Never Think

fic by Eve

Capitolul 9 – Let me in

the_addiction____by_cweeks– Mai aveţi nevoie de un microfon?

Mi-am dat seama cu întârziere că întrebarea îmi era adresată. Eram la repetiţia din Astoria, cu două ore înainte de concert, şi mi se părea extrem de ciudat să văd atâţia oameni care se agitau în jurul nostru, se ocupau de sonorizare şi orice mai aveam nevoie, tratându-ne de parcă eram importanţi.

Sentimentul predominant era de vinovăţie.Nu merităm cu adevărat să fim aici.Nu am reuşit prin forţele proprii.Suntem nişte impostori.

Iar acum toată lumea se purta atât de drăguţ cu noi, făcându-mă să mă simt şi mai rău.

Mă întrebam dacă Theo şi Bill se simţeau la fel, dar uitându-mă la ei mi-am dat seama că nu aveau nici un fel de mustrări de conştiinţă. Nici urmă de grijă pe faţa lui Bill care sorbea alene dintr-un cocktail (primit gratuit) şi îşi aranjă foile cu versuri. Theo părea mai mult decât încântat să explice ceva sunetistului, gesticulând şi arătând spre amplificatoare.

Iar sunt singură cu probleme de conştiinţă.

Aveam un gol inconfundabil în stomac. Însemna că începeam să am emoţii pentru concertul care urmă. Evident, avusesem şi până acum, chiar de dinainte să ajung la repetiţie, nişte emoţii de-a dreptul paralizante, dar nu legate de cântărea propriu-zisă, ci mai mult de venirea lui Rob. Îmi era teamă că o să se supere când o să îşi dea seama că era aşteptat. Dar acum mai aveam un motiv de frică: o să-i dezamăgim pe oamenii ăştia drăguţi care se străduiesc atât de tare să iasă bine.

Îl cunoscusem cu câteva clipe în urmă şi pe managerul clubului care se arătase profund recunoscător că îi acceptasem invitaţia, spunând că întreg staff-ul şi chiar el însuşi va sta la dispoziţia noastră pentru orice avem nevoie. Dar se dăduse de gol întrebându-mă la ce oră trebuie să ajungă domnul Pattinson.

– Hai să încercăm cu prima piesă, propuse Theo plin de energie.Şi unu, şi doi şi…

Şi chiar au început, ei doi, dar fără mine.

Ar fi fost util să şi ştiu şi eu care este prima piesa.

– N-am ordinea pieselor, am zis eu când s-au oprit să se uite urât la mine.

În secunda următoare mi s-au întins nu una, ci patru foi .

– Mulţumesc, am murmurat jenată, luând o copie din mâna cuiva.

Nu mă puteam obişnui cu oameni care să stea la dispoziţia mea.

Am început să cântăm, toţi trei de data asta, şi nu sună deloc rău. Oricum, nu eram atât de naivă încât să cred deveniserăm peste noapte geniali. Era în mare parte meritul sălii cu acustică extraordinară şi sonorizării profesioniste. În asemenea condiţii, ar fi sunat bine orice! Trebuia să fim realişti.

– Suntem geniali! strigă Bill după ultimul acord.

Ştiam că Bill nu e foarte ancorat în realitate.

– Ok, e perfect, mulţumim tuturor, zise Theo scoţându-şi chitară de după gât.

– Ce? am spus.Atât?

Eram confuză.Nici nu începusem bine şi ne opream?

– A fost doar o probă de sunet, Em. Nu repetăm tot, îmi explica Theo.

– Nu crezi că ar trebui? am zis eu panicată.N-am mai repetat de…

Nu-mi puteam aduce aminte prea bine de când. Vinerea trecută anulasem din cauza revistei care apăruse în aceeaşi zi iar cu o vineri în urma Bill fusese răcit.

– Ai emoţii?Calmează-te, zise Bill trăgându-mi un ghiont care se voia încurajator.

– Sunt calmă! am zis eu deşi vocea îmi sună de parcă eram pe punctul de a avea o cădere nervoasă. Dar … nu sunteţi în toate minţile! Cum să nu mai repetăm? Nu suntem deloc pregătiţi! Asta nu-i un concert cu trei spectatori în barul din colţul străzii.O să ne facem de râs.

– De ce faci mereu asta? strigă Bill la mine.

– Ce fac?

– Strici cheful tuturor, continuă el pe acelaşi ton răstit. Nu ştii să zici nimic de bine! Doar pentru că n-ai nici un pic de încredere în tine, nu înseamnă că trebuie să ne indispui şi pe noi mereu!

Am rămas blocată. Toţi cei care până atunci alergau în jurul scenei cu treabă, se opriseră acum să se uite curioşi la noi. Foarte penibil.

– Cât crezi că te mai suportăm?

– Bill, am şoptit eu încercând să-l fac să urle jignirile la adresa mea un pic mai încet.

– Păstrează-ţi părerile pesimiste pentru tine! mai zise el înainte să coboare cu paşi apăsaţi de pe scenă.

– Unde pleci? strigă Theo după el.

– Nu ştiu, zise el fără să se întoarcă. Departe de ea.Să nu mă molipsesc de negativism.

Stăteam împietrită uitându-mă după el, în timp ce restul lumii se uită la mine. Să-l văd pe Bill plecând supărat îmi amintea de Darra făcând acelaşi lucru.

Am simţit mâna lui Theo pe umăr:

– Hai să ieşim puţin la o ţigară.

– Nu fumez, am zis mecanic.

– Ştiu.

M-a condus la ieşirea din spate, care dădea într-o parcare pe jumătate goală. Mi-a întins o ţigară pe care am luat-o cu degetele tremurânde.

Cel mai rău era că ştiam că Bill are dreptate. Chiar eram o persoană îngrozitoare. Nu reuşeam să-mi temperez pesimismul – o veche rămăşiţă a crizelor depresive din trecut. Dar când am devenit aşa rea? Sunt sigură că eram amuzantă la un moment dat.

– Bill are emoţii. Se manifestă în felul lui, îl scuză Theo aprinzându-mi mie ţigară, apoi pe a lui. E primul nostru concert important, e normal să fim stresaţi. Presiunea e imensă.

Tocmai îmi dădeam seama că reuşisem extraordinară performanţă de a-l descuraja pe Bill înainte de cel mai important concert din viaţa lui.

– Mda, am mormăit rezemându-mă de perete.

Mai grav decât faptul că nu eram pregătiţi tehnic să susţinem un concert aici, nu eram pregătiţi nici psihic.

– Adică…recunosc că s-a întâmplat un pic cam brusc, şi e un salt uriaş, dar o să ne descurcăm, zise Theo cu calmul lui caracteristic.

Am oftat.

Trebuia să-i cer reţeta relaxării.

– Ai vorbit cu Darra? am întrebat.

– Da.

Când am văzut că nu avea de gând să continue, l-am întrebat :

– Şi? Ce-a spus?

Theo a tras adânc din ţigară, părând nemulţumit de direcţia conversaţiei.

– Nu ştiu.Multe.Era cam supărată.

Am închis ochii.Theo era diplomat. Probabil, era mai grav decât lăsa el să se înţeleagă. Încă mi se părea atât de ciudat s-o ştiu supărată pe mine…

– Vine diseară?

– Nu, Em, nu cred că vine.

Am rămas în tăcere uitându-ne cum se întunecă şi cum parcarea se umple de maşini, pe măsură ce se apropia ora concertului.

– Intri? mă întreba Theo strângându-şi pachetul de ţigări.

– Mai stau, am zis. Nu vreau să dau ochii cu Bill.

– N-o să ai de ales, îmi aminti Theo. O să cântaţi amândoi pe aceeaşi scenă.

– O să cânt cu spatele la el, am râs eu.

– Ok, succes cu asta, spuse Theo. Te aşteptam înăuntru.

A închis uşa în urma lui, lăsându-mă singură.

Am inspirat adânc de câteva ori, ca să mă calmez.Nicotina nu avusese cine-stie ce efect miraculos în sensul ăsta.

Mă întrebam dacă Rob ajunsese. N-aveam idee cât e ceasul. Gândul la el mă făcea să simt o combinaţie ciudată de bucurie nerăbdătoare şi teamă. Dar bucuria începea să învingă teama şi dintr-o dată m-a lovit o dorinţă puternică să-l văd chiar atunci. Şi cu cât scăpăm mai repede de concert, oricum ar fi ieşit , cu atât mai curând puteam să fiu cu Rob. Poate că era deja înăuntru, aşteptându-mă.

Însufleţită de noua mea motivaţie ca să supravieţuiesc serii ăsteia, şi convinsă că totul o să fie bine atâta timp cât sunt cu Rob, m-am ridicat şi am împins uşa care dădea în culisele clubului.

Dar uşa era închisă.

M-am uitat la ea speriată, refuzând să cred că se întâmplă aşa ceva. Am mai încercat o dată, implorând-o în gând să se deschidă. Dar ea rămânea închisă, cu semnul mare şi sfidător : “Intrarea interzisă”. Desigur, interdicţia nu mi se aplică şi mie, aşa că am continuat să împing şi să bat în uşă.

Eram sigură că trebuie să fi fost aproape ora 9, aşa că am alergat de-a lungul clădirii până am ajuns la intrarea principală.

Luminată de zeci de reflectoare, intrarea era împrejmuită de cordoane roşii şi flancată de bodyguarzi.Câţiva fotografi, veniţi probabil pentru Rob sau aşteptând în speranţa că vreun alt chip cunoscut avea să-şi facă apariţia, urmăreau plictisiţi lumea care intră. Am ignorat mulţimea de oameni care ocupau o mare parte din trotuar, ca să nu trebuiască să mă gândesc că toţi aveau să intre şi să fie martori la umilirea noastră muzicală.

M-am strecurat printre ei, şi am păşit peste cordonul roşu.Eram gata să intru când am auzit un:

– Ce crezi că faci?

M-am întors ca să-i văd pe cei doi bodyguarzi venind ameninţători spre mine. Tocmai de asta îmi fusese frică. Cum mi se poate întâmpla tocmai acum?

– Bună, am zis prietenoasă.

– Invitaţie? întrebă unul din ei.

N-aş fi putut să-i deosebesc pentru că erau amândoi la fel de masivi şi cu fete la fel de pătrăţoase şi inexpresive.

– Nu, dar…

– Bilet?

– Nu…

– Atunci vă rugăm să treceţi de partea cealaltă a cordonului, a venit concluzia dureroasă.

– Dar trebuie să fiu pe scenă, am zis eu pe un ton rugător. Sunt din trupă.

Am realizat că nu aveam nici un act la mine cu care să mă legitimez, şi nici mobilul ca să-i sun pe băieţi să vină să mă recupereze.Eram la mila fetelor pătrăţoase.

– Trupa e deja înăuntru de câteva ore, mă asigură unul din bodyguarzi. Acum vă rog să eliberaţi drumul de intrare.

La naiba.

– Ştiu, eram înăuntru, dar am ieşit prin spate şi apoi n-am mai putut să intru şi…

M-am oprit când unul din bodyguarzi m-a luat pe sus şi m-a dus până la mulţimea de oameni care aşteptau.

– Nu puteţi să chemaţi pe cineva dinăuntru să vă confirme? am zis eu disperată.

Am auzit pe cineva în apropiere întrebând “ A venit Robert? A intrat?” şi mi-a venit ideea să spun:

– Sunt cu Robert Pattinson.

Bodyguardul s-au uitat la mine ca la o nebună şi a închis cordonul în urma mea.

– Nu citiţi revistele de scandal? am strigat eu după el.

Se pare că nu. M-a ignorat.Ei bine, nu eram chiar atât de cunoscută pe cât crezusem cu îngâmfare că sunt…

Am ocolit din nou clădirea ca să încerc uşa din spate, crezând că poate de data asta se deschide în chip miraculos. Dar era la fel de închisă.Aşa că m-am întors la intrarea principală şi m-am aşezat pe o bordură, încercând să găsesc o soluţie care să mă ajute să trec de bodyguarzi dar să nu implice arestarea mea. Am întrebat pe cineva cât e ceasul şi am aflat că peste 10 minute aveam să-mi ratez propriul concert. Nu era o veste prea grozavă.

Speram totuşi să vină cineva să mă caute.Având în vedere că trecuse deja destul de mult timp şi nu venea nimeni, am început să am dubii referitoare la importanţa mea în trupă.Ar fi putut să ţină concertul şi fără mine, până la urmă. Oricum Bill a spus foarte clar că nu mă mai suporta.

Îmi ştergeam lacrimile cu podul palmei şi mă gândeam serios să plec acasă pe jos, când am auzit nişte ţipete asurzitoare.

M-am ridicat speriată să văd ce s-a întâmplat. Părea ceva cu adevărat îngrozitor după intensitatea ţipetelor. Oricât mă ridicam pe vârfuri, nu puteam să văd nimic pentru că o mulţime de fete se îmbulzeau spre o maşină care abia oprise.

Fotografii plictisiţi nu mai erau deloc plictisiţi. Înnebuniseră şi ei. Apăsau atât de repede pe bliţuri încât riscau să îşi fractureze degetele.

Înafara cazului în care regina a decis să iasă în club în seara asta, mi-am imaginat că numai Rob putea să stârnească asemenea reacţii, aşa că m-am alăturat mulţimii de fane urlătoare.

L-am zărit puţin atunci când a ieşit din maşină, cu şapca lui “incognito” şi cu un zâmbet cam forţat pe faţă.

– Rob! am strigat cât de tare am putut.

Dar abia dacă m-am auzit eu pe mine.Toată lumea strigă acelaşi lucru.

– Te iubim! a strigat cineva atât de tare încât reuşi să acopere toate celelalte ţipete.

Wow, buni plămâni.

– Mulţumesc, l-am auzit pe Rob răspunzându-i politicos.

Dacă n-aş fi fost în situaţia în care eram, probabil m-ar fi amuzat.

Faţă de lângă mine sărea în sus şi-n jos ca o minge din cauciuc, în continuu, încercând să-l vadă pe Rob peste capetele mulţimii. Parcă era nebună. Am început să fac şi eu acelaşi lucru.

Şi metoda funcţiona, am reuşit să-l văd. Stătea lângă maşină şi aşteptă să fie pozat. Bodyguarzii de la intrare se luptau să-i facă loc prin mulţime.

– De unde ştiaţi că o să fiu aici? întrebă Rob fără să se adreseze cuiva anume.

– Internet, a răspuns cineva.

– De unde de pe internet? a întrebat din nou Rob.

Întrebarea asta trebuia să-mi fie adresată mie, eu eram vinovată. Nimeni nu i-a mai răspuns. Erau prea ocupaţi să încerce să ajungă la el. Am văzut că cineva reuşise să-i sară de gât, şi acum el se chinuia să se elibereze.

M-am oprit puţin din sărit ca să-mi trag răsuflarea. Faţă de lângă mine era în mod clar mult mai în formă decât mine. A observat că am obosit şi s-a uitat la mine cu o expresie încrezută.

Nu mai merge aşa…

Mi-a venit o idee salvatoare.Am tras aer adânc în piept şi am strigat cât am putut de tare:

– Richard!

Câteva capete ale celor din apropiere s-au întors mirate spre mine.

Hm…nu, parcă nu îşi alesese numele de Richard…

– Roland? Donald? am încercat eu .

Fata olimpică la săritura în înălţime se oprise şi ea în sfârşit din sărit, ca să se holbeze la mine confuză.

– Ronald! am nimerit eu victorioasă.

– Emily? l-am auzit pe Rob strigând de partea cealaltă a mulţimii.

Da! În sfârşit! I-am scos limba fetei săritoare care rămăsese cu gura deschisă de surprindere.

Rob şi-a făcut loc printre mâinile care încercau să-l atingă şi a ajuns până la mine.

– Ce faci aici? a întrebat el nedumerit.

M-am simţit atât de uşurată să-l văd, încât l-am îmbrăţişat.

Mi se păruse cel mai firesc lucru la momentul respectiv, dar reacţia lui m-a făcut să am îndoieli. Şi-a dres vocea şi a încercat să mă îndepărteze cu blândeţe.

De ce făcea asta? De ce se comportă ca şi cum eram una din fanele de aici? O simplă îmbrăţişare nu mi se părea exagerată după episodul de noaptea trecută din parc!

I-am dat drumul şi m-am uitat la el rănită.

– Nu aici Emily, mi-a şoptit.

M-am uitat în jur la mulţime şi bliţurile care ne orbeau. Probabil avea dreptate.

– De ce nu eşti înăuntru? a întrebat el.

– Nu mă lasă să intru…, am recunoscut eu stânjenită.

Acum era un moment bun să facă scandal şi să ameninţe că dă în judecată clubul. Dar el a început să râdă.

Nici reacţia asta nu reuşea să mă facă să mă simt mai bine. M-am uitat la el aşteptând să-i treacă amuzamentul pe seama mea, şi am auzit pe cineva în apropiere strigând:

– E Emily aia?

Rob s-a oprit din râs când altcineva a întrebat:

– Sunteţi împreună? Este adevărat ce se spune?

Bune întrebările, voiam şi eu să aflu răspunsul. Dar n-a stat să răspundă la ele.M-a tras după el făcându-ne loc prin mulţime, până la intrarea clubului, unde de data asta n-am mai avut nici o problemă să trec de bodyguarzi. Am răsuflat uşurată când m-am văzut înăuntru, dar bucuria mi-a trecut în următorul moment, când am fost întâmpinaţi de o altă mulţime, şi mai numeroasă decât cea de afară.

Sala uriaşă era plină. Şi toate privirile s-au întors spre noi când am intrat. Nici că puteam să avem o intrare mai triumfală de atât.Poate doar dacă ne anunţăm venirea cu trompete.

L-am auzit pe Rob înjurând în şoaptă.

M-am uitat speriată spre el.

– Tu eşti singura căreia i-am spus că vin, a zis sec.

Anunțuri

52 răspunsuri to “Capitolul 9 – Let me in”

  1. Iulia said

    yeeeeeeee….se pare ca visele devin realitate:))

  2. Iolanda said

    Yey! Prima ce comenteaza.Nu stiu cum, dar ai reusit sa ma faci sa comentez.Niciodata, dar niciodata nu am mai comentat la altceva:D.Din nou,nu am cuvinte sa ma exprim, asa ca……doar felicitari!!!! Ai niste idei minunate si se observa ca fanficul tau face casa buna cu umorul.Sper sa se impace,si astept urmatorul capitol cat mai repede.Sunt sigura ca ne vei uimi si de data asta

    • Iolanda said

      nuuuuuu!srry Cand am inceput sa scriu eram prima

      • Iulia said

        😛 am intrat azi cred ca din 10 in 10 minute..nici eu nu ma asteptam sa fiu prima..ca de obicei nu se inregistreaza toate exact in momentul respectiv

  3. Loom said

    saracul rob:(( sper sa nu intri in incurcatura, astept 10 pop

  4. MaryLu said

    Wow! Capitolul asta este (ca si celelalte) GENIAL!
    Nu m-as fi gandit niciodata la faptul ca Emily va ramane pe afara ;))
    Saracul Rob…

  5. Alice said

    Hmmm… cred ca ar fi iesit mai bine daca ii zicea sa nu vina si de ce sa nu vina. Putea la fel de bine sa o urmareasca de la tv… cred? Si oricum, Emily ar fi trebuit sa stie ca oameni sunt niste profitori. Ce-i interesa pe „prietenii” ei de ea si de sentimentele ei? Surpriza! Nu-i interesa! Aici este in totalitate vina ei. Nu a stiut sa-si aleaga prietenii, nu a vazut ca si i-a ales prost si s-a dedicat lor. Asta a fost greseala ei si numai a ei. Iar Sam este un om foarte enervant. Cum poate un simplu sofer sa controleze o vedeta? Mi se pare cam imposibil. Iar Rob… Cum a putut sa il prezinte pe Sam ca pe un prieten la inceput? Si de ce nu i-a zis lui Emily cine e el cu adevarat in seara aia, dupa ce a vazut ca ea face chestiile alea fara sa stie ca el e „faimosul Robert Pattinson”. Oricum, trebuie sa recunosc, ideea cu Robin Evens (parca asa) a fost geniala. Si apoi Richar si Ronald. Mi-a placut faza cu „Ronal? Donald?”.
    Una din partile mele preferate este cea cu ginul tonic si cea cu frana brusca.

    Si,in incheierea postului meu, tin sa mentionez ca imi place faptul ca mai bagi si parti amuzante in text. Iti ies de minune!

    • Eve said

      Mersi Alice. Nimeni n-a spus ca Emily e perfecta.Are defecte (cum ar fi faptul ca e asa influentabila si intr-o anumita masura ii pasa ce cred ceilalti), face greseli si alegeri neinspirate. Asa ca nu te supara prea tare pe ea:))

  6. Cris said

    offff…:( nu vreau sa se certe… vreau ca rob sa fie dulce si sa o ierte… :D:X

  7. waterproof said

    Esti superba.Ar fi misto daca ai face un capitol din punctul de vedere al lui Rob.

  8. lillu said

    uau,comentez si eu din nou,poate o sa o fac la fiecare capitol.Prevad ca asa o sa fie 😀
    Deci..da!Foarte frumos capitolul dar te rooog fa-le putin mai lungi ca sunt atat de scurtee!Nu imi ajunge drogu` :))
    Si,da..tin si eu sa mentionez ca imi plac fazele amuzante,Emily asta e o nebuna:))

  9. miss jo said

    Genial[:x]…

  10. cati said

    la dezamagit complet:(…saracu
    deja ma gandesc la fata care ar avea-o…si mi se pare si putin amuzant:))
    foarte bun capitolul 😉

  11. iulis said

    presimt ca o sa iasa scantei…dar vorba aia,o singura scanteie e de ajuns pentru a aprinde focul…focul iubirii lor;X.Cred ca iar nu se vor mai vedea cateva zile bune.shi ar fi tare daca rob ar veni dupa aia la ea shi i ar spune ca nu poate sta departe de ea,indiferent ce s-ar intampla:X:X:X.eh,zic shi eu asa:P Em(Eve) stie mai bine.Esti super!!hug:*

  12. butterfly said

    deci nu pooot sa cred!! deja te adoram ……..asta explica muuulte…ohhh te iubesc:)):))

  13. Anny said

    uhh:(:(
    chiar ca o fost dezamagit rob:(
    astept cap 10:*:*:*

  14. tHeo said

    O nuuuuuuuuuuu :((

  15. bellaonutza said

    Genial…absolut genial…

  16. dlcss said

    iuhuuuu capitolul 9!!!!stiu ca ma fac de ras dar nu-mi mai incap in piele de bucurie!!!!!:*:*:*multumim emily!!!asteptam capitolul 10!:*:*spor la scris!

  17. Puca takes drugs. said

    Ai atins perfectiunea:>
    Deci…
    Te rog…
    Hai mai repede cu nextu`:x

  18. luiza said

    „Fata olimpică la săritura în înălţime se oprise şi ea în sfârşit din sărit, ca să se holbeze la mine confuză.”…am ras cu lacrimi…continua e super…

  19. lexxa said

    e clar ca stii sa tii omul in suspans :)) Felicitari, ai o viziune super!

  20. elli said

    e 1:07 si pe cand ma pregateam sa merg la culcare,am zis sa verific daca nu a aparut capitolul 9…asa ca trebuie sa-l citesc!

  21. elli said

    01:20 am terminat de citit capitolul si cred ca ar fi cazul sa merg la culcare…:))
    Superb capitol.F bine scris!Iti doresc mult succes in continuare!:*

  22. Mara said

    minunat……..acum am terminat de citit tot…..auzisem multe cuvinte de lauda despre scrierea asta, dar ma gandeam ca este aceeasi incantare a tinerelor fete, la aparitia inca unui fiction despre personajele si acorii lor preferati. Dar am zis, „la naiba, cat poate sa ma coste sa citesc cateva randuri?” si de la cateva randuri am ajuns la cateva pagini si in final am ajuns sa imi doresc mai mult………asta inseamna talent…..de a descrie sentimente, trairi, imagini……..este talent de scriitor cu acte in regula care are la activ o panoplie de romane de box-office. Felicitari! Sunt un cititor de elita si mi se aprind simturile cand descopar ca exista asa ceva aici, la noi…….Imaginatia ta este minunata si iti doresc ca si viata sa-ti fie asemenea!! Am sa-ti citesc cu fervoare fiecare rand, chiar daca se numeste postare de fotografii de la filmarile Eclipse de pe blog sau minunatele povesti pe care le asterni aici….Si vreau sa-ti multumesc ca ne-ai permis, mie si atator altora, sa impartasim alaturi de tine bucuria de a trai un vis!
    Ma inclin!

    Margrit

    • Eve said

      Mersi pentru comment Margrit! Apreciez mult laudele unei cititoare pretentioase:)

  23. Leila said

    Sunt la servici si in loc sa lucrez citesc fanficul tau si rad cu lacrimi. Este un capitol superb, ai o imaginatie deosebita, abia astept continuarea. Nu se poate sa apara mai repede? Iti doresc mult succes in continuare.

  24. Nadia said

    Imi place . Doamne da ce prieteni are fata asta… .Si cand te gandesti ca-i posibil sa piarda prietenia lui Rob din cauza lor. Imi vine sa-i strang de gat pe Theo si pe Bill. 😉

  25. Catalina said

    Draga mea Emily sau Eve, am si eu o nelamurire….ai spus aici ca Emily l-a strigat Ronald si a nimerit, dar nu cumva el i s-a prezentat cu Robin? (presupun ca asa vroia sa il strige,nu?)
    In rest imi place foarte mult povestea si o urmaresc cu sufletul la gura.
    Mult succes in continuare!!! O zi buna!

    • Eve said

      Citeste cap9…spre sfarsit, cand Rob isi alege un pseudonim pentru seara urmatoare.

      • Catalina Gheorghiu said

        Da, ai avut dreptate, imi cer scuze :), uitasem de faza aceea.
        Apropo…era cap 8 :D, no problem….m-am descurcat eu.
        Oricum, iti multumesc ca mi-ai raspuns si iti urez succes in continuare 🙂 !!!

  26. Ioana said

    ff tare..esti geniala da ar fi fain k in urm cap el sa se supere si ea sa incerce sa repare greseala…k sa fie cat d cat realist…k numa ea ii de vina si el chiar ar trebui sa fie ff suparat:D:D

  27. annabellalove said

    o doamne…. e superb….. insa sper ca Rob sa nu ii deie papucii din cauza asta:)) zi-mi ca nu ii va da 😀

  28. Maddy said

    Aşteptăm cu nerăbdare capitolul 10 🙂

  29. deuttza said

    vreau capitolul 10
    pls pune-l rpd k nu mai am rabdare :X:X:X

  30. CrIss said

    presimnt ca in curand am sa fac BOOOOOOOOOOOOm de nerambadare:)))))
    deci:|
    nu mai am cuvinte de lauda ptr talentul tau..hmm..
    tot ce am avut.. sa zis:-??
    deci:|
    deabea ast sa pui cap 10:D
    XOXO

  31. Ramona said

    Wow! Deci wow! Superb…
    Pur si simplu…am intarziat la o intalnire pt ca nu ma puteam opri din citit.
    Daca nu ai fi spus ca esti Eve, probabil nu as fi citit…dar asta m-a facut curioasa 😀
    Inca o data spun:SUPER!!!

  32. florykriss said

    o nuuu…abia astept continuarea
    e super povestea….

  33. Iulia said

    iti ador fanficul. faci o treaba excelenta. astept cu nerabdare capitolul 10

  34. vali said

    tot astept continuarea…

  35. florykriss said

    eve…astept cu nerabdare continuarea

  36. elli said

    visam la capitolul 10 … 😀

  37. Puca takes drugs. said

    Helau!
    Cand vine nextu`/:)?
    I love your fic:x
    E bestial:x
    Hai cu capitolul 10 xD

  38. Vampire said

    e sooper bestial
    abia astept capitolul 10:D
    publical mai repede:P
    ai talent nu gluma:D

  39. Kristine said

    iti ador fanficul:x:X:X:X:X:X:X . faci o treaba superbaaa:X. astept cu nerabdare capitolul 10>:D:D< te rog pune'l mai repede:(( :(( :((

    xoxo :*:*

  40. deuttza said

    cand pui capitolul 10 ??? ma faci sa cred k nu mai vrei sa scri. mor dak e asha :(:(:(

  41. Ruxi said

    iti ador fanficul..faci o treaba excelenta..scri extraordinar..e super..ast cu nerabdare cap 10..:X:X

  42. Phoenix said

    =)) saracul rpattz. :))

  43. stefania said

    CAt de jenant GIZAS nu as vrea sa fiu in locul ei

  44. Deny said

    Imi e mila de Emily. 😦 Ce o sa zica Rob cand afla adevarul? 😦
    Tare faza cu numele. Nu – l nimerea. :)) Si nici nu au lasat – o sa intre. :))
    Genial. 😡

  45. Just_mee said

    se pare ca emily a avut o zi foarte proasta :-s

  46. Sper sa nu se supere Rob.!Dar si Emily….acum e pusa intr-o situatie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: