Never Think

fic by Eve

Capitolul 14 – Date him

Gate-Mansion-1282CGT Mi-e foame.

Sunt conştientă că mi-e foame în continuu de vreo câţiva ani. Dar senzaţia a fost întotdeauna atât de prezentă încât aproape că am învăţat s-o ignor. De data asta însă, chiar mi-e foarte foarte foame.

Înainte să pot să mă opresc, m-am ridicat din pat şi am început să caut mâncare prin dulapuri şi frigider că o dependentă de droguri în sevraj. Am deschis toate sertarele şi am răscolit prin toată bucătăria. N-am găsit nimic.

Tocmai din cauza crizelor de foame de genul ăsta, păstrez în casă numai cantităţi mici de mâncare, aproape la limita supravieţuirii.

Am încercat să mă calmez respirând adânc, în timp ce mă întorceam în cameră.

Ştiam că nu aveam nevoie decât de ceva, orice, cu care să-mi distrag atenţia.

Dar ce anume?

M-am uitat disperată împrejur.Ceasul arăta ora 4 dimineaţa. Eric dormea întins ca o plăcintă pe trei sferturi din pat. Iar asta înseamnă ceva având în vedere cât de uriaş este patul meu. Iar în scurtul timp cât fusesem plecată în căutarea a ceva comestibil, Eric îmi furase şi toată plapuma.

Nu-mi pot distrage atenţia cu el. Doar gândul de a-l trezi ca să-mi ţină companie mă dezgustă profund.

Îl sunasem pe Eric imediat dupa ce ieşisem din blocul unde se ţinea aşa-zisa petrecere aniversară cu o seară în urmă. I–am spus să vină să mă ia din cartierul ăla dubios şi să nu pună întrebări. Mă simţeam şi aşa îndeajuns de rău după toată experienţa aia.

El a părut foarte bucuros să mă audă şi a fost imediat de acord să vină. M-a impresionat cu purtarea lui impecabilă. Nu-mi venea să cred că nu mă gândisem de la început la el. Spre deosebire de Ian, Eric nu m-a plictisit la telefon cu tot felul de acuzaţii cum că l-aş fi uitat sau evitat în ultima lună. Ştie că îl caut atunci când am chef , şi îl uit atunci când am altceva mai important de făcut. E simplu. Eric mă înţelege perfect, e politicos, e atent şi … recunosc, s-a dovedit că e mult mai gras decât mi-l aminteam.

M-am abţinut să fac vreo remarcă deşi îmi stătea pe limbă. Mă holbam la fundul lui de fiecare dată când se întorcea cu spatele. Minunându-mă în mod repetat cât de mare este. Cum e posibil? N-ar trebui ca toată grăsimea aia să ajungă pe burtă, că la orice bărbat normal?

Trecând peste enormitatea fundului, până la urmă am ieşit în club împreună, am dansat, ni s-au făcut câteva poze (cel puţin o să par foarte slabă pe lângă el) şi apoi am ajuns inevitabil la mine acasă.

Eram tare beată şi, în timp ce mă loveam de pereţi încercând să mă descalţ, m-a luminat dintr-o dată certitudinea că Eric e un tip foarte drăguţ. Cred că i-am spus-o şi lui. O idee proastă. Pentru că instantaneu, asta l-a încurajat să-şi declare dragostea eternă pentru mine şi să mă alinte cu o mulţime de diminutive. Toate atât de stupide încât îmi venea să vomit.

Cel mai tare mă exasperează lipsa de originalitate în alegerea poreclelor. De ce ar vrea cineva să i se spună “pisicuţo” sau “puişor”? De ce atâtea legături cu lumea animală? Aş propune nişte denumiri vegetale, ca “ciupercuţă” , “merişor” sau “prunişoara”.

Da, devin filozofică atunci când sunt beată. Sau aberantă, nu sunt sigură.

Acum, că Eric doarme profund, îmi este mult mai uşor să-l suport. Dacă ar fi fost la fel de tăcut şi când era treaz, poate că relaţia noastră ar fi mers mai bine. Pentru că vorbitul prea mult este defectul lui. Hm. Şi bineînţeles fundul.

Am început să-mi imaginez o relaţie perfectă cu un Eric foarte tăcut (cu care să comunic doar în rare ocazii,când e neapărat nevoie) şi foarte slăbănog (cu un fund cât un timbru).

Singura soluţie pentru distragerea atenţiei de la senzaţia chinuitoare de foame rămânea internetul. Aşa că m-am aşezat pe jos, lângă pat, cu laptopul în braţe. L-am deschis şi a început să bâzâie încet şi liniştitor.Unul din sunetele mele preferate încă de pe vremea nopţilor albe când nu puteam să dorm şi nu ştiam de existenţa somniferelor.

După o căutare de rutină am concluzionat că era o perioadă cam seacă de ştiri şi articole despre mine prin reviste. Trebuie ori să îmi concediez agentul de presă, ori să fac ceva ieşit din comun prin care să mă remarc. Un iubit nou? O schimbare de look?

Mi-am închipuit cum ar suna titlurile dacă m-aş îngrăşa ca o balenă, şi imediat mi-a trecut de tot foamea iraţională.

Am stat până dimineaţă pe net, ştiind că n-o să mai pot să ies nicăieri toată ziua din cauza ochilor injectaţi şi cearcănelor uriaşe. Dar macar ma pusesem la curent cu toate barfele lumii mondene.

La ora 10, Eric încă nu se trezise, şi tocmai mă pregăteam să-l zgâlţâi, să-i torn apă în cap sau ceva asemănător, dar planurile mi-au fost întrerupte de soneria interfonului.

Am aprins ecranul şi difuzorul, ca să-l văd pe Ian cum îmi zâmbea în camera video de afară.

– Ce cauţi aici?m-am răstit prin microfon, fără nicio intenţie să-i deschid poartă ca să-l las să intre.

– Neaţa şi ţie raza mea de soare, a zis el voios.

N-ar fi zis asta dacă ar fi existat o legătură video din sens opus, de la mine spre el. M-ar fi văzut aşa ciufulita, nemachiata, cu ochii injectaţi, fără nici o asemănare cu o rază de soare, şi ar fi fugit mâncând pământul.

– Mai degrabă sunt o ploaie torenţială cu descărcări electrice pentru tine, am zis.

A râs deşi nu încercam să fiu amuzantă.

– Pot să intru?

– Nu.

– Ah, Asalia…Doar nu eşti supărată pe mine,nu? Tu ai fost cea care a insistat să vii cu mine aseară, ţii minte?

– Asta pentru că tu m-ai minţit că mă duci la o PETRECERE.

– Defineşte termenul, mi-a replicat Ian.

Am observat că Eric se trezise şi asculta din pat, rezemat într-un cot, conversaţia mea cu Ian. Părea periculos de curios.

Mi-am dat teatral ochii peste cap, arătând spre interfon cu o expresie plictisită, ca nu cumva Eric să devină gelos crezând că îl înşel sau ceva…

El a părut că vrea să deschidă gura să zică ceva, aşa că i-am făcut disperată semne să tacă. Nu voiam să-l audă Ian prin difuzor şi să afle că am pe cineva în vizită. Ar fi crezut că îl înşel sau ceva…

Of. Ce stresant.

– Ce vrei, până la urmă? N-am chef, am spus în receptor uitându-mă la imaginea lui Ian din faţa porţii.

– Nu-i o plăcere nici pentru mine, draga mea. Am venit să vorbim despre Rob.

– Care Rob? am întrebat confuză.

Până în momentul ăsta fusesem sigură că venise ca să-şi ceară scuze .Eram pregătită să îl refuz cu graţie, ştiam deja exact ce replici o să îi dau. Şi apoi, după o perioadă îndeajuns de îndelungată de timp, şi o cantitate îndeajuns de mare de flori primite de la el, să-l iert cu mărinimie. Asta era planul. Ce caută Rob în el?

– Robert…L-ai cunoscut aseară…, a zis Ian schimbându-şi greutatea de pe un picior pe altul.

Nu am răspuns.Aşteptam încă scuzele.

– Eşti culmea, Asalia. Tipu căruia i-ai dat o vază!

– Pe care a spart-o, am completat.

– Evrica, a râs Ian. Îmi dai drumul înăuntru?

– Nu.

– De ce? Eşti cu cineva?

– Nu! am zis pe un ton hotărât, fără să mă uit la Eric care a pufnit jignit în spatele meu.

– Bine, mi-e indiferent, vorbim aşa.

Despre ce să vorbim? Nu-mi puteam imagina ceva care să fie atât de important încât să merite o vizită matinală. Nu ar fi fost mai logic să mă sune?

Dar probabil ştia că n-aş fi răspuns la telefon.

Sunt cunoscută pentru asta. E un fel de marcă a mea: nu răspund niciodată la telefon. Uneori sun înapoi persoanele care m-au căutat, dar nu mereu. Lumea crede că e o dovadă de aroganţă, dar în realitate e doar din cauza uneia din multele mele fobii.

– Zii. Ce vrei să-mi spui despre tipul ăla? am întrebat în şoaptă, într-o încercare inutilă de a mă ascunde de Eric.

– Păi…, a zis Ian apropiindu-se de microfon, nu mă întreba de ce, dar vrea să te vadă.

– Serios? am spus fără să mă abţin.

Arătasem cam prea mult entuziasm, ceea ce l-a făcut pe Eric să-şi dreagă vocea zgomotos în spatele meu.

– Adică…, m-am corectat repede, nu ies la întâlniri aranjate.

– Ha, a râs Ian. Dacă aş fi crezut că are vreun rost, l-aş fi lăsat să te sune să te invite personal. Dar cum tu nu răspunzi la telefon…Rob ar fi avut mai multe şanse să obţină o întrevedere cu Papa.

– Oricum nu sunt interesată, am zis tare ca să fiu sigură că mă aude Eric şi îl conving cât de fidelă îi sunt.

– Ascultă, a continuat Ian cu încăpăţânare. De obicei nu e el cel care se chinuie să obţină o întâlnire. Fetele sunt alea care se bat pe el.

Haha. Şi ce, asta ar trebui să mă facă să mă simt onorată cumva? Ce idiot e Ian să folosească argumente aşa de jalnice. Mă crede atât de superficială încât să-mi doresc să am pe cineva doar ca să nu-l aibă altele? Hm, de fapt chiar sunt superficială. Cred că deja încep să-l văd în cu totul altă lumină pe tipul ăsta…Rob.

– Cu ce se ocupă? am întrebat încercând să par dezinteresată.

– Actor.

Mda…el şi toată lumea din L.A.

– Reformulez: din ce îşi câştigă existenţa?

– E actor. De succes.

Apartamentul ăla al lui nu prea dovedea vreo urmă de succes.

– Nu mă pune să te rog, a zis Ian uitându-se la ceas.

Un gest foarte nepoliticos, pe care nu are voie să-l facă altcineva înafară de mine.

– N-ai decât să mă rogi cât vrei. Nu merită să-mi bat capul cu el, m-am răstit şi i-am aruncat lui Ian o privire ucigătoare .

Mi-am amintit cu întârziere că el nu putea să mă vadă cum mă strâmb la el. Risipă inutilă de energie.

– Merită, Asalia, a oftat Ian. E de treabă şi te ridica în slăvi în continuu. Exact cum îţi place ţie.

– Care “în continuu”? M-a cunoscut aseară.

Normal că l-am impresionat în mod pozitiv pe prietenul lui, dar nu sunt necesare exagerări.

– Înainte de asta, a zis Ian scărpinându-se în cap.

Aha…Bineînţeles, aşa se explică glumele tâmpite pe care le făceau prietenii dubioşi de la ziua lui. De asta făceau mişto de el, pentru că ştiau că mă place. Patetic.

– Nu ies cu fani, am zis scârbită.

– Garantez că nu e psihopat, mi-a rânjit Ian.

– Foarte liniştitor.

– Hai Asalia…

– Te crezi încă în şcoala primară? l-am oprit eu. Ai venit aici să-mi spui că prietenul tău mă place. Ce adorabil…

– De fapt, nu trebuia să spun asta, a râs Ian. Să nu-i spui că ţi-am spus.M-ar omorî.

– Exact ca în şcoala primară.

Râsul lui mă binedispunea şi pe mine, aşa că m-am trezit chicotind din senin. M-am stăpânit înainte să mă audă şi să creadă că m-a convins .

– Nu e genul meu, Ian .Îmi pare rău.

De fapt nu cred că “genul meu” este un concept atât de clar şi limitat încât să nu includă o mare majoritate masculină, dar o spuneam pentru că pur şi simplu nu voiam să-i fac pe plac lui Ian.

– Perfect de acord, m-a aprobat. Dar o să ieşi cu el ca să îi demonstrezi şi lui asta. Îi zic să vină să te ia diseară.

Eram prea obosită ca să încerc să-l mai contrazic. Şi oricum o întâlnire cu cineva nou era preferabilă chinului de a ieşi cu foşti iubiţi.

– Eu aleg locul, am zis.

Dacă mergem într-un loc drăguţ, măcar seara n-o să fie compromisă total.

– Cum vrei, a dat Ian din umeri.

Mi-a făcut relaxat din mână, aşa că a trebuit să mă grăbesc să îmi satisfac curiozitatea înainte să plece.

– Şi chiar nu te deranjează deloc? am întrebat pe un ton provocator.

Nu cu mult timp în urma avusesem cu Ian o relaţie destul de serioasă, şi aproape exclusivă. Deci evident că nu-mi venea să cred că îmi aranja o întâlnire cu prietenul lui fără să aibă niciun fel de resentiment.

– Sincer, ba da, mă deranjează, a zis el gânditor. Mi se pare o idee foarte proastă. Şi chiar am încercat să-l conving că e prea bun pentru tine, dar nu m-a ascultat.

– Haha.

– Am plecat, mulţumesc că ai fost aşa primitoare şi m-ai invitat înăuntru, a zis Ian ironic înainte să iasă din perimetrul camerei video.

Am rămas visătoare, întrebându-mă dacă Ian îşi masca gelozia cu multa pricepere sau nu-i mai pasa deloc de mine.Am hotărât că trebuie să fie prima variantă.

Of săracul…cred că suferă dar se străduieşte să fie un prieten bun şi devotat .

Când în sfârşit m-am întors spre Eric, de care bineînţeles că uitasem complet, am văzut că îşi strânsese lucrurile şi se pregătea să plece.

Nu părea prea fericit. Nu şi-a luat nici măcar la revedere de la mine.

Nu mă simţeam prea afectată. Ştiam că o să-i treacă.

Am rămas singură, aplicându-mi strat peste strat de anticearcăn şi încercând să-mi amintesc cum arăta tipul cu care trebuia să mă întâlnesc peste câteva ore. La naiba, nu reuşeam deloc.

Şi îmi era din nou foame.

58 răspunsuri to “Capitolul 14 – Date him”

  1. miss jo said

    :X

    • miss jo said

      primaaaaaa:))))

      wow:)) ce onoare

      • miss jo said

        mie una imi place mai mult Asalia decat Emily:D…

  2. iee….am asteptat atat de mult timp capitolul asta…

  3. gabytz said

    in sfarsit:X superr:XX:X

    • gabytz said

      a doua:))..m-ai luat miss jo:))
      nu-i corect..eu am aflat prima:))

  4. Andreea said

    a doua…:x..
    acum ma apuc de citit..

  5. e jo si tuh acuma…..:)) …mrg deci acm citesc capitolul..si dupa iti zic ce parere am despre el

  6. Symo:) said

    ce naiba faceti competitie:))….a 3-a:))

  7. miky said

    a 4 a :))

  8. Tina :x said

    insfarsit :x:X
    cat am asteptat 🙂

  9. ann said

    Haha,pe locul trei!
    Sooper cool!
    Incep sa o vad p asalia cu alti ochi!

    • ann said

      Sorry,in timp ce scriam a mai venit cnv,asa ca a patra;)

  10. Nadia said

    Atunci sunt a patra. :)))

    • Nadia said

      atunci a V-a. :))

  11. roxyrox said

    sooper, am citit de cand am descoperit ficul tau inccontinuu, il ador pur si simplu

    PS: am si eu o tentativa de fic aici http://roxyrox.wordpress.com/

  12. roxyrox said

    atunci sunt a 5-a , mijto, incep, sa ma pricep la asta

  13. Diana said

    in sfarsit:X

  14. AnDrEeA said

    a 4-a …=))..cand am trm se scris eram a 2-a dar nu conteaza…:d
    ce scurt e capitolul…mai vreau..:((

  15. GrG. said

    interesant capitolu`:x

  16. biancutzis said

    oh daaaa.cat am asteptat!!!~X(

  17. gabytz said

    da ce va mai intreceti care e a cata:))

  18. angi said

    interesant.Poate reusesti sa postezi mai repede urmatorul capitol.

  19. Cri said

    insf!

  20. miss jo said

    ha…tot eu am ramas prima:))

  21. laura said

    imi place , da te roog posteaza mai repede urmatorul capitol, ca nu mai am rabdare

  22. Cati said

    In sfarsit o sa aflam si noi care a luat initiativa. Daca Rob a facut-o inseamna ca nu e asa de rea Asalia asta. Si imi place si cum gandeste ea:>
    Abia astept urmatorul capitol( nu conteaza cand, atata timp cat o sa existe)
    :X:X:*

    • andreea2037 said

      Gandesc la fel ca si Cati. Abia astept urmatorul capitol. Dar tot nu imi place Asalia. Adica, vreau mai mult inainte sa-mi dau cu parerea.

  23. alys said

    hmm…imi place asalia,dar sh emily..adika imi place mai mult emily…e my dragutza…asalia e prea plina de ea…next:>

  24. butterfly said

    ooo in sf ..thoamne! cat o urasc pe Asalia !!! imi promiti ca la sfarsit Em o sa o calce cu masina?? te rooooog!!

  25. eliza said

    deci… destul de interesant dar eu vreau sa scrii din perspectiva lui Emily te rog te rog…nu prea imi place de Asalia si nici prietenei mele nu-i place…dar oricum e misto capitolul si amuzant in acelasi timp.DAr mi-am dat seama ca scrii din perspectiva Asaliei ca sa intelegem si noi ce sa intamplat intre Rob si ea .Dar asteptam si capitolele din perspectiva lui Emily.Bafta la tastat:-*

    • Diana said

      cred ca eve trebuie sa scrie din perspectiva cui vrea pentru a ne transmite cel mai bine povestea;)

  26. Annie said

    lol ()_o… Asalia asta e vreo vedeta?

    oricum, e superb acest [mmuuulllttt asteptattttttt] capitol

  27. ione said

    super capitolu…cam scurt:D

  28. jane2x said

    L-am asteptat indeluung. :X Normal ca l-am asteptata. Ma trezeam dimineata sa vad cand apare never think :)) 😀 . Si god, jur ca a meritat.
    Chiar daca asalia nu-mi e prea simpatica, tot ador capitolul . >:D

  29. alina said

    cool cap asta
    love emoly dar like si asalia

  30. krisz said

    e asa dragut cum asalia cea care era ceva de genul ”eu nu ies cu el”, a ajuns intr-un final in stadiul de a plange dupa el. real life :)).

    :*:*

    • Diana said

      eu cred ca ea a ajuns sa planga dupa el nu pentru ca l-ar iubi, mai degraba pentru celebritatea lui..

      • krisz said

        eh..vom vedea. 🙂 inca ii acord circumstante atenuante asaliei. 🙂

      • Iulia said

        sa nu uitam ca si asalia e celebra:)

  31. Criss said

    Abia am inceput capitolu si nu-mi place!e aiurea…mai interesant e din perspectiva lui Emily.

  32. Ada said

    Foarte tare! Mi-a placut cu adevarat! Succes in continuare!

  33. Ally said

    imi place ideea ta..clar!! chestia e urmatoarea: imaginatie are toata lumea..talent mai putini..capacitatea de a pune pe hartie..mai scadem…:))bravo tie deci!! nasol totusi ca ma lasi in suspans…NU SUPORT suspansul:P

  34. este minunat:X
    si este ff fain k scri si din pdv a lui asalia dar…i miss emily:(…sunt curioasa sa vad ce o sa se intample cu ea
    orcum…este super:*

  35. Bry said

    😦 mi-am pierdut entuziasmul. dar e reusit, nicio problema, niciun capitol nu e creat aiurea. Si mie imi e dor de Emily 😛 Succes in continuare!

  36. mymy said

    ma enerveaza k acu scrii de asalia x(x(..mie imi plc emily iar asalia pare exact tipul de vedeta increzuta care nu se pricepe la nimic si e adorata de toata lumea pt asta….o vreau p emily…ador povestea dintre ea shi rob:x…t inteleg k nu ai timp sa scrii shi mai ales k poate ai timp dar nu ai inspiratie uneori:(e fff greu ceea c faci u dar devine ingrozitor sa asht 2 sapt k sa citeshti 2 pag din romanul tau pref shi pana la urma il dai naibii..adik mai bn scriai de la inc tot romanul shi il publicai apoi k t scoate din sarite modul tau d a scrie x(

  37. ririre said

    ce se mai aude de unramtorul capitol:D
    ador aces fan fic
    dar capitoloe apar mult pre greu:((

  38. Loom said

    truuuuuuuuuuu

  39. lillu said

    hmm..interesant capitolul asta 🙂

  40. and the next chapter?:((

  41. Melissa said

    Este foarte frumos, dar nu inteleg un lucru. La inceput pe ea o chema Emily. De ce acum lumea ii spune Asalia? Nu asa o chema pe fufa cu care s-a culcat Rob? Si chiar…unde este Rob cel adevarat? Nu am mai auzit nimic de el. Este putin confuz pentru mine pentru ca dintr-o data parca s-a schimbat povestea, dar totusi imi place. Bravo! Aaa…si cu banda cum ramane? Spor la scris in continuare:X:X:X

  42. Melissa said

    Am inteles! Scuze! Acum ai povestit din perspectiva lui Asalia, nu din perspectiva lui Emily. Doamne! M-am speriat! Ce bine ca mi-am dat seama. Oricum bravo! Faci o treaba grozava. Oricum scuze inca o data. Erau putin confuza pentru ca nu stiam din perspectiva cui se povesteste:X:X:X

  43. Nadea said

    treaba tare buna!!!

  44. Nadea said

    haha

  45. alicebeautifulvampire said

    ce super ii!!!imi place

  46. Deny said

    Amuzant. :)) Deci Rob vrea sa iasa cu Asalia? Si ce era cu.. locuinta lui?! :))
    Actor de succes? Mda, cu asa o casa si prieteni… :))
    Genial. :))

  47. Simo said

    un vegetarian in devenire sustine partea cu alinturile:))
    foarte simpatica partea aia

  48. Just_mee said

    pana la umra care vorbeste aici? asalia sau emily? m-am ametiti cu cele doua fete :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: