Never Think

fic by Eve

Capitolul 34 – Sunburned

34Am iesit din nou sa fumez in faţa rulotei. In ritmul ăsta, o sa termin tot pachetul inainte ca macar sa incepem sa filmam. Si nici n-am de unde sa cumpar altul. Suntem in mijlocul pustietatii. La propriu. Azi filmam in deşert. Ar trebui sa primim sporuri pentru munca in conditii extreme. Canicula si vantul uscat fac aerul aproape irespirabil.

N-am o zi buna, mi-am spus morocanos in gand. M-am trezit cu o durere de cap, cauzată cel mai probabil de vestea ca Asalia a fost distribuita in rolul Sonyei. Peste stresul de a incepe lucrul la un nou film, trebuia sa am parte si de complicatia asta pe deasupra.

– Buna dimineata, Robert!

M-am uitat absent spre tipul care ma salutase in trecere si am mormait ceva despre cat de „buna” e cu adevarat dimineata mea.

– Buna! Pregatit? a strigat altcineva trecand pe langa mine.

N-am observat cine era, asa ca nici macar nu m-am deranjat sa-i raspund.

Ar fi fost prea obositor sa ma prefac ca sunt ok, când tot ce voiam de fapt sa fac era sa ma duc acasa si sa ma culc.

Credeam ca vreau să fac asta, dar presiunea de a nu dezamagi aşteptarile tuturor mă copleşea. Iar gandul la prima scena pe care urma sa o joc cu Asalia imi provoca o stare insuportabila de agitatie, combinata cu un fel de durere de stomac si o nevoie imediata de nicotina.

Mi-am scos bricheta si am dat sa iau o tigara din pachet, doar ca sa observ ca le fumasem deja pe toate.

Fuck. Cea mai apropiata localitate e la vreo jumatate de ora de aici. Oare am timp sa ma duc si sa ma intorc, fara sa observe nimeni ca lipsesc?

Singura problema era ca aveam deja aplicat tot machiajul pentru filmari, adica arsuri solare atent pictate, basici aplicate pe piele, o cantitate industrială de autobronzant pe faţă si buzele crapate. Nu aveam pe mine decat o pereche de pantaloni scurti si nu puteam sa risc sa ma acopar cu ceva, ca sa nu stric machiajul. Daca plec de aici aratand asa, lumea o sa creada ca a venit Haloween-ul mai devreme.

 

Tocmai ma hotarasem sa pornesc totuşi in cautare de tigari, cand am vazut-o pe agenta mea venind printre rulote si masini. S-a dus naibii planul meu de a evada neobservat.

 

– Ce tare arata machiajul! a exclamat ea. As putea sa jur ca esti deshidratat si pe moarte.

– Mersi, am mormait.

– Esti gata sa incepi?

– Nu prea…Nu ma simt prea bine…

Mi-era greu sa spun asta cu voce tare, pentru ca imi dadeam seama ca suna ca si cum gaseam scuze, ca un copil rasfatat care face nazuri. Si in plus, adevarul era ca nici macar nu puteam sa explic exact ce-i in neregula cu mine. Emotii firesti dinainte de filmari? Nervi pe tupeul Asaliei? Dor de Emily? Simptome de insolatie?

 

– Parca am mai vorbit despre asta, nu? a zis Steph rabdatoare. Si am hotarat impreuna ca nu o sa renunti la filmul asta, pentru ca ti-l doresti foarte mult. Iar faptul ca Asalia este aici, nu trebuie sa te afecteze atat de tare incat sa…

 

– Stiu, stiu, am intrerupt-o eu plictisit.

Nu voiam sa o las sa deschida subiectul „Asalia” pentru ca stiam ca n-o sa faca decat sa ma enerveze si mai tare.

– Rob…, a inceput ea pe un ton controlat. E decizia ta, faci cum vrei. Dar iti reamintesc ca ai semnat un contract cu casa de productie. Daca renunti acum, va trebui sa platesti daune.

– Si ce daca?

Nu-mi pasa de bani. Oricum sanatatea mea psihica valoreaza mai mult decat cateva mii de dolari.

 

– Daune de cinci sute de mii, a zis ea sec.

La asta nu ma asteptam.

– Poftim?

N-a repetat, dar s-a uitat cu seriozitate la mine si am stiut ca nu glumea.

– Cinci sute? Cum m-ai lasat sa semnez asa ceva? Nu se presupune ca trebuie sa negociezi pentru mine?

 

– Ti-am spus de la inceput care sunt conditiile contractului, s-a aparat ea. Pana acum ma bateai la cap sa-ti obtin rolul asta cu orice pret!

Am inchis ochii si am respirat adanc incercand sa ma calmez.

– Ok. Atunci crezi ca macar as putea sa-mi iau liber azi?

Steph a clatinat din cap.

– N-ar fi deloc profesionist din partea ta, nu crezi?

Mi s-a parut ca ma privea cu mila, asa ca am incheiat rapid conversatia.

– Bine, spune-le ca o sa fiu gata in 10 minute, am spus eu resemnat.

I-am intors spatele si m-am intors in rulota. Aveam nevoie liniste ca sa pot intra in pielea personajului.

 

M-am asezat in fata oglinzii si am tresarit violent vazandu-ma. Apoi am izbucnit in ras. Tocmai am reusit performanta de a ma speria de moarte de propria mea reflexie. Uitasem ca arat infioarator cu tot machiajul pe mine.

Am deschis scenariul si am incercat sa ma concentrez la ceea ce citeam. Mi-am verificat mobilul. Am citit aceeasi fraza de trei ori fara sa retin nimic si mi-am verificat inca o data mobilul. De ce oare ma simt asa de aiurea?

Mi se parea dintr-o data ca plamanii mei nu mai primesc destul aer. Durerea de stomac se intensifica. Si singurul gand care imi revenea in minte era s-o sun pe Em. Asa ca am sunat-o, in speranta ca auzindu-i vocea aveam sa ma simt cumva mai bine.

M-am gandit ca poate o sa reusesc cu ocazia asta sa-i spun ca Asalia e aici, ca sa nu ma mai simt vinovat ca ii ascund ceva. Sper sa inteleaga ca n-am avut de ales.

Am ascultat cum telefonul suna insistent si pentru o clipa mi s-a facut frica ca Em a aflat despre Asalia din alta parte, ca s-a suparat si ca n-o sa-mi raspunda la apel. Perspectiva asta ma ingrozea. Fusese greu sa o recuceresc si nu voiam sa o pierd din nou.

Dar inainte sa am timp sa devin si mai paranoic, i-am auzit vocea la capatul celalalt al firului:

– Alo? a spus ea incet.

– Bau.

– Bau si tie.

Tonul obosit al vocii ei imi dadea senzatia ca am trezit-o din somn. Dupa un calcul rapid, am dedus ca la ea trebuie sa fie dupa-amiaza.

– Ce faci?

– Stau in pat. Concertul de aseara s-a terminat tarziu. Tu?

M-am gandit sa nu-i spun ca am o zi proasta, ca sa n-o ingrijorez fara motiv.

– Nu prea bine, am recunoscut intr-un final.

Perfect, acum Em o sa ma creada un papa-lapte plangacios.

– Astept sa incepem filmarile. Suntem in deşert. Mor de cald…Si acum trebuie sa ies iar cu capul in soare ca sa umblu prin nisip ca un bezmetic. N-am cum sa ma acopar cu nimic, ca sa nu stric machiajul de pe tot corpul.

As fi putut sa ii spun acum cat de tare ma enervase Asalia si cat de tare uram faptul ca trebuie sa lucrez cu ea. Dar ultimul lucru care-mi trebuia acum era ca Em sa vada cat de tare ma afecteaza inca Asalia. Asa ca m-am rezumat la a da vina pe deşert.

– De asta esti suparat? a intrebat ea nesigura.

– Din cauza caldurii? Posibil.

– Nu… din cauza …celeilalte probleme…, a zis ea vag.

Mi s-a facut din nou teama ca a aflat despre Asalia de la altcineva.

– Care problema?

A tacut pentru un moment, inainte sa continue.

– Ti-e frica sa filmezi dezbracat? a zis ea usor jenata. E prima oara?

– Ce? Nu! am râs eu uşurat. Emily! N-o sa fiu complet dezbracat! Asta ai crezut?

– Oh, ok, a zis ea . Cand ai zis ca nu poti sa te acoperi cu nimic am crezut…

N-a terminat propozitia, fiind evident rusinata. Imi placea inocenta ei.

– Si ce trebuie sa mai faci in scena asta? a intrebat ea ca sa schimbe subiectul.

– Sa par dezorientat si in agonie, sa cad in nisip si sa astept sa fiu salvat…

Si acum ar fi fost o ocazie buna sa mentionez ca cea care juca rolul salvatoarei era Asalia, dar am preferat sa omit acest amanunt.

– Oricum, am continuat eu grabit, e o scena grea si nu vreau sa ma fac de ras. Trebuie sa si plang la un moment dat.

– Poti sa plangi la comanda? a intrebat Emily impresionata.

– Imi dau cu crema mentolata sub ochi.

– Aaa, a zis ea parand dezamagita.

– Dar tot e complicat! am incercat eu sa o conving. Data trecuta mi-am dat din gresala cu crema fix in ochi! A usturat ca naiba. De atunci nici nu mai vad bine cu ochiul stang!

Am facut-o sa rada.

– N-ai la indemana calmantele false? O vitamina C cu efect placebo ar fi buna acum.

– Mai tii minte ca mi-ai spus ca-mi fac prea multe griji? Ar trebui sa-ti urmezi propriul sfat.

Ceva din felul in care mi-a vorbit ma facea sa vreau sa-i spun totul. Voiam sa-i spun ca Asalia reusise sa-si faca iar aparitia in peisaj. Stiam ca o sa inteleaga ca eu n-am avut niciun amestec in asta. Chiar eram gata sa ii spun, cand am auzit batai in usa rulotei.

– Scuze, trebuie sa inchid, i-am spus lui Emily. Cred ca au venit sa ma cheme.

– Ok, Succes! Eu o sa ma intorc in pat, sa ma gandesc la tine umbland dezbracat prin desert…

In cap mi-a aparut o imagine cu ea intinsa in pat, gandindu-se la mine, atingandu-se si provocandu-si placere. Ma incita ingrozitor de tare…

Cand am incheiat conversatia si m-am dus sa deschid usa rulotei, ma simteam deja mai bine. Parca si durerea de cap imi mai trecuse, iar caldura era mai usor de suportat. Dar toate s-au intors in forta in secunda urmatoare.

– Buna, Robert. Putem sa vorbim?

In fata rulotei ma astepta Asalia.

Un răspuns to “Capitolul 34 – Sunburned”

  1. […] Capitolul 34 – Sunburned […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: