Never Think

fic by Eve

Capitolul 3 – Revelatii

1471564_0cb2ad18cbA urcat împreuna cu mine cele 3 trepte din fata intrarii blocului, în timp ce eu oscilam între posibile replici de la revedere si replici de seductie.  As putea sa zic clasicul « Vrei sa intri la o cafea?  » dar suna ca dintr-un film prost. Si e clar ca n-o sa bem cafea, nu ? Nici nu sunt sigura ca mai am cafea acasa. Daca o ia literalmente si chiar cere cafea , ce ma fac? Hm. Ce zici de :   « sunt singura iar tu esti primul tip dragut pe care l-am cunoscut de foarte multa vreme vrei te rog sa vii si sa te culci cu mine macar de mila promit ca e doar o chestie de-o noapte n-o sa te stresez dupa e fara nici o obligatie». Prea multa informatie?
Înainte sa apuc sa dau glas vreuneia din aberatiile care îmi treceau prin minte, am observat cu groaza ca Robin tocmai întindea mâna sa-mi deschida usa blocului. Cu groaza, pentru ca usa era defecta. Iar Robin, însufletit de spiritul lui cavaleresc, n-avea de unde sa stie asta.
N-am putut sa mai fac nimic, decât sa privesc în slow-motion cum usa de fier scârtâie, se balanseaza putin si apoi cade izbindu-se de podeaua de piatra cu un zbang asurzitor.
La ferestrele blocului s-au aprins imediat lumini, iar de la un etaj superior s-a auzit o înjuratura urlata. Si peste toate, Os a considerat ca e un moment potrivit sa înceapa sa ne latre cu înversunare, de parca viata lui depindea de asta. Câine prost, latri cu întârziere .
Un vecin a aruncat cu o sticla de la etaj. Probabil acelasi vecin care a înjurat. Sau poate ca nu, pentru ca între timp se adunasera mai multe voci la ferestre. Ce vecini draguti.
Înainte sa fim prinsi si arestati pentru tulburarea linistii publice, l-am tras pe Robin prin gaura în care fusese pâna acum câteva momente usa, si am patruns amândoi în holul blocului la adapostul întunericului. Macar aici nu puteam sa primim sticle în cap.
Desi era întuneric, puteam sa vad expresia de pe fata lui Robin, care era atât de socata si confuza încât nu m-am putut abtine. Am început sa râd incontrolabil. Genul de râs care te face sa vrei sa te tavalesti pe jos tinându-te cu mâinile de burta.La propriu.Si dupa un moment, a început si el sa râda.
În timp ce încercam sa-mi prind rasuflarea, i-am facut semn sa râda mai încet. Înca ne aflam în pericolul de a fi atacati de vecini violenti înarmati cu sticle.
El paru ca încearca sa se abtina. Mi-am dat seama ca înca îl tineam strâns de mâna, de când îl trasesem înauntru. I-am dat repede drumul, jenata.
– Ce-a fost asta ? sopti el .
– Scuze, am zis eu speriata, nu mi-am dat seama ca te tineam… adica… ca te deranjeaza… n-am vrut…
– Ce ? intreba el confuz.
Statu o clipa ca si cum încerca sa înteleaga despre ce vorbeam.
– Aaa, realiza brusc. Nu ma refeream la asta, spuse el luându-ma înapoi de mâna. Nu fi prostuta, nu ma deranjeaza.
Am simtit cum ma înrosesc când mi-a prins si cealalta mâna într-a lui si mi le-a lipit pe amândoua de zidul din spatele nostru. Noroc ca era întuneric. Pozitia asta avea o tenta destul de provocatoare.Si cum ziceam, era întuneric.Si eram lipita cu spatele de un zid.Cu mâinile încatusate într-ale lui.
De aceea am fost cam surprinsa când el a spus încet, pe un ton degajat :
– Voiam sa zic, care a fost faza cu usa?
Mi-am adunat gândurile ca sa pot da un raspuns coerent.
– Usa a fost sparta saptamâna trecuta, i-am explicat în soapta. A iesit din balamale.Si au rezemat-o doar de forma, trebuia de fapt sa vina cineva sa o repare dar cred ca n-a mai venit… si…
– Si cum naiba se mai intra în bloc ?
– Se întredeschide putin usa si trebuie sa te strecori.
El clatina din cap nevenindu-i sa creada.
– Si vecinii ? Chiar arunca cu chestii de la etaj? Zise el de parca nu vazuse clar dovada acestui fapt.
– Pai… probabil pentru ca tin foarte mult la orele lor de somn…, am zis eu pe un ton nesigur.
El râse. Era atât de aproape încât îi simteam respiratia pe fata.
– Ai parte de ceva aventuri pâna ajungi acasa.
Se însela amarnic daca credea ca am parte de atâta suspans în fiecare seara. El era singura « aventura » care ma interesa dupa foarte multe zile banale, groaznice si interminabile.
– Mda, aventuri…, am mormait eu sarcastica.
El m-a împins înca putin în zid si mi-a zâmbit diabolic. Nu-mi daduse drumul mâinilor, ba chiar le-a strâns mai tare. Când si-a coborât capul spre mine, am încetat sa mai respir.
– Esti încoltita, mi-a soptit în ureche.
Si a ramas nemiscat, cu buzele lânga urechea mea. Iar eu oricum nu puteam sa ma misc, nici daca voiam.Si nu voiam.
Îi simteam tot corpul lipit de al meu. Unele parti mai lipite decât altele… Atunci am avut o revelatie, sau mai degraba am simtit-o. Revelatia ca el era destul de entuziasmat de apropierea noastra. Cum eram si eu de altfel. Doar ca în cazul lui, dovada nu mai lasa nici o urma de îndoiala.
Ok, daca nici asta nu e un semn ca e interesat de mine, atunci ce mai e ?
Deci de asta am avut curaj sa întreb, pentru ca eram foarte sigura ca n-o sa fiu refuzata.
– Robin…  ?
El tresari ca si cum îl luasem prin surprindere.
– Vrei sa intri ?
Îmi dadu drumul si se îndeparta de mine cu un oftat. Stiam sentimentul, pentru ca nici eu nu voiam sa ne miscam din pozitia aia, doar ca zidul era cam incomod si oricum, apartamentul meu era la doar câtiva pasi distanta…
– Nu cred, zise el ragusit.
Mi-a luat o secunda sa procesez informatia.
Ce?
– Ma asteapta Sam… si… aaa…, se întrerupse brusc lasând fraza în aer.
Ce ?
Îsi trecu mâna prin par si ofta din nou.
– Nu, scuze, încheie el.
Si a plecat. Asa. Pur si simplu. M-a lasat singura pe hol în întuneric. L-am vazut cum a iesit pe gaura usii. Eram prea socata ca sa reactionez. I-am auzit pasii grabiti pe alee si pe Os latrându-l. Speram din tot sufletul sa-l muste.
Dar n-a facut-o. În câteva clipe s-a auzit motorul masinii care demara.
***
M-am luptat cu lacrimile. M-au învins.
Respingerea e un lucru îngrozitor.
Nu stiu cât am stat acolo în întuneric. La un moment dat mi-am dat seama cât de jalnica as parea cuiva care m-ar descoperi plângându-mi de mila pe hol la orele diminetii. Da, de parca îi pasa cuiva de mine.
Mi-am revenit cât sa încep sa caut cheile prin geanta. Lucru greu de facut printre lacrimi. Când le-am gasit, am întâmpinat si provocarea de a nimeri gaura cheii. Înca plângeam când am intrat în casa. Stiu ca ma gândeam ca eram deja îndeajuns de traumatizata, si chiar nu mai aveam nevoie sa traiesc înca o umilire care sa ma bântuie în urmatorii ani. Mi-am aruncat geanta si geaca pe jos.Si cam pe aici se taie filmul.
Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc e ca m-a trezit un sunet enervant. Mobilul. Trebuie sa-mi schimb soneria.
– Alo ? Am zis fara sa ma uit cine suna.
– Te-am trezit ?
Darra.
– Nu, am mintit eu automat.
De parca nu aveam vocea ragusita si somnoroasa care sa ma dea de gol. M-am ridicat din pat pe jumatate. Habar n-aveam cât e ceasul, ce zi e si de ce sunt înca îmbracata.
– Hai spune-mi sincer, cât ai mai stat noaptea trecuta ?
Noaptea trecuta ? Ce ? Unde am fost noaptea trecuta ?
Dupa o secunda, m-a izbit din plin valul de amintiri proaspete: concert.în bar. Robin.în masina. Sam. Sticla. Vecinii. Hol. Atingerile.
Am gemut de durere si umilinta, amintindu-mi.
– Ce e ? A întrebat Darra îngrijorata.
Am oftat. Puteam sa-i spun ca n-am nimic, ca sa nu ma oblige sa retraiesc toata seara trecuta. Puteam sa ma prefac. Dar stiam ca nu ma pricepeam atât de bine încât sa ma si creada.
– Ah, am zis eu strâmbându-ma.
– E asa de grav ?
– Nu…, am mormait eu.
– Despre ce e vorba? Da-mi macar un indiciu, ma ruga ea.
– Robin, am reusit eu sa zic.
Nu stiu cum de mai puteam sa articulez cuvintele. As fi preferat folosirea unui limbaj bazat pe mârâituri si aratat cu degetul.
– Robin… Hood ?
Am pufnit.
– Nu, Darra. Nu Robin Hood, Robin…
Am încercat sa-mi amintesc numele lui de familie dar aveam un gol mare în creier.
– Tipu ala cu chitara. Cel cu care m-ai lasat în bar.
– Ah, Robert Pattinson, zise ea imediat.
– Da, tipu care semana.
– Ce-i cu el ? Întreba ea schimbându-si brusc tonul îngrijorat într-unul insinuant.
Nu stiam ce as putea spune ca e cu el. N-aveam nici cea mai vaga idee. Mi-am trecut o mâna peste fata si am încercat sa ma scutur si sa alung somnul. M-am gândit la câtiva termeni care l-ar putea descrie mai bine, si pâna la urma am ales unul.
– E un idiot, am zis eu cu vocea sparta.
Darra a tacut o clipa, asteptând probabil sa explic mai multe. Dar pentru ca n-am facut-o, ea a spus imediat:
– Vin la tine. Ajung în jumate de ora.
Darra a receptat cu simtul ei ultra dezvoltat de super-prietena, ca erau prea multe informatii de dat prin telefon, iar eu nu eram în stare sa le ofer.
Venea rar pe la mine. Cred ca avea legatura cu locul unde stateam. Iar faptul ca acum se decisese sa ma viziteze, demonstra ca întelegea gravitatea situatiei.
Dupa ce am închis mobilul, m-am uitat la ceas. Dormisem doar 4 ore. Grozav. Am început sa strâng hainele aruncate de prin camera. Nu voiam ca Darra sa ma gaseasca îngropata în gunoaie plângându-mi de mila. Situatia era destul de patetica si asa. Am facut un dus si m-am schimbat. Tot timpul asta am cântat în cap toate cântecele pe care mi le puteam aminti, doar ca sa nu ma gândesc la noaptea trecuta.
Pâna când a ajuns Darra, aratam oarecum acceptabil. Înca aveam ochii rosii si cearcane, iar starea psihica nu se îmbunatatise, dar asta era mai greu de remediat.
Ea arata grozav, ca de obicei. Tocmai ca sa evidentieze si mai mult contrastul dintre noi. Adusese cafea. Ce bine.
– Ce ti-a facut ? A zis ea înca din prag.
Oare aratam chiar asa de rau ?
Avea atâta ura în glas, ca si cum avea de gând sa-l gaseasca si sa-l alerge cu un topor daca îi ziceam ca îmi facuse rau.
Ceea ce era probabil adevarat.
– Nimic, tocmai asta e, m-am plâns eu.
Ne-am asezat amândoua pe pat.
– Cum adica ? Ceru ea lamuriri.
– Pai…
Era destul de umilitor sa recunosc chiar si fata de ea. Chiar si fata de mine însami.
– L-am invitat la mine si…
– L-ai invitat la tine ? De ce ai face asa ceva ? Întreba ea oripilata. Nici nu-l cunosteai. Putea fi un psihopat !
– A.Nu m-am gândit la asta…
Aveam probleme cu spiritul de autoconservare.
– Parea ok…, am zis eu în apararea mea.
– Stai, ia-o de la început, ma opri Darra.De când am plecat eu.
Am început sa-i povestesc. Credeam ca daca ma descarc o sa ma simt mai bine. Credeam ca asta o sa alunge cumva depresia, dar de fapt o accentua.
Darra a ascultat cu atentie, fara sa ma întrerupa. Am apreciat asta. Stiam ca ar fi avut multe de spus despre faptul ca intentionasem sa ma culc cu un tip pe care abia îl cunoscusem. Dar s-a abtinut. Când am ajuns la sfârsit, nu mi-am putut stapâni un oftat.
– Poate are un motiv întemeiat pentru care a plecat, ma încuraja Darra.
Pentru asta sunt prietenele.
– Nu încerca sa ma faci sa ma simt mai bine.De ce nu poate fi un motiv destul de întemeiat faptul ca nu eram îndeajuns de buna pentru el ? Ca nu ma placea absolut deloc ? Ca pur si simplu nu voia sa vina ?
Ma durea sa spun asta atât de direct, dar trebuia sa fiu realista.
– Nu. Pentru ca tocmai ai spus ca parea interesat.
– Accentul cade pe « parea », am zis eu trista. Stii, încep sa fiu din ce în ce mai convinsa ca doar mi s-a parut ca…
N-am mai continuat, stiind ca ea o sa înteleaga din context ce voiam sa zic mai exact.
Darra îsi dadu ochii peste cap exasperata.
– Voiai sa ai o aventura de-o noapte cu un necunoscut, dar esti atât de inocenta încât nu poti sa rostesti cuvântul ?
Eu am dat din umeri. Nu eram îndeajuns de beata pentru conversatia asta.
– Em, nu poate sa ti se para asa ceva ! Decât daca suferi de o forma grava de nevroza cu halucinatii.
– Posibil.
Ar fi un semn ca traumele mele psihice au luat o forma concreta. Oare asta înseamna ca acum am dreptul sa primesc pastile ?
– Poate ca…, continua Darra cu presupunerile din seria “hai sa gasim scuze fanteziste”. Poate s-a simtit stânjenit ca nu s-a putut controla. Si ca tu ai observat. Poate a crezut ca te-a jignit sau ceva… Eu în locul tau i-as fi tras o palma.
– Ha.., am pufnit eu. Eram flatata mai degraba.Si tocmai îl invitasem la mine, nu e destul de evident ca nu eram jignita ?
– Aa. Da, îsi aminti Darra.
Am ramas amândoua în tacere. Probabil ea cauta înca ceva de spus care sa-l dezvinovateasca pe el si sa ma binedispuna pe mine. Iar eu încercam sa nu-mi amintesc cu prea multe detalii felul cum ma simtisem presata între Robin si zid. Acum n-am sa mai pot niciodata sa trec prin holul blocului fara sa mi se fara rau. Poate ar trebui sa încep sa folosesc ferestrele drept cai de acces în casa.
Încercam sa nu-mi amintesc, dar asta nu înseamna ca îmi si reusea. Îmi aduceam aminte perfect mirosul lui. Aproape ca înca îl simteam.Si felul în care m-am înfiorat când mi-a soptit în ureche…
Darra tocmai spunea ceva si dadea convinsa din cap.
Am încercat sa ma concentrez.
– Sigur a avut alte motive, a concluzionat ea hotarâta. Nu e vina ta.
Îi eram recunoscatoare Darrei ca a spus asta. Aveam nevoie sa o aud, chiar daca stiam ca nu e deloc adevarat.

Anunțuri

39 răspunsuri to “Capitolul 3 – Revelatii”

  1. MaryLu said

    Imi place la nebunie fan-ficul tau! Este unul foarte foarte reusit! Cand o sa primim continuarea? ;;)

  2. Lili said

    Am asteptat cu nerabdare sa vad ce se intampla si vreau sa spun ca nu sunt dezamagita deloc. Esti talentata si a fost o placere. Abia astept continuarea…

  3. Nadia said

    Doamne,dar chiar ai talent.Imi place.Astept continuarea.Spor la scris

  4. Misskittie said

    Totul e asa de ciudat.In primul rand,Robin a reactionat super sweet mai ales la faza cu peretele.Apoi..Ruptura a fost brusca.sincer..si eu as fi reactionat ca em. Imi sopteste la ureche.ma preseaza intre corpul lui si perete.adica totusi..cat crede k indura emm.:”> se intimideaza si ea.si el…a lasato asa..a plecat deodata:|. adica totusi..sper sa o caute cat mai curand.

    Iar cat despre suferinta ei,e intemeiata.

    astept cu nerabdare noul capitol.

  5. Blue said

    Dear Emily,
    Scrii foarte frumos. Te rog sa continui. Altfel, cititorii vor suferi. A devenit o asteptare placuta!
    Vecina de la site-ul de vizavi

  6. Loom said

    Em…Never Think este genial…nu am mai citit nimic asemanator…as putea spune ca esti pe acelasi loc cu Stephanie Meyer…sper sa scri cat mai mult…si eu scriu, dar fanficurile mele nu se compara cu al tau. As vrea sa iti spun cat de mult mi-a placut…nu sunt mare…dar am un suflet deschis si fanficul tau m-a facut sa ma regasesc perfect in tine…sunt o mare fana Robert Pattinsom. succes in continuare si astept si celelate capitole…te pup dulce.:D:x
    Sper sa dai si tu peste RObert al tau…asa daca nu ai dat deja peste el:)) te pup iar…succes!

    • Emily said

      Multumesc, acelasi lucru ti-l doresc si tie! Sa-ti gasesti Robert-ul:)
      Mi-ar placea sa citesc ce scrii. Despre ce sunt ficurile?

  7. Angi said

    Foarte frumos.Ai talent.Continua

  8. Maria said

    Ai talent:X te rog sa continui mai repede;;)

  9. Lady B. said

    Wow..

    E super;x

    De.abia astept continuarea:)

    E BESTIAL:]

  10. chiritele said

    este foarte interesant fanficul tau.astep continuarea. mult succes!!!

  11. mady said

    Scrii superb!!!!!!!!!Abia ast urmatorul capitol,esti bestiala.

  12. gabriela said

    bravo bravo bravo. imi place mult ce scrii. mi se pare uns til apropiat sufletului. e destul de intim si cred ca toate ne regasim in el. fana sau nu a lui robert pattinson, eu cred ca oricui i-ar placea ce scrii tu. pentru ca e nou, accesibil si ai f multa imaginatie 😉 numai bine iti doresc. nu ne mai tine in suspans:D:D vrem sa stim continuarea >:D< as vrea sa luam legatura. imi place stilul tau de a povesti. astept un raspuns 😉

    • Emily said

      Multumesc Gabriela pentru laude:) Nu le merit. Daca vrei sa vorbim imi poti scrie un mail la emily_fanfic@yahoo.com

  13. alex said

    Superb!….imi place foarte mult cum scrii..chiar ai talent si te pricepi!…bravo si tzine`o tot asa!ashtept urmatorul capitol (^.^)

  14. vampe said

    esti pe drumul cel bun continua vreau mai mult e super interesant ce ai scris pana acum imi place kiss kiss

  15. butterfly said

    Mmmda semeni mult cu Stephenie M. ..ma refer la faptul ca personajul „Emily” seamana destul de mult cu „Bella” ..amandoua sunt aiurite,impiedicate,confuze,complicate in gandire,prea preocupate cu ce cred ceilalti despre ele si tot asa ..si mai e si stilul de a scrie …..Ok poate e doar impresia mea ..si sper sa nu vezi in parerea mea o critica pt ca nu e …e doar-defapt- cu fel de compliment ciudat prin care am incercat sa iti spun ca esti talentata si ca te-ai inspirat corect din stilul „Meyer” .Succes!Continua:D:D

  16. oana said

    valeleu e prea cool…ai foarte mult talent abia astept sa vad ce o sa se intample:D cand o sa scrii si urmatoarele capitole??

  17. dyamisi said

    Felicitari!Mi-ar placea peste ani sa descoper in autobiografia unei scriitoare celebre(pe care eu o s-o ador pur si simplu)modul in care ea si-a inceput cariera printr-un fanfic putin altfel,cum au incurajat-o toti sa contiune,si cum le multumeste peste ani……Continua,chiar ai talent!

    • Emily said

      Ma flatezi:) Multumesc.

  18. GrG. said

    imi plc ff mult…iar ideile sunt extraordinare

  19. ella said

    Foarte amuzante unele faze.Imi place cum scrii

  20. irina said

    emily, credeam ca nu voi mai pati asa ceva. Doar twilight ma tinea pina la 2 de noapte si citeam. Dar acum opbserv ca si fanficul tau ma tine. parca e un drog. Acum e ora 2.50 noapte iar eu citesc ffanficul tau si nu ma pot opri, imi place stilul tau modern de a scrie, se aseamana cu stilurile mele preferate…mult succes si sunt sigura ca il vei avea, si te sfatuiesc sa scoti si o csrtea, macar pe net, deoarece ceea ce crii e genial si nu o spun din politete…astept continuarea…

  21. inna said

    sincer ce-mi sunt fanele din america si ce-mi sunt fanele din romania,e acelasi lucru,daca ai imaginatie emily foloseste-o pentru a scrie propria poveste,nu continuati ceea ce alti au scris,altceva,nu mania twilight,ceea ce tu ai scris e visul tau..asa cum il au milioane de femei,ai talent da nu mai visa..il irosesti pentru un vis…nu vreau sa critic da asta e adevarul.

    • Emily said

      Sunt perfect de acord inna. Dar e distractiv:))

  22. Joanne said

    Draga Emily, felicitari petru Fan Fic chiar este foarte bun, as dori sa il public si pe blogul Bellei si al meu, dar avem nevoie de acordul tau. Si daca se poate sa ne dai si o adresa de e-mail?

  23. florykriss said

    foarte mare talent!

  24. Phoenix said

    wowowow,,,, next next :)) foarte tare, nu ma pot opri. 😉

  25. stefania said

    « sunt singura iar tu esti primul tip dragut pe care l-am cunoscut de foarte multa vreme vrei te rog sa vii si sa te culci cu mine macar de mila promit ca e doar o chestie de-o noapte n-o sa te stresez dupa e fara nici o obligatie».
    foarte tare aceasta parte
    imi place si parca e o bucata din creierul fiecarei femei care pateste asa ceva

    mi-a parut si bine si rau ca a plecat
    ai descris frumos scena din hol

    astept cu sufletul la gura sa vad cine este ROb 😀

  26. stefania said

    am uitat sa zic, sper sa nu gresesc ca mai pun un post

    imi plac f mult pozele pe care le-ai ales la inceput de capitol
    sunt foarte potrivite :*

  27. Nadea said

    uau,,mi-au aparut multe intrebari..(dar asta mai tirziu)!
    Imi place felul in care te exprimi,se simte umor si iti reuseste sa intri in detalii atit cit e necesar (adica,este echilibrat-unii autori folosesc prea multa descriere sau invers,si atunci nu este inteles destul de bine „mesajul” ),aceastea este dupa parerea mea…:))sincera sa fiu..daca nu citeam cartile din seria Twilight.atuci as fi ramas foarte ipresionata..dar oricum sunt:))
    si mai vreau sa stiu un detaliu..ce virsta ai?:P

  28. Alien said

    Cum au mai spus multe de pe aici, ai talent. Te-ar deranja daca te-as intreba cati ani ai? Si de cat timp scri? xD
    Sunt doar curioasa, si eu scriu si vreau sa vad cat timp ti-a luat sa ajungi aici. Daca nu vrei sa-mi raspunzi la intrebari, e ok.
    Sunt tare curioasa de ce „Robin” a lasat-o pe Em cu ochii in soare si de ce a plecat asa.
    Si nu cred o iota din ce zice Rob, adica nu e Robin si masina era a lui. [-( Sunt suta la suta sigura. :-t
    Ce tare e indragostita Em de a cazut intr-o depresie asa neagra. :-ss
    Bravo. >:d<

  29. danutza said

    imi place ff mult as citii pana dimineata da mane la sc…

  30. cristina said

    hey.Vin si eu cam tarziu cu comment la capitolul asta, dar am vrut sa il citesc cand ai inceput sa postezi si nu stiu de ce( de fraiera probabil, ca sa nu zic proasta) nu am facut-o.Acum cateva zile gabriela mi-a zis ca il continui si ca tu ai convins-o si pe ea sa posteze asa ca m-am decis sa citesc. si chiar imi place.Adica e singurul fanfic inteligent pe care l-am citit de ceva vreme incoace.
    oricum, promit ca o sa citesc tot azi, doar acum cititnd ce ai scris m-a izbit inspiratia si pe mine.:)
    p.s: tocmai mi-am dat seama ca am lasat un comment kilometric.Sorry, mi se mai intampla:D

    • Eve said

      Comentariile lungi sunt preferatele mele:) Mersi ca ai avut rabdare sa citesti ficul de la inceput!

  31. Andreea said

    Absolut superb..chiar daca am poposit cam tarziu ,sunt fascinata de ceea ce ai scris tu.Nu stiu cati ani ai dar nu m-ar interesa stiind faptul ca ai un talent deosebit si peste ani nu m-ar mira sa-ti gasesc numele pe un bestseller.Sunt de acord cu Cristina la ideea ca acesta e un fic inteligent,promitator.Nu seamana cu niciun alt fic .Si acum ,in incheiere as vrea sa iti urez succes si multa imaginatie.

  32. Deny said

    Vai, tocmai cand era mai pasionala atmosfera dintre ei, a intrerupt – o ea! :)) >:P
    E superb fanfic – ul. 😡
    Si Rob, trebuia sa plece, daca e intr – adevar Robert Pattinson. Si stiu ca e. 😡 😛
    Genial. 😡

  33. Simo said

    m-am indragostit de fanfic-ul tau! e superb! ma face sa fiu mai visatoare (in scurte cuvinte sunt mai zapacita decat eram) si acum ca m-am apucat de citit il devorez:D
    felicitari!

  34. Just mee said

    bravo…foarte frumos descris…ficul tau mia acaparat atentie… felicitari

    mia placut cum a cazut usa blocului :)) … cum stateau emily si robin in intuneric

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: