Never Think

fic by Eve

Capitolul 21 – The Scary Script

Consecinţele prostiei mele s-au simţit neasteptat de curând.

Încă de a doua zi dimineaţă, adică la doar câteva ore după ce alcoolul şi nebunia temporară mă făcuseră să spun că vreau să joc în videoclip, m-a sunat Paul să mă anunţe că trebuie să particip la ceva ce se numeşte « şedinţa preliminară de organizare ».

Am încercat să-i spun la telefon că m-am răzgândit în privinţa videoclipului, dar cred că a înţeles greşit. A înţeles că mi-e lene să mă duc la şedinţă şi a început să urle la mine. Dacă se supăra dintr-atât, ce-ar mai fi făcut dacă îi explicam că la partea cu videoclipul nu vreau eu să mă duc, nu la şedinţă ? N-am vrut să risc să-i provoc vreun infarct, aşa că am renunţat.

Am hotărât să îi dau vestea cea mare la « şedinţa preliminară de organizare ». Ştiam că o să par neserioasa, dar trebuia totuşi să fiu realistă. Fusese o greşeală să cred că sunt în stare să joc într-un videoclip. Şi mai mult decât atât, să filmez cu Rob.

Deci oricât de tare mă îngrozea asta, trebuia să le spun lui Paul şi celorlalţi că m-am răzgândit.

Nici măcar nu mi-a trecut prin cap că managerul nu urma să vină cu mine la şedinţă. Şi de fapt, nici Theo sau Bill. Dacă aş fi ştiut că aveau să mă lase să mă descurc singură, probabil că nici nu m-aş fi dus. Oricum mi se părea inutilă o nouă întrunire, având în vedere că abia avusesem una seara trecută în restaurant. În ritmul ăsta şedinţele or să dureze mai mult decât filmarea propriu-zisă.

Dar, fără să ştiu ce fac, m-am dus la adresa la care m-a trimis Paul, la o clădire de birouri. Am fost condusă pe nişte holuri până am ajuns într-o sală de conferinţe cu aer oficial, prin care mişunau numai oameni necunoscuţi îmbrăcaţi în costume. Pe lângă ei, eu arătam de parcă veneam de la plajă.

Cred că am avut şi un coşmar asemănător mai de mult. Există fobia de locuri necunoscute şi oameni necunoscuţi ? Dacă da, eu o am.

După ce secretara m-a lăsat în sala respectivă, mă simţeam cam în plus. Nimeni nu mă băga în seamă. Aşa că am început să mă întreb dacă nu cumva greşisem locaţia şi urma să mă trezesc că particip la vreo conferinţă despre ingineria electronică sau altceva.

Ce caut de fapt aici ?

M-am aşezat pe cel mai apropiat scaun, ca să nu mă mai simt aşa stingherită.

Dar în momentul imediat următor, cineva şi-a dres vocea în spatele meu.

– Cred că v-aţi aşezat pe locul meu.

M-am întors spre tipul cu aspect de contabil, care susţinea cu tupeu că scaunul îi aparţine. De parcă îşi scrisese numele pe el.

– Da? Scuze, am zis mimând politeţea şi ridicându-mă.

– Da, uite, mi-a zis ridicând de pe masă un cartonaş.

Am văzut că scria pe el « Producător executiv ».

Deci chiar avea numele scris pe locul lui.Cine ar fi crezut…

E chiar drăguţ că ne-au scris numele pe cartonaşe de rezervare la masă. Fiecare are altă culoare. Parcă am fi la nuntă.

Mi-am găsit o ocupaţie: am înconjurat masa, citind cartonaşele. N-am recunoscut niciun nume, până am ajuns la cel al lui Rob. Şi pe locul de lângă, numele meu.

O nu. Oare aş putea să schimb locul cartonaşelor fără să observe nimeni ? Dacă Rob stă aici, eu vreau să stau în capătul celălalt al mesei.

Dar înainte să elaborez o mişcare subtilă de cartonaşe, ni s-a spus să ne ocupăm locurile şi a fost prea târziu să mai încerc ceva.

Mai ales că tocmai atunci a ajuns şi Rob, aşa că am fost momentan distrasă de la orice altă activitate. Purta hainele de ieri. Nu că aş observa un asemenea amănunt. Dar ceea ce chiar nu aveam cum să nu observ, era blonda slăbănoagă care îl însoţea. Elegantă şi strălucitoare, a intrat împreună cu el şi i-a spus ceva în timp ce îşi căutau locurile. El a dat din cap.

Nu-mi venea să cred.

Ceea ce mă contraria cel mai tare era faptul că nici măcar nu era aceeaşi blondă isterică de la el din apartament. Era cu siguranţă alta. Arăta aproape la fel de bine dar părea mai în vârstă decât prima. Le schimbă cam des…,m-am gândit, nu că ar fi problema mea.

M-am simţit dintr-o dată inexplicabil de întristată şi descurajată.

Când a ajuns într-un final la locul din dreapta mea, Rob mi-a zâmbit reţinut şi s-a aşezat. A făcut semn spre noua lui blondă, spunând simplu:

– Agenta mea.

Am fost atât de uşurată să aud asta, încât i-am zâmbit larg blondei, cu atâta drag de parcă eram pur şi simplu extaziată s-o cunosc. Ea mi-a răspuns cu o expresie cam speriată. Cred că entuziasmul meu excesiv ar fi înfiorat pe oricine.

– Scuze pentru ieri, mi-a zis Rob captându-mi atenţia. Vreau să ştii că mă bucur foarte mult că vrei să joci în clip…

Acum ar cam fi momentul să spun că n-o s-o fac, nu ?

Dar Rob n-a făcut o pauză îndeajuns de lungă încât să pot să intervin. A continuat imediat :

– E grozav. Doar că ieri am fost prea surprins ca să reacţionez cum trebuie. Şi nici nu mi-ai dat ocazia să îmi cer scuze pentru…tot.

A zâmbit jenat, jucându-se neatent cu cartonaşul numelui meu. Sper să nu-l strice, vreau să-l iau ca amintire.

N-am răspuns la neclara lui intenţie de scuze. Nu cred că era ceva de zis. Doar nu se aştepta să îi ofer în mod oficial iertarea păcatelor. N-avea decât să se simtă vinovat.

O tipă se ridicase de la masă, se postase în fata tuturor şi ne ura bun-venit pe o voce piţigăiată.

Rob a ignorat-o şi, deloc descurajat de tăcerea mea prelungită, a continuat să lupte în încercarea vitejească de a face conversaţie cu mine. Următoarea lui afirmaţie a fost apogeul dialogurilor din toate timpurile :

– Am auzit că o s-o facem în weekend.

Am rămas blocată încercând să îmi dau seama ce voia să zică, pentru că orice ar fi fost, cu siguranţă nu se referea la ce credeam eu. Dar nu se poate spune că era de vină gândirea mea obscenă, pentru că după o clipă şi-a dat şi Rob seama că ce spusese nu a sunat tocmai cum trebuie :

– Adică filmarea! Asta voiam să spun! Filmarea o facem în weekend…, s-a corectat repede.

Din nou n-am zis nimic, de data asta ca să nu mă apuce râsul. Sau plânsul, nu sunt sigură. Pentru că dublul-înţeles al propoziţiei îmi dădea nişte senzaţii foarte contradictorii. Fusese o insinuare neintenţionată, bineînţeles. Se vedea pe faţa lui Rob cât de speriat era de perspectiva că a fost greşit înţeles de către mine. De parcă ar fi fost un scenariu chiar aşa de scandalizant…

Singura parte bună a fost că Rob n-a mai părut dornic să îmi vorbească după momentul ăsta penibil.

S-a întors să o asculte pe tipa piţigăiată, şi la fel am făcut şi eu.

Tocmai ne spunea ceva despre dosarele din faţa noastră. Nici nu le observasem până acum, fiind mult prea distrasă de cartonaşele colorate.

– În ele găsiţi o variantă finală a scenariului, redactată chiar în dimineaţa asta, când am aflat care ne vor fi protagoniştii, a zis ea şi a zâmbit în direcţia mea şi a lui Rob.

Toate capetele s-au întors spre noi.

Din nou, un moment bun să spun că m-am răzgândit . O ocazie mai bună nici c-o să am. Mi-am dres vocea cu intenţia de a lua cuvântul, dar n-am reuşit să scot niciun sunet pentru că producătorul executiv, adică cel care semăna cu un contabil, s-a găsit să remarce cu inteligenţă :

– Domnişoara e o alegere neaşteptată.

A spus “neaşteptată”, dar a sunat mai mult a “nepotrivită”. Şi în plus, s-a uitat la mine critic şi m-a întrebat pe un ton vizibil superior:

– Aţi mai jucat vreodată ? În ceva, orice ?

Au. Păi de fapt nu. Tocmai de asta nu vreau să încep acum. N-am jucat niciodată. Nici măcar în piesele de teatru din şcoala primară, unde mi se dădeau doar roluri de personaje fără replici. Am jucat o dată un copac. Mi se vedeau numai ochii din costumul uriaş. Or nu cred că ar face deloc bine reputaţiei mea de actriţă în devenire să spun că am interpretat rolul unui copac nevorbitor în copilărie. Chiar dacă emanam talent actoricesc prin fiecare rămurică.

– Nu cred că asta e o problemă, a zis un tip care stătea vizavi de mine.

Îmi părea vag cunoscut, dar nu-mi dădeam seama de unde-l ştiu. Oricum, era deja pe lista mea de oameni preferaţi pentru că îmi luase apărarea acum.

– Exact. Doar nu e un cine ştie ce rol complex, a zis şi Rob părând cam iritat. O să se descurce. E doar un videoclip, ce naiba.

Auzindu-l , am avut o reacţie puternică: îmi venea foarte tare să râd . M-am abţinut cu greu. Mă amuzau atât expresiile celorlalţi, cât şi a lui Rob când şi-a dat seama că spusese iar ceva care sunase prost.

–  Ok…, a zis tipa piţigăiată comportându-se ca şi cum nici nu fusese vreodată întreruptă din discurs. Vă invit să citiţi scenariul, ca să ne putem discuta părerile. Câteva menţiuni înainte de asta, ar fi că nu s-au stabilit încă unele amănunte…De asemenea am folosit iniţiale în loc de numele personajelor : R este Robert, E este Emily iar A este Anonimul, o prezenţă misterioasă al cărui chip nu-l vedem.

N-am înţeles nimic, dar am adoptat o expresie gânditoare.

Ceea ce mă speria cel mai tare era că simţeam pentru prima dată că e prea târziu să mai dau înapoi. Nu puteam decât să mă întreb panicată « Ce mă fac ?ce mă fac ? » şi « Cum am reuşit să mă bag în chestia asta? ». Niciuna din întrebări nu era prea utilă în momentul de faţă.

Auzeam foşnet de foi de peste tot. Toată lumea în jurul meu îşi deschidea dosarul şi scotea scenariul. Mi s-a făcut groaznic de frică. Cu inima strânsă, l-am deschis şi eu.

Guilty Smile

Scenariu

La început am fost complet debusolata şi a trebuit să recitesc începutul de mai multe ori până m-am prins care e ideea cu paralela video/audio.  Apoi schimbările bruşte de secvenţe din grădină, din holul ăla ciudat, la petrecere,  pe hol, pe stradă, iar pe hol….mă făceau să fiu cu adevărat pierdută în ceaţă. Mi se părea totul complet haotic şi fără sens.

Când am ajuns pe la jumătatea scenariului, l-am auzit pe Rob mormăind înfundat lângă mine. M-am uitat la el. Citea concentrat cu o expresie încruntată. M-am întrebat oare ce nu-i convine. Pentru că mie nu-mi convenea nimic din ce citeam ! În primul rând, era evident că eu apăream mult prea mult, iar trupa  prea puţin. Trebuia să fi fost şi Paul aici, ca să-i văd faţa când citeşte frazele evazive de genul «Interior. Decor aleatoriu. Trupa cântând ». Ce e asta ?  Secvenţele cu trupa ar fi putut foarte bine să fie înlocuite cu « blablabla ». Ca şi cum nu erau deloc importante.

Şi ce să mai zic de faptul că din poveste reiese clar că eu eram cea care înşela, având doi iubiţi în acelaşi timp. De ce m-au făcut pe mine personajul negativ ? Şi toate scenele în care trebuie să mă joc de-a cuplul fericit cu Rob şi cu Anonimul…mă făceau să-mi vină rău.

– Cum vi se pare ?

Tipul drăguţ de vizavi de mine, cel care îmi luase apărarea, ne privea acum întrebător pe mine şi pe Rob. Eu tocmai terminasem de citit ultima scenă, din care bineînţeles că nu înţelesesem nimic, înafară de faptul că eu şi Rob trebuie să ne uităm urât unul la altul şi din cauza asta se sparg oglinzile. Câtă logică…

Mă simţeam mult prea confuză ca să îmi spun opinia sinceră. L-am aşteptat pe Rob să răspundă, dar nu părea nici el dornic să-şi exprime părerea. Aşa că am zis vag :

– E …interesant.

– Ţi se pare ceva greu de făcut ? m-a întrebat în continuare, uitându-se cu subînţeles în stânga,  la nesuferitul producător executiv care mă bănuia că nu sunt în stare să joc.

Da, mi se pare totul greu de făcut!

– Păi nu. Adică…trebuie doar să deschid şi să închid uşi în cea mai mare parte a timpului, nu ? Şi să zâmbesc des aşa cum zic versurile, am glumit.

Tipul a râs. De unde ştiam râsul ăsta ?

– Şi să-l săruţi pe Anonim, m-a completat Rob închizându-şi dosarul cam cu prea multă forţă.

Nu se uită la mine, deci nu-mi dădeam seama dacă mă tachina sau încerca să scoată în evidenţă faptul că pe el nu trebuie să-l sărut. Dar asta era bine, nu ?

– Sunt sigur că o să te descurci foarte bine, mi-a spus tipul drăguţ fără să-l fi auzit pe Rob. Altfel nici nu ţi-aş fi propus să joci.

Stai aşa…Mi-a propus el să joc ? Tipul ăsta e regizorul. Regizorul bărbos de ieri de la restaurant ! Dar acum e ras. Ah, ce spirit de observaţie atrofiat am… De asta îmi părea aşa cunoscut !

Nu cred că mi-am ascuns prea bine revelaţia. De fapt mi-a scăpat şi un “aha” victorios, de parcă tocmai făcusem o mare descoperire din istoria umanităţii.

Regizorul s-a uitat ciudat la mine.

Iar păream nebună.

– Mă aşteptam la ceva mult mai simplu, a spus dintr-o dată producătorul executiv pe un ton nemulţumit. Scenariul ăsta are prea multe elemente şi poate fi destul de greu de urmărit…

– Nu e deloc greu de urmărit, a răspuns regizorul defensiv. În principiu e cam aşa…personajul lui Emily are două vieţi paralele, două relaţii, iar noi vedem secvenţe din ambele. Alternativ. Holul e un fel de tranziţie între cele două relaţii. Iar finalul este momentul inevitabil al confruntării, când adevărul iese la iveală. Dar nici măcar atunci personajul feminin nu are mustrări de conştiinţă. Spargerea oglinzilor e simbolică, bineînţeles.

Asta a sunat inteligent. L-am privit admirativ pe regizor. Era o mare realizare că mă făcuse să înţeleg perfect scenariul, rezumându-l în doar câteva propoziţii.

Dar veşnicul nemulţumit producător executiv n-a părut să fie încântat de explicaţie. A continuat pe acelaşi ton de ceartă :

– Mult prea complicat ! N-o să se înţeleagă nimic, vă spun eu! Şi ar fi trebuit să aveţi în vedere că domnişoara « actriţă principală » nu are îndeajuns de multă experienţă pentru aşa ceva.

Aa, asta era problema.

Eram perfect de acord cu el. Domnişoara « actriţă principală » era într-adevăr varză la capitolul joc actoricesc. Totuşi nu puteam să nu mă simt jignită şi în acelaşi timp incapabilă să mă apăr.

– Dar în fine…e oricum prea târziu să mai facem schimbări, a continuat el resemnat. Să sperăm că iese bine.

Mi-a aruncat o ultimă privire dezaprobatoare, care m-a făcut să mă simt îngrozitor.

Dar toată lumea de la masă răsufla uşurată. Probabil că aprobarea lui , chiar şi aşa fara tragere de inimă cum fusese, era importantă.

Nu mi-am putut abţine un oftat.

– O să fie bine, l-am auzit pe Rob de lângă mine.

Îmi vorbea pe un ton confidenţial.

– O să te ajut,  să nu-ţi faci griji,  ok ?

Şi pentru că mi-a spus să nu-mi fac griji, am realizat că am motive reale să-mi fac griji ! Nu mai eram în şcoala primară. Şi de data asta nu mai aveam rolul de copac.

Anunțuri

37 răspunsuri to “Capitolul 21 – The Scary Script”

  1. aalexaa said

    am inceput sa citesc acum ceva timp povestea ta si iti marturisesc ca imi place felul in care privesti „problema”;relatia celor doi este intradevar interesanta insa ar capta si mai multi cititori daca ai posta mai des si mai mult

    p.s.1:sper sa nu preivesti comentariul meu ca o critica ci ca un sfat venit de la o iubitoare a literaturii de orice forma
    2:sper ca ai luat licenta

    • Amalia said

      daca ai stii cate mesaje i se lasa rugand-o sa posteze mai des.. cred ca daca ar putea, ar face asta, nu? ;))
      si dat fiind faptul ca multi cititori au fost „captati” de pe vremea primul capitol si au asteptat mult timp spernd ca ea sa continue povestea, cred ca nu mai e nimic de adaugat 🙂

      ca de obicei foarte frumos. love it :X
      astept sa vad ce se intampla la filmari 😀

      PS: versurile sunt de la vreo melodie sau sunt scrise de tine? oricum, mi-a placut si scenariu si, nu stiu de ce, dar ma asteptam ca in clip ea sa devina „personajul negativ” ;))

      • Anerry said

        Tot eve a compus versurile asa a scris in postare:)
        Eu nu ma asteptam ca Emily sa fie „personajul negativ”, dar ar cam fi cazul sa se razbune si ea cu ocazia asta:)))
        Astept cu sufletul la gura continuarea!:D

  2. Annabella said

    OMG!!! e super!!

    imi plac si versurile!
    as fi curioasa sa aud cum suna ;))

    cand e la petrecere imi aduce aminte de piesa lui KE$HA- tik tok…

    e super, grozav, nemaipomenit…

    oare cine o sa fie anonimul? Sam? sau tipul care a lovit-o cu masina?:))

    Abia astept urmatorul capitol

  3. krisz said

    foarte, foarte frumos, si complex ! nimic in van, la intamplare, totul exact, bine pus la punct. faci o treaba minunata ! mult succes in continuare!

  4. GossipGirl said

    😡 😡 :x…..esti genialaaa! pur si simplu GE-NI-A-LA!! scrii minunat si abia astept capitolul urmator!! bafta la scris 🙂

    xo xo
    GossipGirl

  5. ioanamihali said

    Super!
    Ador ficul acesta…
    Sper doar ca in final Rob si Emily sa fie impreuna…
    Spor la scris in contnuare!
    Ioana*

  6. Andreea C. said

    Cat de amuzant a fost =))) Mai ales cand isi aminteste Emily de Jocul ei actoricesc din sc primara:))). Sarcasm la greu :)) ceea ce e si mai amuzant. Sau faza cu „aha”-ul victorios :)). Talent pur. O sa ajungi faimoasa, iti spun eu >:D< . Te-ai gandit sa faci o carte din asta? Ai avea mare succes. Pupicii!!!

  7. Mariana said

    De departe cel mai bun capitol:X. Ba nu, cel mai hazliu :)) sau cea mai buna combinatie intre cele doua. Iar faza cu „talentul emanat prin fecare ramurica” m-a dat pe spate. Tine-o tot asa!! Te pup!!!

  8. Andreea said

    Exista vreo posibilitate ca Anonimul sa fie tot Robert, dar sa nu i se vada chipul?:D

    • Eve said

      E o idee 😀 Nu m-am hotărât încă…

  9. Anerry said

    „O s-o facem in weekend” :))))))
    Am ras vreo ora.

    • Cathy said

      si eu am ras foarte mult la asta…citeam si nu ma puteam abtine :))

  10. Iolanda said

    absolut genial..fara cuvinte! Mi ales partea cu scenariul……nu pare, dar stiu din proprie experienta cata munca interioara depui la „fabricarea” uneui asemenea scenariu….Fantastic 100%. Iar versurile, scrise de tine sau nu, sunt geniale si..avand in vedere situatia prin care trec acuma….. Versurile au reusit exact ce a reuit si ex-ul.(ce zambet are…. :X:X :(( ) Si nu e de rau, doar ca de la un ras cu gura pana la urechi, la lacrimi trebuie sentiment si talent(nu ca ex-ul ar avea vreuna din astea doua 8-| )Scrii minunat, si cum multi spun, poti avea o cariera stralucita in domeniu; si in proza si in dramaturgie si in muzica ;). Bravo! Ma bucur ca te-ai reapucat de scris si astep nerabdatoare nextul.
    P.S. Daca versurile nu sunt facute de tine, imi poti spune cine o canta? Chiar cred ca m-ar ajuta in situatia de fata. 😦
    Kisses

    • Eve said

      Hey Iolanda. Mersi pt comment!
      Imi pare rau ca treci printr-o perioada grea. Sper sa-l uiti daca te-a facut sa suferi. Nici nu te mai gandi!
      Din păcate versurile le-am inventat eu, deci nu le cântă nimeni.
      Dar poate te oferi sa compuni muzica pentru ele…;)

  11. bella said

    Scrii foarte frumos, iar fazele cu flash-urile lui Emily (mai ales cea cu scoala primara cand avea rol de copac) sunt foarte haioase. Dar daca ar fi sa imi amintesc si eu de scoala si sa caracterizez personajul „Emily” i-as spune „umbra”. Emily nu e niciodata sigura pe ce face, toata viata ei e doar o intamplare, nu acorda foarte multa importanta unui lucru (videoclip, trupa, pe care uneori nu o baga in seama si poate ca ar putea si sa renunte). Ea e confuza mereu, suparata, aeriana, nu isi da bine seama de ce persoane are in jurul ei, sau unde sa se aseze…
    As vrea sa o vad macar o data intr-o ipostaza in care sa fie sigura pe ea, hotarata. Asta ar fi ceva nou pentru personajul ei si placut pentru cititori.
    Astept cu nerabdare continuarea, esti foarte buna la scris. :*

    • Eve said

      Ai dreptate. Ar cam fi cazul să dovedească şi Emily că nu e chiar atât de bleagă…
      Multumesc pentru sugestie>:D<

  12. lillu said

    Din greseala am vazut ca continui fanficul. super 😀

  13. Gaby said

    imi place cum ai facut scenariul:X
    dar nu imi convine ca ea este cea care inseala:-l
    spor la scris>:D<

  14. Adelush said

    Cineva care sa ne si cante melodia?:((
    cred k ar suna genial:-s
    hai sa punem de un videoclip?:>:D;))
    foarte frumos:x

  15. ioana said

    se vede ca acest fan-fic nu este ca celelaltele , se vede ca pui suflet si ideile mereu ies extraordinar ,se vede ca este cel mai bun fan-fic romanesc, se vede:X:X si de asemenea se simte

  16. Cathy said

    ce mi-a placut:x
    si versurile imi plac:>:x
    si desigur ca e intptdeauna o placere sa iei parte la gandurile lui em:))
    abia astept sa vad cum va decurge filmare…banuiesc ca ai sa n-o „arati” nu?

  17. florykriss said

    Ma bucur ca scri din nou…sincer imi era dor de never think…abia ast urmatoarele..poop

  18. BibbyEllen said

    Of, Emily trebuie să aibă încredere în ea. Eu una am..:D
    Vai cât am râs la replica negândită a lui Rob!:)) Hm…E foarte clară neliniştea lui privitoare la sărutul dintre E şi A. Îmi place asta. Gelozia face ficul şi mai grozav!:))
    Nici nu şti cât mă bucur că ai continuat povestea. E genial! Totul e redat incredibil de bine şi diferit.
    Tu ai scris Scenariul, sau e luat?
    Bestial!
    Multă inspiraţie în continuare!:*

    • Eve said

      Emily apreciaza încrederea.Iar eu apreciez comentariile tale dragute pentru fiecare capitol >:D<
      Si eu ma bucur ca am continuat.
      Scenariul e inventat de mine.
      Mersi pentru urare, si tie la fel!

  19. citesc de vreo 3 ore si singurul lucru de care imi pare rau este ca nu m-am apucat mai devreme.
    sper sa postezi un nou capitol cat de curand.
    p.s: imi place viziunea ta asupra videoclipului:)

  20. Crysuka said

    oau………e atat de tare ficul tau…….ma intreb cn va fi anonimul………app cand apare nextu?sper ca va veni rpd

  21. Ioana said

    este absolut super :X :X :X

  22. ally038 said

    minunat
    cand postezi nextu`?

  23. adriana108 said

    eu iarasi sunt ultima care posteaza… dar sa stii ca citesc cu aceasi „captivare” ca la inceput (dah nu suna prea romaneste stiu, da nu gasesc cuvantu potrivit)
    felicitari!
    PS: nu trebuie neaparat sa scrii cat mai repede, cat mai mult… cred ca nu cantitatea scrisului ma face sa iti citesc povestea ( amuzanta, frumoasa, etc), ci felul in care e scris 🙂
    Ti-am mai spus ca esti talentata, trebuie sa o recunosc din nou 😀
    Mult succes, si astept cat mai multe glume, serios… la faza cu emanam talent pe fiecare ramurica, era sa imi provoci un infarct de ras, nu ma mai puteam opri =))
    Pupici, si mult succes in continuare!!!

    • Eve said

      Mulţumesc că postezi comentarii (indiferent de moment)!
      Promit să incerc sa-ţi menţin „captivarea” 😀

  24. MarYy' said

    :O
    Acum mai putin de o ora mi-au venit in minte partile mele preferate din ficul tau… Si am zis sa intru dupa cateva luni bune in care n-am mai intrat..sa recitesc cateva capitole
    Nu mi-a venit sa cred cand am vazut continuarea:O
    Ma bucur atat d mult ca te-ai gandit sa scrii din nou…Oricum talentul se vede…Si ar fi fost pacat sa-l irosesti
    Capitolul e superb, versurile sunt mai mult decat geniale:X
    Mult succes in continuare:*

    • Eve said

      Mă bucur că l-ai (re)găsit! Fericită întamplare.
      Mersi mult >:D<

  25. Dyana said

    Superb !!!
    Versurile mi-au placut foarte mult si scenariul e inventiv . Sunt curioasa sa vad cum se va descurca Em :> .
    I’m waiting for the next .

    Kisses !!!
    Dyana :*:*>:D:D<

  26. Deny said

    In capitolul asta am ras o groaza. :))
    Ce.. confuzie. :> :))
    Hmm… bestial scenariu. 😡 :))
    Geniaaaal.

  27. scz ca aterizez din an in pasti, dar mama a devenit obsedata de conquistador -sau cum s-o scrie- si cum am stricat laptopul trebuie sa ii cedez din nefericire locul la calculator.
    acum, mi-a placut mult scenariul… sincer eu nu stiam pana acum cum arata un scenariu, mai ales al unui videoclip, cu ocazia asta nu mor proasta:))
    si imi place stilul tau de a descrie si gafa lui Edward- absolut criminala..
    am plecat la urmatorul si superb cap 🙂

  28. Just_Mee said

    mia placut scenariul…sa vedem cum se vor descurca ambii ;))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: