Never Think

fic by Eve

Capitolul 32 – Take it slow

– Sigur. Mai încercăm o dată…sau de mai multe ori, mi-a şoptit Rob drept răspuns.

M-a sărutat cu blândeţe, de parcă voia să-mi demonstreze cât de mult regretă graba lui de mai devreme. Nu mai aveam nevoie de alte dovezi, dar îmi plăcea să-l văd încercând să se revanşeze. I-am răspuns cu entuziasm la sărut.

Când mi-a dat drumul, i-a apărut un zâmbet foarte mulţumit pe faţă.

Dar zâmbetul i-a dispărut brusc în momentul în care m-a văzut trăgându-mi înapoi tricoul pe cap şi încheindu-mi blugii.

– Stai. N-ai spus că…mai încercăm? a întrebat el complet debusolat.

– Ba da.

– Şi de ce te îmbraci?

Aş fi putut să-i spun că nu mă simt bine să umblu dezbrăcată prin casă, chiar dacă era vorba de doar câţiva paşi până la dormitor. Dar nu ştiam dacă ăsta era un motiv îndeajuns de convingător. Probabil că lui Rob i s-ar fi părut ciudat. Ar fi cerut explicaţii suplimentare şi ar fi dedus până la urmă că am vreun complex sau ceva de genul ăsta. Aşa că am inventat pe loc o scuză.

– Nişte vecini ne spionează din clădirea de vizavi, l-am anunţat cu seriozitate.

N-a sunat deloc credibil.

– Vorbeşti serios? a întrebat el sceptic.

Am aprobat din cap cu gravitate, ceea ce l-a făcut pe Rob să se grăbească spre fereastră. S-a uitat precaut într-o parte şi alta, inspectând geamurile blocului de vizavi în timp ce se încheia la blugi. Din fericire, gândul că este privit, nu l-a făcut să-şi îmbrace la loc şi tricoul. Deci a lăsat în continuare la vedere o privelişte drăguţă de care să mă bucur.

– Cred că-i văd, a zis Rob în mod neaşteptat. La etajul al treilea, nu?

Hm. Deci chiar am vecini care spionează.

– Nu ştiu sigur, am spus pe un ton evaziv.

M-am dus şi eu la fereastră ca să aflu pe cine văzuse Rob la etajul al treilea. Erau două bătrânele care îşi beau ceaiurile pe balcon.

Aveam îndoieli serioase în privinţa acurateţii vederii lor la distanţă.

– Ar trebui să-ţi pui nişte jaluzele, m-a sfătuit Rob cu îngrijorare.

– Am jaluzele la ferestrele din dormitor.

Rob s-a întors spre mine, părând încântat de perspectiva pe care o sugeram.

– Atunci va trebui să ne refugiem acolo, a spus pe un ton hotărât.

Bun plan.

Nu l-am lăsat pe Rob s-o ia înainte pentru că, neştiind drumul, exista riscul să nimerească în baie sau în debara. L-am condus pe hol şi am deschis uşa dormitorului.

Am regretat în momentul următor că n-am investit mai mult în amenajare. Nu prea aveam ce să fac în privinţa iluminării, pentru că nu se întunecase încă afară, dar nu exista niciun strop de romantism în combinaţia dintre cele trei piese de mobilier din cameră:  dulapul, televizorul şi patul.  Şi, spre groaza mea, am observat că aveam pe pat aşternuturile albastre imprimate cu delfini săltăreţi.

– Drăguţ, a zis Rob coborându-şi privirea spre pat.

– Scuză-mă o clipă, am zis trăgând de cearşaf cu gândul să-l schimb repede cu ceva mai puţin „drăguţ” şi mai mult „sexy”.

– Ce faci? m-a oprit Rob râzând. Lasă-l pe Flipper să stea cu noi!

S-a aşezat pe marginea patului şi m-a tras lângă el.

Am stat aşa câteva momente, până când am observat că din motive necunoscute, Rob nu făcea altceva decât să mă privească insistent.

– Acum aştept să preiei tu iniţiativa, m-a informat el într-un târziu.

– Eu? De ce?

De unde-i venise o asemenea idee? Eu nu preiau iniţiativa decât în cazuri de maximă urgenţă şi în situaţii pe viaţă şi pe moarte. Credeam că ştie deja asta despre mine.

– Ca să fie totul în ritmul tău. Nu vreau să te grăbesc din nou, mi-a explicat.

Ideea de a avea controlul nu mi se părea deloc inspirată. Dar, pentru că nu voiam să recunosc cu voce tare că nu mă pricepeam deloc la asta, m-am conformat resemnată. Am luat în considerare ce opţiuni aveam pentru început, numai că multe dintre ele păreau a fi prea îndrăzneţe pentru gustul meu. Aşa că până la urmă m-am trântit pur şi simplu pe spate, întinzându-mă pe pat ca o plăcintă.

Am fixat pentru o clipă tavanul cu privirea şi mi-am dat seama că probabil nu începusem prea bine.

Din fericire, Rob n-a râs şi nici nu m-a lăsat să zac aşa în propria-mi penibilitate. Mi-a imitat şi el poziţia. Fără niciun cuvânt, s-a ridicat şi s-a întins pe pat lângă mine, nu peste mine. Ceea ce era de apreciat din partea lui.

S-a rezemat într-un cot, aşteptându-mi cu interes următoarea mişcare. Bineînţeles că toată situaţia asta i se părea amuzantă.

M-am gândit că aş fi putut continua prin a-i scoate tricoul dacă l-ar fi avut încă pe el, dar nu era cazul. Şi mi se părea un pic cam drastic să sar direct la deschiderea pantalonilor. Deci nu prea aveam ce să fac, înafară de a-l aştepta pe Rob să se plictisească şi să preia el iniţiativa într-un final.

Mai mult ca să-i şterg de pe faţă zâmbetul superior, m-am întins să-l sărut. Mi-a răspuns, dar n-a dat vreun semn că ar intenţiona să mai facă şi altceva.

Nu ştiam dacă în felul ăsta încerca să se răzbune pe mine sau dacă era într-adevăr îngrijorat să nu mă grăbească, aşa cum pretindea. Tindeam totuşi să cred că era adevărată a doua variantă, pentru că imediat ce mi-am coborât săruturile spre gâtul lui, Rob a reacţionat ca şi cum exact asta era semnalul pe care îl aşteptase încă de la bun început. Şi-a pus o mână pe mijlocul meu şi a rămas puţin acolo.

Mi-a cerut acordul din priviri, înainte să pătrundă pe sub tricoul meu, pentru a doua oară în aceeaşi zi. Am aprobat nearticulat, iar mâna s-a mişcat încet în sus, explorând fără grabă. Descoperirile i-au fost urmate de scurte gemete înăbuşite.

Părea că are nevoie de autocontrol ca să nu-şi manifeste nerăbdarea, dar menţinea ritmul constant şi lent. Îmi dădeam seama că pentru el era probabil frustrant să avanseze atât de greu, dar pentru mine era perfect. Parcă urmăream un film în slow-motion. Totul se întâmplă îndeajuns de încet încât să am timp să savurez fiecare moment.

– E ok? m-a întrebat cu grijă, înainte să îmi ridice tricoul.

Poate că ar fi trebuit să-i spun că nu era nevoie să-mi ceară permisiunea înainte de fiecare nouă etapă, dar adevărul era că în felul ăsta mă făcea să mă simt mai stăpână pe situaţie.

M-a privit cu atât de multă dorinţă, încât am crezut că în momentul următor o să cedeze şi o să se arunce din nou asupra mea, ca data trecută. Dar n-a făcut decât să expire zgomotos şi să se apropie.

A fost rândul meu să rămân fără răsuflare, când mi-am dat seama că Rob avea de gând să continue cu buzele ceea ce începuse cu mâna. Mi-am prins degetele în părul lui şi l-am încurajat, trăgându-l mai aproape. Din nouă poziţie am început să-l simt foarte clar întărindu-se pe măsură ce mă atingea.

S-a oprit cu precauţie, înainte să-mi scoată blugii. Părea hotărât ca totul să se desfăşoare numai în acord cu mine.

Nu m-a lăsat complet dezbrăcată, ceea ce a mărit plăcerea anticipării pentru mine, dar a părut să-l aducă la limită pe el. A rezistat totuşi, respirând adânc şi evitând să se uite în altă parte decât în ochii mei.

Ca să ofer o oarecare reciprocitate, m-am întins să-l ajut să-şi scoată şi el blugii. Dar imediat ce mi-a înţeles intenţiile, i-a scos singur dintr-o mişcare. Spre deosebire de mine, a renunţat şi la ce avea pe dedesubt. A rămas aşa, captându-mi pentru un moment întreaga atenţie.

Când mi-am dat seama că mă holbam, mi-am ridicat repede privirea. Pe buzele lui începuse să se formeze un zâmbet, în timp ce îmi urmărea reacţia. Am vrut să-l întreb ce i se pare aşa amuzant, dar n-am apucat pentru că mi-a acoperit gura cu sărut.

A amânat momentul următor atât de mult, încât m-a luat prin surprindere când şi-a coborât în sfârşit mâna şi a început să o mişte încet, pe deasupra materialului rămas între noi.

De data asta n-a mai fost necesar să-mi ceară voie înainte de a trece mai departe, pentru că sunetele pe care le scoteam erau destul de grăitoare.  S-a uitat în ochii mei un moment în plus şi abia apoi şi-a coborât privirea.A trebuit să-şi înăbuşe un alt geamăt. Mi-a desfăcut cu grijă picioarele, ca să mă poată vedea. Am fost în pericol de a-mi pierde cunoştinţa când l-am simţit atingându-mă.

În timpul ăsta îmi urmărea reacţiile şi abia într-un final a părut mulţumit de rezultat. S-a întors să mă sărute cu intensitate, continuând să mângâie şi să apese cu degetele. Mişcările îi deveneau din ce în ce mai nerăbdătoare, semn că se apropia insuportabil de mult de limita de rezistenţă.

Când s-a ridicat în sfârşit şi s-a aşezat peste mine, mi-a lăsat totuşi spaţiu susţinându-se în mâini. A întrerupt sărutul şi mi-a căutat privirea.

– Da, i-am răspuns fără să aştept să îmi adreseze întrebarea.

Şi-a pregătit poziţia, depărtându-mi încă puţin genunchii, apoi s-a împins în mine cu grijă, agonizant de lent.

– Încet…, a şoptit strângându-şi ochii închişi.

Cred că îşi dădea indicaţii lui însuşi, pentru că eu nu prea avusesem nicio contribuţie importantă în ultima perioadă, şi cu atât mai puţin acum. A părut să-şi asculte propriul sfat. Îmi dădeam seama după gemetele lui că îşi folosea întreaga rezervă de autocontrol ca să nu accelereze ritmul.

Când m-a pătruns complet, şi-a adâncit faţa în umărul meu, rămânând în mine nemişcat secunde întregi. Am simţit că o să-mi pierd minţile aşteptând momentul pe care îl întârzia  aşa de mult.

A început să se mişte în mine, înnebunitor de încet. Ajunsesem să cred că era absolut imposibil să existe ceva mai intens decât atât. Dar ceea ce am simţit în continuare, a depăşit cu mult orice închipuire.

– Te iubesc, l-am auzit şoptind fără răsuflare.

Incapabilă să mai aştept o secundă în plus, m-am lăsat copleşită, în acelaşi timp în care el s-a împins tare pentru ultima dată în mine, cu un geamăt puternic.

A durat ceva până am reuşit să-mi adun gândurile, dar am început imediat să am îndoieli că Rob spusese într-adevăr ce auzisem eu. Poate că în amalgamul de gemete neinteligibile, imaginaţia îmi jucase o festă.

M-am uitat la el, întrebându-mă dacă ar fi ciudat să-l rog să repete, ca să fiu sigură că n-a fost doar o halucinaţie auditivă.

Se prăbuşise lângă mine cu ochii închişi. Respiraţia nu i se calmase încă.

Am decis că nu e un moment bun să deschid subiectul. Dar trebuia totuşi să spun ceva, aşa că am folosit inteligenta mea frază general-valabilă:

– A fost…grozav.

Rob a râs şi s-a întors spre mine, cuprinzându-mă uşor în braţe. M-a lipit de umărul lui, încă fierbinte, şi m-a învelit în cearşaful cu delfini.

– Puţin spus…, a comentat el mângâindu-mă pe spate.

Speram că toate gesturile astea dovedeau existenţa unor sentimente reale şi că mai devreme îmi spusese într-adevăr că mă iubeşte. Îmi plăcea foarte mult să cred asta.

Pentru un timp am rămas amândoi într-o tăcere confortabilă, până când Rob s-a decis să strice momentul.

– Mâine o să am o zi plină, a oftat.

M-a cuprins un val de dezamăgire. Imi dădeam seama că spunea asta doar ca să scape în mod subtil de chinul dormitului la mine.

– Nu e nevoie să mai stai, i-am spus cu răceală, evitând să-l privesc.

S-a uitat contrariat la mine, ca şi cum nu înţelegea despre ce vorbesc. După un moment a părut să realizeze că fusese înţeles greşit.

– Nu spuneam asta drept scuză ca să plec, s-a corectat el încruntat. Doar că mi-am amintit că mâine seară am avion. Nu vrei să mai rămân cu tine în noaptea asta ?

– Ai zis „avion”? am întrebat blocată. Pleci undeva cu avionul?

– L.A., mi-a răspuns el firesc.

A spus-o de parcă era vorba de un drum de două minute, până la chioşcul de vizavi.

– Dar mă întorc vineri, m-a asigurat el repede, când a văzut şocul care mi se citea probabil pe toată faţa.

Am respirat uşurată. Pentru o clipă crezusem cu certitudine că urma să-mi spună ceva în genul „am putea să mai păstrăm legătura, dar relaţiile la distanţă nu prea funcţionează. Eh, asta e. Adio!”.

– Totuşi, dacă primesc rolul, s-ar putea să trebuiască să plec vreo trei luni…, a continuat el pe un ton detaşat.

Şocul a revenit în forţă şi am rămas uitându-mă la Rob fără să ştiu ce să mai cred. Am reuşit să spun doar:

– Cred că trebuia să menţionezi asta…dinainte.

– Nu e nimic sigur, s-a apărat el imediat. Şi oricum, m-am gândit că poţi să vii şi tu cu mine…

– Mersi. Cred că Paul ar fi foarte încântat dacă aş pleca pur şi simplu din ţară, în mijlocul turneului de promovare a trupei, am replicat sarcastică.

Rob a zâmbit şi m-a strâns mai tare în braţe.

– Emily…nu-ţi mai face atatea griji, a spus el liniştitor, cu buzele în părul meu.

Anunțuri

23 răspunsuri to “Capitolul 32 – Take it slow”

  1. Ralu said

    Welcome back!….chiar ma speriasem cand am vazut ca ai facut privat siteul :D…Extraordinar, ca de obicei!

  2. SerenaBluemoon said

    super capitol! a meritat asteptarea…de ce trebuie sa pleceeee :((( parca vad ca primeste rolu si intalneste alta fufa pe acolo…

  3. Annabella said

    Hey! un capitol grozav (ca de obicei :)) merita asteptarea. mi-a placut foarte mult!

    in rest ce mai faci? nu am dat de tine pe mess de secole intregi:P

    vai :X sunt asa de fericita ca ai pus next!!

    mda, shame on me, ca eu tot nu eram in stare sa scriu ceva :))

    kisses :*

  4. Wow! Tare capitolul! Se pare ca pana la urma poti sa scrii si ceva serios sau, ma rog, aproape serios… :)) Flipper a fost genial, la fel si spioanele cu vedere de vultur, si modul ei de-a initializa partida, si declaratia de dragoste, si fraza general valabila, si modul ei de a ii anticipa raspunsurile, si… of, as putea s-o tin asa pana maine! 🙂

    Abia astept sa il citesc pe urmatorul.

    Ma bucur ca te-ai reapucat de scris, incepusem sa intru in sevraj. :))

    Sesiune usoara in continuare! Si cat mai mult timp de scris! >:D<

  5. Vercov said

    Un capitol foarte dulce, foarte grijuliu din partea lui Rob dar cred ca el hotaraste pentru ea multe lucruri ceea ce nu e prea dragut din partea lui. Ar trebui odata sa-i explice ce rol are ea in viata lui.
    Mi-a fost dor de tine si ma bucur mult ca ai revenit.Geniala.

  6. Valuska said

    HOT :>:>:”>…

  7. Lori said

    Este un capitol pe care l-am asteptat cu multa nerabdare, inca de la primele intalniri dintre ei, asa ca, in primul rand, multumesc, iar in al doilea rand, felicitari. Pentru ca l-ai descris atat de bine, incat i-am putut vizualiza, incat am putut simti ce a simtit Emily. Ti-ai pastrat si doza de umor care o descrie cel mai bine pe Emily…(n-am vazut o persoana mai optimista si care stie sa rada de ea insasi asa cum o face Emily). Deci, una peste alta, bravo, felicitari si multa inspiratie in continuare.

  8. LavyCald said

    Suntem aici si-ti multumim pentru capitol. Si eu am fost speriatä de faptul cä, poate, rämäne privat blogul dar, mä bucur acum cä te-am pästrat la Favoriten. Numai bine si inspiratie ! Lavinia.

  9. bychriss said

    Sper ca in final Emily o sa accepte sa mearga cu el:X.
    Super capitolul! Felicitari! Mi-a fost dor de felul tau de a scrie:X:*

  10. daaa said

    in sfarsit,am asteptat capitolul asta.
    e minunat,tia iesit foarte bine,si descrieri foarte…bune chiar.
    astept un alt capitol cu nerabdare.

  11. Simo said

    Draga Eve,
    LA multi ani pentru 2011!

    Asa cum ma asteptam capitolul a fost unul bestial. trebuie sa recunosc ca ti-am simtit lipsa mai ales in vacanta cand plictiseala zilelor reci de iarna isi facea efectul…
    ma bucur enorm ca te-ai intors si te felicit iar pentru capitol( m-ai facut iar sa zambesc dupa o tema la mate) si ca de obicei iti spun ca il astept pe urmatorul.

    Spor la scris si mult succes in tot ceea ce faci!

  12. nicoleta said

    Wow! Tare capitolul!ma bucur enorm ca te-ai intors si te felicit pentru capitol
    Este un capitol pe care l-am asteptat cu multa nerabdare, inca de la primele intalniri dintre ei, asa ca, in primul rand, multumesc, iar in al doilea rand, felicitari.
    Pentru ca l-ai descris atat de bine, incat i-am putut vizualiza, incat am putut simti ce a simtit Emily.
    Super capitolul! Felicitari!
    Extraordinar, Genial ca de obicei!
    kisses

  13. simina said

    dragut capitol !urmaresc in continuare ficul:)

  14. florykriss said

    bravoooo…foarte frumos:X..in sf s-a intamplat minunea;)abia astept continuarea..

  15. Anna said

    Genial!

  16. Zoey said

    Vad ca am uitat sa comentez la capitolul acesta, desi l-am citit de cand l-ai pus.
    Este uimitor, cum ne-ai obisnuit deja. Ai redat perfect sentimentele si emotiile unui astfel de moment, pastrand totusi si putin umor. Combinatia perfecta!
    Felicitari, Eve!
    Astept cu nerabdare continuarea!

  17. Elly said

    haideti sa ne distram, cat inca mai e vacanta: http://cretinizariinmasa.blogspot.com/ :))

  18. Simo said

    Draga Eve,

    recitind primele capitole mi-am adus aminte de Drarra, prietena lui Emily, si mi s-a facut dor de ea. acuma ca Rob tot se pregateste de plecare ce-ar fi daca s-ar impaca cele doua prietene, asa, doar ca sa-si tina de urat una alteia.

    Spor la scris!

  19. Roxana said

    Intrand mereu p stiri twilight sa mai aflu noutatile am tot vazut scriinduse desprea acest fic…si acum 3 zile am zis sa intru sa vad despre ce e vorba.
    Si am citit primu capitol, al 2-lea, al 3-lea….si uite asa am ajus la capitolul 32. M-am oprit brusc numai avea ce citi.Cum si cei doi ce fac acum?… asta a fost intrebarea :))
    Te felicit pentru ceea ce ai scris pana acum, este extraordinar. Ai reusit sa transmiti emotiile, si trairile bune sau rele ale unei relatii. Astept sa ma surprinzi placut si cu urmatorul capitol si ai mai castigat un fan de partea ta.
    Iti doresc cat mai multa inspiratie si felicitari inca odata

  20. Roxana said

    imi cer scuze pentru greseli dar am scris repede pentru ca ma grabesc*

  21. ank90 said

    knd mai primim un nou capitol?d abia ast sa vad ce urmeaza 😀

  22. any said

    buna! intru zilnic sa vad dak ai mai postat ceva, daca nu mai postezi macar zine sa nu ne pierdem timpu si ar fi pacat sa inchizi asa o opera 😉

  23. vali said

    continuare,ceva?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: