Never Think

fic by Eve

Capitolul 10 – Give me a hand

feet-under-table_~u27241306Ar fi fost cu totul altceva daca l-ar fi recunoscut cineva pe Rob când ajungea aici, din cauza ca talentele lui în arta deghizarii lasa mult de dorit. Dar nu era cazul. Acum era extrem de evident pentru el ca toata lumea îl astepta, stiind dinainte ca o sa apara. În primul rând pentru ca erau fete care purtau tricouri imprimate cu numele lui. Si nici posterele cu el în diverse ipostaze (majoritatea de vampir) care asteptau sa fie semnate, nu pareau sa fie aici din întâmplare.

Eu eram singura careia el i-a spus ca vine. Ei bine, asta nu prea lasa loc pentru dubii.

Voiam sa-i explic înainte sa înceapa sa ma credea o profitoare fara scrupule. M-am întors spre el dar nu l-am putut privi prea mult. Chipul lui lipsit de expresie era imposibil de suportat. As fi facut orice ca sa zâmbeasca.

Ca si cum cineva a declansat un întrerupator, au început dintr-o data tipetele. Era chiar mai rau decât afara. Simteam nevoia sa-mi acopar urechile ca sa-mi apar timpanele.

– Am vrut sa-ti spun, m-am scuzat eu jalnic încercând sa ma aud prin vacarm.N-a fost ideea mea…Doar asa ne-ar fi lasat sa cântam aici.

Rob nu s-a uitat nici o clipa la mine si n-a dat vreun semn ca m-ar fi auzit. De fapt, era într-adevar foarte posibil sa nu ma fi auzit din cauza tipetelor, dar eu am luat-o ca pe un semn ca ma uraste.

– Ooo…pe cine avem noi aici! a strigat cineva cu anormal de mult entuziasm.

Era managerul clubului, care venea spre noi facându-si loc printre mese si oameni.Avea un rânjet imens pe fata, care îl facea sa para înfricosator, si era flancat de bodyguarzi care întregeau imaginea de personaj din film horror.

– Permiteti-mi sa ma prezint, Henry Collin, a zis el protocolar dând mâna cu Rob. Din partea întregului personal de aici din Astoria, va declar ca suntem onorati ca ati acceptat invitatia noastra.

Rob pufni imperceptibil.

– V-am rezervat o masa , domnule Pattinson.Va rog urmati-ma.

Cât de protocolar. Dar macar adusese bodyguarzii care erau utili în calmarea multimii. Se asteptase la genul asta de nebunie si parea mai mult decât satisfacut de situatie.

Pe mine ma ignorase pâna atunci. Am crezut ca uitase de tot de existenta mea, dar s-a întors în ultimul moment sa-mi spuna:

– Domnisoara, cred ca sunteti asteptata pe scena.

Ah, uitasem de asta.

Am privit într-acolo, ca sa-i vad pe Bill si Theo asezati la locurile lor, pregatiti sa înceapa, si aratând destul de calcati pe nervi.

– Atunci, da…eu ma duc…sa cânt.

Dar Rob îmi întorsese deja spatele, în drum spre masa lui.

Stiam ca am dat-o în bara rau de tot. Disperarea pusese deja stapânire pe mine si ultimul lucru de care ma simteam în stare era sa ma urc pe scena. Dar nu prea aveam de ales.As fi înrautatit lucrurile daca faceam o criza în fata tuturor, implorându-l pe Rob sa ma ierte sau certându-ma în gura mare cu Bill si Theo pentru ca ma bagasera în rahatul asta.

Îmi ramânea doar varianta sa las lucrurile sa vina de la sine.

În mod stupid, singurul gând care ma înnebunea când am urcat pe scena era ca nu avusesem timp sa ma pieptan. Cum a ajuns coafura drept prima mea problema pe lista de prioritati?

– Unde naiba ai fost? a suierat Bill spre mine, acoperindu-si microfonul cu mâna.

M-am asezat la locul meu si mi-am aranjat partiturile, prefacându-ma ca nu-l aud.

– Em, esti ok? sopti Theo.

Am dat din cap pentru ca îmi era frica sa nu ma apuce plânsul daca vorbeam.

– Nu ne face asta, ma implora el printre dinti. Te rog aduna-te!

Am dat din nou din cap, mecanic.

Theo si Bill au facut schimb de priviri îngrijorate. Aratam atât de rau încât nu ma credeau în stare sa cânt? Ciudat. Eu aveam impresia ca ma prefac bine. Ma straduiam sa-mi ascund sentimentele. Mai ales pentru ca eram foarte constienta ca privirile tuturor erau atintite spre noi, încercam sa am controlul deplin asupra expresiei mele. Se pare ca nu-mi reusea.

Am respirat adânc.Cu cât începeam mai repede, cu atât scapam mai repede asa ca…

– Hai sa terminam odata cu tâmpenia asta, am zis apasând pe butonul care pornea clapele.

M-am auzit mai tare decât ma asteptam. Si am constatat cu groaza ca microfonul deschis a facut replica mea sa rasune în toata sala. Se auzea chiar si un ecou îndepartat cu “tâmpenia asta…tâmpenia asta…”

Pot sa treaca macar zece minute fara sa fac o gafa? Nu cred în conceptul de ghinion, dar nu exista o alta explicatie pentru abundenta de lucruri rele care mi se întâmpla.

– E numele noului nostru album, am continuat repede în microfon. În seara asta vom cânta piese de pe albumul “Hai sa terminam odata cu tâmpenia asta”. Speram sa va placa!

Lumea a aplaudat.Am oftat usurata.

Theo si-a dat ochii peste cap amuzat, dar Bill arata de parca era în pragul unui infarct. Care era problema lui? Nu aveam înca un album, si cu atât mai putin nu ne gândisem la un nume pentru el. Putea foarte bine sa fie asta titlul.Suna chiar destul de original.

Theo n-a asteptat sa mai fac alta gafa.A început introducerea primei piese la chitara, si mi-a facut un semn scurt din cap ca sa-mi dea intrarea.

Desi mi se parea ca o sa ma blochez, degetele mi s-au dus automat pe binecunoscutele acorduri. Dar sentimentul persista. Era ca si cum în fiecare clipa îmi spuneam obsesiv: o sa gresesc aici, o sa gresesc aici. Sunt cunoscuta pentru gândirea mea pozitiva.

Theo a venit mai aproape de mine, probabil ca sa fie sigur ca nu ma pierd. Mi-am notat în minte sa nu uit sa-i multumesc.

În timpul aplauzelor , mi-am ridicat privirea ca sa-l caut pe Rob în multime. Dar reflectorul care îmi batea direct în fata nu ma lasa sa vad nimic. Era mai bine asa, pentru ca privirea lui dezamagita m-ar fi facut probabil sa îmi pierd si gramul de stapânire de sine pe care îl capatasem cu greu.

M-am concentrat sa trec cu bine de fiecare piesa în parte, într-o continua stare de panica irationala. Deci asa e când ai trac… Ma întrebam eu de ce face toata lumea atâta caz cu tracul asta.

Eram atât de atenta la piese încât abia daca am observat când le-am terminat pe toate. Ma simteam foarte detasata de realitate. Auzeam înfundat aplauzele publicului ca si cum ma aflam la zeci de kilometri departare. Totusi nu puteam sa nu observ absenta rosiilor stricate aruncate în noi. Publicul aplauda. Asta înseamna, în limbaj universal, ca nu ne-a iesit dezastruos.

Bill multumea publicului zâmbind încrezut, de parca tocmai câstigase un Oscar, si atunci mi-am dat seama ca înfumurarea lui nu ma mai enervase asa de mult niciodata. Înainte mi se parea amuzant, într-un fel. Acum era pur si simplu insuportabil.

Am coborât de pe scena ( Bill nu parea încântat de faptul ca trebuia sa iasa din centrul atentiei) iar aplauzele înca nu se încheiasera. Ma rugam ca publicul sa nu ceara cumva vreun bis, pentru ca nu aveam de gând sa ma mai întorc pe scena nici legata.

– Chiar le-a placut, remarca Theo.

– Da, dar încearca sa nu pari atât de surprins, i-am zis.O sa ne dai de gol.

Am vrut sa plec. Trebuia sa-l gasesc pe Rob si sa ma asigur ca îmi accepta scuzele. Dar Theo m-a oprit cu o îmbratisare:

– Bravo Em, m-a felicitat el.

– Bravo si voua, i-am raspuns.

Bill m-a ignorat. E adevarat ca nu ma asteptam la o împacare dramatica, cu lacrimi si exagerari. Dar voiam din partea lui macar o politete prefacuta, daca nu niste scuze amarâte.

– Îmi dai si mie un autograf?

O fata se postase în fata lui Bill cu un pix si un carnetel în mâna. La o prima privire, nu parea ca face misto.

– Eu? De ce? întreba Bill speriat.

Ar fi trebuit sa-mi asculte si el sfatul, sa nu para asa surprins.

– Pai…nu stiu, a zis fata luata pe nepregatite de o întrebare atât de neobisnuita.Mi-a placut cum ai cântat.

Lui Bill nu i-au trebuit alte asigurari ca fata vorbea serios. Si lui îi placuse la fel de mult cum cântase el însusi.

– Ok, a zis el luându-si un aer nonsalant.

M-am întors spre Theo sperând ca pot sa fac misto de Bill si primul autograf din viata lui, dar Theo nu îl privea dezgustat ca mine, ci cu o oarecare mândrie.

– Ce repede cresc, a oftat clatinând din cap melancolic.

Am zâmbit. Eu si Theo obisnuiam sa vorbim despre Bill ca despre un copil.Mai ales ca se comporta tot timpul ca unul. Asta mi-a adus aminte ca nu puteam sa fiu suparata pe el prea mult timp. Bill era impulsiv si usor iritabil dar nu era o persoana rea în esenta.

Asa ca imediat ce potentiala-viitoare-fana a plecat, l-am abordat pe Bill cu o atitudine foarte toleranta si binevoitoare:

– Ai avut dreptate, i-am spus. A fost un concert foarte reusit chiar si fara sa facem repetitii înainte.

Privirea pe care mi-a aruncat-o el nu parea sa fie deloc toleranta si binevoitoare.

– Nu datorita tie, mi-a trântit-o el.

Au.

– Adica?

Se referea la faptul ca am întârziat? Sa zica mersi ca am ajuns si asa, având în vedere ca am fost blocata pe dinafara. Iar faza cu numele albumului a fost destul de ingenioasa, m-am uimit eu pe mine cu ideea aia…Nu cred ca s-a prins cineva.

– Bill, chiar este datorita lui Em, încerca Theo sa-l tempereze. Datorita ei suntem aici, de fapt.Ai uitat?

– Mai exact datorita lui Rob, l-am corectat. Apropo Bill, m-ai ajuta mult daca i-ai explica lui Rob cum ni s-a conditionat invitatia noastra aici cu venirea lui. Trebuie sa-i cerem scuze.

Recunosteam ca era vina mea într-o mare masura, pentru ca acceptasem conditia, dar m-am gândit ca Rob ar fi, poate, mai usor de înduplecat daca i se prezinta un set dublu de scuze.

– Nu am pentru ce sa-i cer scuze, a spus Bill pe un ton enervant de nepasator.

L-am privit ca si cum nu-l mai vazusem niciodata pâna atunci. Si chiar era adevarat, nu-l mai vazusem niciodata în lumina asta.

– Eu am terminat. Vreau sa ies din trupa, am zis cu o voce calma.

N-am asteptat reactia lui, sau a lui Theo. Stiam ca acesta din urma o sa încerce sa ma faca sa îmi schimb decizia. Îmi parea rau ca o sa-l dezamagesc.

Le-am întors spatele si m-a surprins usurarea care m-a cuprins dintr-o data. Chiar daca urma sa regret mai târziu, acum ma simteam bine.Eliberata.

Rob nu a fost greu de gasit. M-am îndreptat spre locul unde am observat o mai mare aglomeratie de fete pe m². Mi-am facut loc printre ele si l-am vazut. Statea într-un separeu din apropierea scenei, cu câteva sticle în fata si capul rezemat într-un cot. Nu stiam daca e de la alcool sau daca eu am reusit sa-i provoc o asemenea stare, dar privirea lui pierduta m-a bagat în sperieti. Speram ca e de la alcool. Pe scaunul de lânga el gesticula animat Henry cel înfricosator.

Mi-am facut curaj si m-am dus spre ei. Am trecut pe lânga fetele care chicoteau îndemnându-se una cu alta sa se duca sa se pozeze cu Rob, pe lânga bodyguarzii care de data asta nu m-au oprit, mi-am tras un scaun si m-am asezat neinvitata la masa.

– Ooo, felicitari pentru concertul minunat, mi-a zis managerul cu obisnuita politete.

Rob n-a parut sa observe ca eram acolo.Nici nu si-a ridicat privirea. Dar nu putea sa evite la nesfârsit sa se uite la mine, nu? Sper.

– Multumesc, am zis.

– Toata lumea e absolut încântata! m-a complimentat Henry.

Rob i-a aruncat o privire care numai încântata nu era. Am înghitit în sec.

– Putem sa vorbim? l-am întrebat mai încet pe Rob.

– Ce e de vorbit? dadu el din umeri.

– O sa va las putin singurei, porumbeilor, ne-a rânjit managerul. Ma cheama datoria. Daca aveti nevoie de ceva, orice…

Ne-a facut cu ochiul într-un mod tare deranjant si s-a ridicat de la masa. Oricât era de antipatic, îi eram recunoscatoare ca macar stia când sa se retraga.

– Us-us, hai…pastrati distanta, l-am auzit alungându-le pe fetele chicotitoare în timp ce se îndeparta.

Am ramas singuri. Relativ. Trebuia sa îi ignor pe oamenii care se holbau înca de la mesele îndepartate. Si sa-mi amintesc sa vorbesc încet ca sa nu ma vad citata în presa de a doua zi.

Îmi pregatisem mental un discurs care sa exprime cât de mult regretam ca lasasem lucrurile sa ajunga aici. Ar fi trebuit sa ies din trupa înca din momentul în care Bill a sugerat sa ne folosim de Rob.

– Îmi pare atât de rau…, am început cu o voce pierduta.

În mintea mea discursul era spus pe un ton mai demn, nu implorator si patetic. Dar situatia era disperata, deci da-o încolo de demnitate.

– Nu-i nimic, m-a întrerupt Rob.

A luat o gura de bere si a parut preocupat sa citeasca ingredientele de pe eticheta sticlei. Ce putea sa fie atât de interesant? Hamei, orz si apa?

M-am apropiat putin si am vrut sa-i iau sticla din mâna ca sa-l fac sa se uite la mine. Dar intuindu-mi intentia, Rob s-a retras atât de brusc din calea atingerii mele încât am tresarit.

Au. Din nou.

– Esti suparat, am constatat eu încet.

Asta era clar pâna si pentru mine, care nu ma pricepeam deloc la receptat starile oamenilor. Faptul ca înca nu se putea uita la mine era destul de edificator, dar acum se adauga si respingerea atât de directa. Meritam sa ma urasca. Era dezamagit. Se asteptase la o seara relaxanta în care sa se prefaca altcineva, si în loc de asta, din cauza mea, a fost luat pe nepregatite si aruncat în centrul atentiei.

– Nu, Emily, nu sunt suparat, a oftat el rupând eticheta de pe sticla. Tocmai a trebuit sa vorbesc cu vreo suta de oameni si sa fac tot atâtea poze cu ei. Sunt obosit.

A rupt eticheta în bucatele din ce în ce mai mici, cu un aer deconcentrat.

Am recunoscut în gestul asta înca un semn ca era nervos. Si pe buna dreptate. Dar în loc sa-si verse furia tipând la mine, el rupea hârtie. Cred ca prefer totusi varianta asta. Speram ca nu-si imagineaza ca eu sunt hârtia.

– Ar fi trebuit sa-ti spun, am regretat eu.

– Ar fi fost bine de stiut, a aprobat el pe acelasi ton inexpresiv.

– Îmi pare rau, am repetat.

– E ok.

Nu mai suportam atitudinea lui voit nepasatoare. Meritam sa fiu tratata cu asa de multa raceala, si chiar mai rau decât atât, dar trebuia sa-l fac sa ma creada ca regretam si ca asa ceva n-o sa se mai întâmple niciodata.

– Am iesit din trupa, l-am anuntat ca fapt divers.

A functionat. L-am facut sa se întoarca spre mine, uitând de bucatelele de hârtie pe care le arunca pâna atunci una câte una în scrumiera. Parea surprins si ma privea încruntat.

– De ce? a întrebat scurt.

Era ocazia sa-mi prezint discursul profund:

– Pentru ca scopul nu scuza mijloacele, am zis eu plina de aplomb. Pentru ca nu vreau sa îmi construiesc cariera bazându-ma pe altceva decât pe fortele proprii. Altfel nu are nici un rost. Conteaza doar muzica, nimic altceva!

Ok…A sunat cam dramatic, dar macar eram sincera.

– Si pentru ca Bill e un idiot, am adaugat la final.

O cauza esentiala.

Dar Rob n-a parut sa aprecieze nici înflacararea convingerilor mele morale, si nici umorul. De fapt, parea mai enervat decât înainte, privindu-ma cu repros. În mod clar, discursul nu avea reactiile asteptate.

– Ce e? am întrebat nesigura.

– Nu vezi Emily? a zis el parând, din motive necunoscute de mine, foarte tulburat.Ti-am zis ca asa o sa se întâmple. Deja ti-ai îndepartat prietena din cauza mea, acum si trupa! Si de cât timp a început chestia asta dintre noi…? Câteva zile? Gândeste-te ca o sa fie din ce în ce mai rau.

Mi-a luat o secunda sa înteleg ca se referea la relatia noastra ca la “chestia asta”. Destul de jignitor daca stau sa ma gândesc…

Când în sfârsit i-am procesat cuvintele, nu mi-a venit sa cred ca în loc sa vorbim despre greseala mea, ne gaseam din nou în situatia lipsita de sens în care el se considera vinovat . Mai avusesem o data conversatia asta.

– N-o sa începi iar sa spui ca îmi distrugi viata, nu? am zis exasperata.

De parca era ceva de capul existentei mele înainte sa-l cunosc. Hai sa fim seriosi. Da, duceam o viata linistita si lipsita de evenimente, aveam o prietena buna si o trupa, dar nu eram fericita nici pe jumatate pe cât am fost în ultimele zile de când a început “chestia” noastra.

As fi vrut sa-i spun asta si lui, dar nu stiam cum sa ma exprim fara sa sune excesiv de sentimental. De aici pâna la declaratii de dragoste penibile nu mai era decât un pas. Mai bine ma abtin.

El si-a trecut mâna prin par si s-a uitat nelinistit la mine. Expresia tulburata persista pe fata lui.S-a apropiat putin si a murmurat:

– Emily, ti-am dat toata viata peste cap…cred ca ar fi mai bine pentru tine daca…

O nu. Nu asta.

– Nu, l-am oprit eu.

Voia sa ma paraseasca din motive gresite. Nu era el personajul negativ în povestea asta.

– Înceteaza sa te învinovatesti, i-am zis mai rastit decât intentionasem. E absurd. Nu ai nici o vina. Daca nu mai vrei sa ma vezi, macar recunoaste ca e din cauza a ceea ce am facut în seara asta.

– Ce? a zis el mirat. Nu e vorba de asta. Nu-mi pasa de seara asta.

– Nu? am întrebat neîncrezatoare.

– Bineînteles ca nu! a insistat el. Eu vreau sa ai succes…Si ma bucur pentru tine. Ma bucur si ca am putut sa fiu de ajutor. Poate ca as fi preferat sa stiu dinainte, dar nu conteaza. Te-as ajuta cu orice.

Uau. Când se încheiase cearta si începusera declaratiile dragute?

Cuvintele lui mi-au risipit toate temerile si mi-au adus un zâmbet mare si fericit pe fata. Era pur si simplu perfect. Chiar de necrezut. Ma asteptam sa trebuiasca sa implor sa ma ierte iar el se comporta ca si cum nu eram vinovata cu nimic. Cum putea sa fie atât de dragut?

– Deci…suntem ok? am întrebat concluziv.

El a zâmbit.

– Daca promiti sa te împaci cu prietena ta si sa te întorci în trupa, da, suntem ok, si-a spus el conditia deloc rezonabila.

– Ah. Greu, am zis.

Evident ca voiam sa ma împac cu Darra. Îi lasasem deja vreo trei mesaje pe robot.Acum nu mai depindea de mine. O asteptam sa faca si ea un pas spre împacare. Iar despre întoarcerea în trupa nu eram prea sigura ca vreau asta.

Ca sa evit sa promit ceva ce nu stiam daca pot sa respect, am încercat o metoda jalnica de distragere a atentiei. Un truc ieftin.

– Trebuie sa cer si eu ceva în schimb, sa stii…

Am spus-o pe un ton cât puteam eu de provocator.Ceea ce nu însemna mare lucru. Suna cam pitigaiat de fapt.

– Serios? a intrat el în joc.

I-am aruncat o privire care se voia incitanta si m-am întins sa-i exemplific la ce ma refeream. Mai exact cu un sarut.

Dar el s-a retras atât de brusc încât aproape a cazut pe spate de pe scaun. S-a redresat la timp si a parut stânjenit. S-a dus naibii momentul meu de vampa sexy.

– A treia oara când sunt respinsa în seara asta, am zis.Ar trebui sa încep sa-mi fac griji?

Rob si-a cerut scuze din priviri.

– Nu aici, Emily.

Da, mai auzisem replica asta. Dar atunci eram înconjurati de fotografi si fane. Acum aveam un public mult mai restrâns, mai ales ca lumea începuse sa plece dupa terminarea concertului. Deci de ce trebuia sa ne ferim? E o persoana atât de discreta încât singurele locuri permise sunt parcurile pustii si holurile întunecate?

– Conteaza…lumea? am întrebat.

– Nu, nu …, a ezitat el. Problema e ca suntem cam expusi aici si… nu-mi place sa ma stiu privit când….stii tu.

În cazul de fata “stii tu” se înlocuieste cu “manifestarea afectiunii în public”, nu cu ce credeam eu în prima faza ca înseamna.Imaginatie bolnava.

– Hai fii serios, am zis neîncrezatoare. Si ce faci la filmari, când te privesc toti cameramanii, sunetistii si… cine mai e pe acolo?

– Tocmai. De asta nu îmi place, pentru ca îmi aminteste de filmari. Nu suport când se holbeaza lumea.

S-a înfiorat vizibil.

– Ok…

Fiecare cu fobiile lui.

– Deci nu e din cauza ca nu vrei sa fi vazut cu mine, l-am provocat.

A parut derutat de varianta asta.

– Nu. Cum sa gândesti asta? N-are nici o legatura cu tine.

– Sau cu faptul ca nu ma mai vrei…, am insinuat.

Si-a dat ochii peste cap, ca si cum presupunerea mea i se parea haioasa.

– Daca asta e adevaratul motiv, spune-mi, am insistat.

În loc de raspuns, am simtit o mâna pe sub masa care m-a prins de genunchi. Si excluzând posibilitatea sa am halucinatii de o asemenea claritate, era mâna lui Rob.

M-am uitat la el nesigura.Avea pe fata cea mai senina expresie posibila.

Ca tot era vorba de trucuri ieftine, asa încerca el sa-si argumenteze punctul de vedere? Adica…nu mai stiu deloc despre ce era vorba, dar cred ca are perfecta dreptate.

– Emily, aici erai!

Am tresarit violent. Theo aparuse de nicaieri lânga masa noastra. Mâna s-a strâns putin cuprinzându-mi genunchiul, dar nu s-a retras. Era ascunsa în siguranta. Când am început sa ma gândesc la mâna lui Rob ca la o entitate separata?

– Salut, a zis Theo spre Rob.

Se mai vazusera o data, atunci când Rob cântase în acelasi club cu noi, dar nu-mi aminteam daca facusera cunostinta. Oricum nu aveam chef de prezentari. Mai ales ca aveam o mâna pe picior la care sa ma concentrez.

– Em, am vorbit cu câtiva producatori, a început Theo fara introducere.Numai nume mari: Island records, Media3 studios. Toti vor sa ne scoata primul album!

– Aha. E grozav, ma bucur pentru voi, am spus. Dar nu ma priveste.

Mi-am tinut respiratia când mâna s-a miscat un centimetru mai sus. Ma gândeam doar ca alegerea unei fuste pentru seara asta s-a dovedit a fi extrem de inspirata.

– Bineînteles ca te priveste! Formam de atâta timp o trupa…

Îmi era greu sa-l urmaresc pe Theo si pierdeam fraze întregi din ce-mi explica. Dar el nu parea sa observe lipsa mea de atentie, fiind foarte ambalat în argumentare.

– …ne vor în formula completa, de trio. Depindem unul de altul. Nu poti sa renunti tocmai acum, când în sfârsit lucrurile se leaga, a încheiat el ceva ce parea sa fie un discurs despre unitatea noastra indestructibila si indivizibila ca trupa.

– Sunt usor de înlocuit, am zis controlându-mi tremurul vocii.

Daca mai continua asa, ma vedeam nevoita sa-i trag un ghiont lui Rob ca sa se opreasca. Poate ca ce facea el era bine ascuns de umbra, si de neobservat pentru restul lumii, dar expresia fetei mele nu era.

– Em, nu vorbesti serios. Sa stii ca Bill regreta enorm ca te-a suparat într-atât încât sa nu mai vrei sa cânti cu noi. I-a fost frica sa vina sa vorbeasca acum cu tine, dar trebuie sa ma crezi pe cuvânt. Te rog promite-mi macar ca te mai gândesti , a zis Theo.

Abia daca îl auzeam. Mâna continua sa urce si ajunsese indecent de sus.

– Aa.

– Aa? a repetat Theo confuz.Cum adica Aa?

– Adica “DAa”, i-a tradus Rob serios. E de acord. O sa se gândeasca.

Theo a parut mai mult decât încântat, dovedind ca nu-si imaginase ca o sa fie atât de simplu sa ma convinga.

– Perfect atunci! s-a bucurat el.Vorbim mâine.

Deci iata-ma din nou în trupa.Doar din cauza unor metode neortodoxe de manipulare.

– Ce a fost asta?am întrebat dupa ce Theo s-a îndepartat îndeajuns de mult de noi.

– Pai se pare ca te-am ajutat putin în luarea unei decizii bune, mi-a spus Rob cu urma unui zâmbet în cotul gurii.

Ma pregateam sa-i spun ca un accept obtinut în felul asta nu are nici o valoare, când mi-a dat un raspuns mult mai placut, care mi-a închis gura:

– Si…, a adaugat redevenind serios. Îti dadeam o dovada ca te vreau.

89 răspunsuri to “Capitolul 10 – Give me a hand”

  1. Lara said

    multumim Eve pentru inca un capitol perfect, dar cam indelung asteptat. Personal, sper sa urmeze un altul ceva mai curand. Felicitari!

    si poate arunci o privire si pe la mine sa-ti spui parerea. Chiar ma intereseaza. In plus as avea cateva nelamuriri si m-ar ajuta sfaturile tale.

    cu multumiri anticipate,
    Lara

  2. Lara said

    ti-am scris un mail….poate il citesti 🙂

    • Eve said

      Buna Lara. Pe ce adresa mi-ai trimis?

      • Lara said

        Buna Eve… pe ellacullen6@gmail.com….alta adresa nu aveam decat cea de pe blog-ul stiri Twilight. Adresa de pe care ti-am scris e mara22ro@yahoo.com ( sau poate one_mara@yahoo.com, ca am doua si nu mai stiu exact pe care am folosit-o)

        Oricum, multumesc ca mi-ai raspuns aici si sper sa mai vorbim….poate iti aduci aminte de mine….eu ti-am scris commentul semnat Margrit….eu ma numesc Laura Margrit, dar mi se spune Lara sau Mara, asadar…. 🙂

  3. deuttza said

    in sfarsit!!!! nu mai suportam tensiunea! e super capitolul. ma bucur k rob nu s-a suparat:X

  4. butterfly said

    wow..iubesc capitolul asta .E esti cea mai tare! Si nu pot sa cred!!sunt printre primiiiii!Nyeh nyeh ne!:))

    Ms ca ne faci si noua viata un pic mai draguta…..(asta a sunat ciudat nu???!!:)):)):)) )

  5. DeDe said

    Deci…n`am cuvinte 😡 😡 Bestial, fenomenal, superb 😡
    M-au trecut tot felu` de emotii citind cap asta :))
    Ma bucur ca Rob nu s-a suparat #:-s
    Si…astept cap 11 :-w Poate nu ne mai tii cum ne-ai tinut si cu cap 10 😉 😀

  6. gabriela said

    doamneee…ce mai capitol!:X a meritat asteptarea. mi-a placut finalul mult :)) “DAa” =)) acum inteleg de ce ti-a luat atat:)) bv tie. imi place

    • Eve said

      Ma bucur ca ti-a placut:))

  7. gabriela said

    deci cum sa pui numele capitolului „give me a hand” =)). si tu nu vrei sa crezi cand spun ca ai intr-adevar talent…

  8. Cri said

    bestial:X:X:X:XX:
    esti geniala!

  9. AnDrEeA said

    deci…capitolul asta e superb..:x…nu ca celelalte nu ar fi..intr-adevar a meritat asteptarea…ai foarte mult talent…aaa…shi…Rob e ff pervers..:d

  10. Ruxi said

    Eve faci o treaba grozava:))..felicitari!!..n`am cuvinte..deci ador cap asta:X:X ii perfect..super:))si ce bine ca rob nu s-a suparat..abia ast sa apara cap 11

  11. simina mindru said

    e foarte tare capitolul asta. cand te asteptam si cu urmatoarele ?, ca ne-ai „surescitat” cu asta!!!!

  12. annabellalove said

    „DAa”.e superb:X:X:X:X:X

    astept nextu`

    esti o scriitoare innascuta;)

  13. annya said

    yuhuuu:X:X:X:X:X

    asa rob;;)

    >:D<:*:*:*:

  14. deea said

    deci cand am intrat p site si am vazut capitolul 10 … as fi putut sa cad d p scaun 😀 . Sper ca ai de gand sa mai scrii , adik sa termini :X:X:X:X:X abia ast urmatorl capitol :X:X:X:X:X. pupici

  15. oana said

    esti foarte talentata..dar sa stii ca asteptarea urmatorului capitol e un adevarat chin intotdeauna…:))succes in continoare si sper sa ai cat mai multa inspiratie ca sa scrii cat mai repede:P

  16. anda said

    super capitolul
    sper sa postezi mai repede si restul
    esti foarte talentata

  17. cati said

    Cred ca e unul dintre cele mai lungi capitole…si e excelent:X
    Sincer nu ma asteptam la o astfel de reactie din partea lui rob,credeam ca o sa fie de-a dreptul furios,dar cum tu esti un geniu intotdeauna ne surprinzi.
    Felicitarile mele 🙂 Si astept capitolul urmator cu nerabdare

  18. elli said

    „Oricum nu aveam chef de prezentari. Mai ales ca aveam o mâna pe picior la care sa ma concentrez.”

    Doamne ce tare este!Am ras de ma dor obrajii :))
    F bine scris!Faci o treaba excelenta!

  19. adriana said

    superb :X:X:X a meritat asteptarea ;):)

  20. Adelush said

    superb:x:X:x

  21. Ralu said

    Absolut GENIAL!!!!!…sper ca si capitolele urmatoare sa fie ( cel putin) la fel de lungi…:X:X

  22. superb…imi place…foarte tare ideea…abuia astept urmatorul capitol

  23. saghin ionela simona said

    mi-a placut asa de mult inacta nici nu am realizat ca este destul de lung dar singurul lucru care nu imi place e ca mereu toate capitolele se termina cand e cel mai misto, nu ne mai tine in suspans . sper sa apara foarte curand si urmatorul capitol 😀

  24. Ramona said

    Wow, Adriana, ce matinala esti!
    Bravo,Eve! Cu fiecare capitol continui sa ne uimesti. Super.

  25. Puca takes drugs. said

    Next->
    E bestial:]
    I love your fic:x

  26. gaby said

    bravo Eve..este superb:X

  27. MaryLu said

    Wow!
    Asteptarea a meritat cu siguranta!
    Capitolele devin din ce in mai SUPERBE si mai INTERESANTE.
    Iubesc pur si simplu acest fan-fic! E GENIAL!

  28. madalina said

    imi place ….e superb …mi-a placut cum rob a convis-o pe emily sa intre innapoi in trupa ,.cam neortodoxa metoda dar de asta e.super astep continuarea cat mai repede pls devine din ce in ce mai interesanta povestea

  29. Roxana said

    super tare……abia astept capitolul urmator

  30. luyzutza said

    imi place foarte mult deabea astept continoarea tineo tot asa

  31. Phoenix said

    Absolut fantastic! Super tare…!

  32. Kristine said

    superb capitolul :x:x:X:X:X:X

    tine’o tot asa!:X

    astept next’ul:X:X

  33. Anny said

    off doamne:))
    am ras la capitolu asta cum nu credeamc a os a rad:))
    mai ales la final:)):X:X
    doamne….ii genial:X
    devina asa de palpitant:x
    si rob ii asa de…pervers:))
    asteptam cap uramt::*:*:*:*

  34. lillu said

    eve,daca ne mai tii asa si data viitoare,eu una mor cu zile 😦
    imi place si capitolu asta [deh,mare noutate] si..il vreau pe urmatoruuuul!!

  35. Leila said

    multumim Eve pentru inca un capitol deosebit. m-ai facut din nou sa rad bine citind povestea ta, ma durea capul cand am inceput sa citesc, mi-a trecut cand am terminat capitolul, esti extraordinara.
    sper sa citesc capitolul urmator cat mai repede
    iubesc acest fan-fic.

  36. willy said

    Ca de obocei GROZAV!!!
    Mi-ar placea daca Emily ar fi descrisa si fizic.
    Astept urmatorul capitol !!!

  37. iuliana e said

    Este absolut SUPERB.
    Sper ca urmatorul capitol sa vina cat mai repede.
    Super tare!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    Bravo!!!
    Este cel mai tare.

  38. dlcss said

    oaaaaaau…sunt umpic incoerenta in momentul asta, partial datorita hormonilor adolescentini urcati sus de tot la mansarda hmmm, rob are o imaginatie foarte bogata se pare. capitolul e muult peste asteptari si am ras cu lacrimi la cateva faze, de exemplu:”Când am început sa ma gândesc la mâna lui Rob ca la o entitate separata?” mai aveam umpic si cadeam pe scaun de ras…ce pot sa zic, draga eve ne uimesti pe zi ce trece tine-o tot asa si spor la scris!!!!
    :*:*:*:*
    big fan

    • Eve said

      Mersi mult:)

  39. Iolanda said

    WoW………progresezi pe zi ce trece si evident ca a meritat asteptarea, dar pana data viitoare nu mai rezist:((………Se uita lumea la mine prin casa de cat radeam……….esti geniala. Succes in continuare si felicitari:-*

  40. irinaa said

    doamne in sfarsit ai postat:x:x m-ai lasat fara cuvinte ierasi sper sa scri si tu cat mai desss:x:x:x superrr , ador capitolul. poup

  41. florykriss said

    in sfarsit!!multumesc eve abia asteptam capitolul asta..sper sa urmeze un altul in curand…e super tare eve..

  42. Catalina said

    Yupyyyyyyyyyyyyyyy, in sfarsit ne-ai dat si capitolul 10!!!!!!! Multumim!!!!
    Felicitari (din nou :)) ) este demential, am ras cu lacrimi!
    Doamne cate persoane au comentat…. :))
    Asteptam cu nerabdare urmatoarele capitole si speram sa ai (cat mai mult) timp sa le scrii.
    Draga mea Eve faci o treaba minunata! 🙂 Muuuult succes!

  43. ariana said

    Wow,la asta nu ma asteptat,chiar ai talent,sper ca maine o sa apara urmatorul capitol…esti grozava…ast urm capitole:d:d:d

  44. ariana said

    nu m-am asteptat*scz,sunt cam grabita..:d

  45. Alexa said

    Sper ca ficul asta sa aiba macar 52 de capitole :))

  46. Iulia said

    deci…cand apare urmatorul capitol?nu am rabdareee!

    • Eve said

      Mai dureaza…Abia m-am apucat.

  47. florykriss said

    sz eram grabita..am uitat sa mentionez eve..k am ras aproape cu lacrimi..esti bestiala..ai un talent..lol..super,super,super..de o mie de ori.de abia il ast pe 11..

  48. mihaela said

    Draga Eve,am citit aproape toate fan-ficurile postate..pe mai multe bloguri…Sincere felicitari,cel mai interesant si mai plin de originalitate mi s-a parut fan-ficul tau.Pana acum cateva zile nu am stiut clar cine il scrie…prin urmare mi-ar face o deosebita placere sa vorbesc cu tine,iti las id-ul meu…mihaela_mihaelamicutza.
    Felicitari inca odata!!! Voi astepta cu nerabdare urmatorul capitoc care sunt sigura k are sa ma incante la fel de mult ca si celalalte 10.Numai bine!:*

  49. ioana said

    eve e super! am citit toate cele 10 cap intr-o ora! te rog vino mai repede cu urmatoarele cap!:*
    you’re the best!

  50. stefania said

    cat de mito
    n-am timp de comuri mai elaborate
    ast cap 11
    pup u!

  51. Oana said

    am ramas masca:O:O:O…foarteee tareee:X:X:X
    esti extraordinara…deci..n-am cuvinte..asteptam urmatorul capitol

  52. Loom said

    mistooo.. eve esti un geniu…esti cea mai tare sh ai o imaginatzie bogata sh interesantam, tine-o tot asa sh incearca sa o lasi mai usor cu suspansul…cred ca data viitoare o sa fac infarct daca vad ca se termina asa ca azi…vreau mai mult…pop

  53. dyamisi said

    sincer,te-ai gandit sa trimiti fan ficul tau la vreo editura cand va fi gata?sunt convinsa ca vor fi interesati si ca asa cum iti spuneam la primele capitole,acesta va fi doar inceputul unei cariere incredibile!!!

  54. elli said

    cu imaginatia ta sunt sigura ca ai putea scrie o carte incredibila.Merita incercat!
    Cat despre publicarea acestui fan fic..nu sunt sigura.Nu trebuie tot felul de aprobari daca vrei sa folosesti numele lui Rob in carte?Adica na…nu stiu sigur

  55. iulis said

    E suuper :X best.Deci am avut dreptate cu focul ala,nu?:P Shi ce mai pasiune acolo:))Astept urmatorul:D

  56. miku said

    wow super acest fic

    esti talentata:)

    imi place cum a convins-o sa accepte oferta:))

  57. vampireforce said

    Whoooaaaa….Vreau si eu un Rob fictiv :)) NU ma mai joc :))
    Glumeam, desigur!
    Well, chiar e super fain tot ce ai scris, iara metoda m-a lasat fara rasuflare!
    Si iara Theo ma copiaza :)) Probbail -de fapt mai mult ca sigur- si eu as fi incercat s ao conving pe Emily sa revina, chiar mi-a placut!

    Pupici,
    Theo!

  58. just mee said

    salz…ce se mai aude de cap 11?

  59. DDx said

    Super capitotul;x. e singurul pe care il mai citesc dintre toate postate momentan pe Stiri Twilight:D

    Titlul, evident, e foooarte potrivit ca sa spun asa:)). [ imi place la nebunie sfarsitul ]

    si poza, cea cu tenesii se potriveste foarte bine. Ca si cele de la celelalte capitole de altfel;)

    Asteptam capitolul 11! [ cat mau dureaza?:D ]
    Spor la scris, Ev.!

  60. kiD said

    Esti absolut geniala! povestea este excelenta,sper sa continui si sa ii faci un final pe cinste…
    Ideea unei adolescente care se indragosteste de cel mai sexy actor este perfecta pentru adolescentii din ziua de azi :)) [aici intru si eu]
    Ai putea sa inchei povestea si cu capitolul 10 dar ar fi pacat.
    Toti asteptam si speram un post nou.

    Ps:trebuie sa marturisesc ca te pricepi extrem de bine,mai ales sa contactele lor fizice ;))

    :*

  61. Kristine said

    ihm…si cat mai ai pana termini si urmatorul capitol? 😀

    :X:X:X:X:X:X:X:X:X:X

  62. bella said

    Buna Eve! Ti-am urmarit toate capitolele de la inceput si pot sa spun ca de fiecare data am gasit ceva deosebit in ele, pentru ca mereu ai ceva neasteptat acolo. Nu am lasat comentarii la nici unul din capitolele precedente, pentru ca nu imi sta in fire sa las comentarii, dar iti spun foarte serios ca mi-au placut foaaarte mult, iar asta nu pentru ca l-ai folosit pe Robert ca personaj. Capitolul asta insa, a avut ceva atat de frumos, incat nu m-am putut abtine sa nu ma apuc sa scriu ca l-am asteptat cu sufletul la gura si acum, dupa ce l-am citit merg prin casa si rad de incantare! Te-am laudat mult, dar meriti, mi-ai facut ziua mai frumoasa, multumesc!

  63. magdutza said

    SSSSSSUUUUUUUUPPPPER fanfic-ul cam cum apar capitolele?la cate zile?plz raspunde!!!!:-*

    • Eve said

      Depinde. De inspiratie. Cam unul pe saptamana.

  64. Kristine said

    off si capitolul 11??:((

    theo ti’a luat’o inainte cu capitolele de la O straina ;))

    :*:*:*:*:*:*

    • Eve said

      Si e vreo competitie cumva?:))

      • Kristine said

        ziceam si eu asa ca sa te conving sa pui mai repede cap 11 :)):))

        sper ca nu te’ai suparat:(

        :*:*:*

  65. Maddy said

    C.A.P.I.T.O.L.U.L 11
    Can’t wait !!!

  66. deuttza said

    te rog pune capitolul 11 k nu mai am rabdare!!!:X:X:X

  67. iza said

    deci chiar te pricepi! Bravo! cand e gata urmatorul?! am terminat de 2 zile capitolul 10 si nu mai am rabdare…

  68. annabellalove said

    I can`t wait to see chapter 11 >:P……………………………………..

  69. vali said

    sincer, cred ca sunt dispusa sa astept mai mult, doar ca sa citesc mai multe capitole odata.
    CRED
    succes

  70. just luv it said

    super tare….il ador…metode neortoxe…huh
    deci vreau CAPITOLUL 11 azii sau cat de curand poti

    ps:dc nu mai apar fanficuri noi sau continuari p blog???
    pps:te ador p tn sh fanficul tau:X:X:X

  71. ade said

    imi place foarte mult cum scri, cand pui cap urmator ?

  72. Baby Blue said

    E un capitol genial! Esty uimitoare! Asteptam de mult Capitolul 11….dar mai mult k sighur k va merita!!!

  73. annabellalove said

    vhai.nu mai pot sa astept……………………………………………..

    am recitit toate capitolele deja de vreo 3 oriiiiiii

  74. cati said

    cat ne mai tii in asteptare?

  75. Papadia said

    OMG!
    Eve..I’m speechless.Am am devorat capitolele :)).Scrii atat de frumos si atat de delicios!Ai ajuns in nicio ora in topul meu 3 „scriitoare favorite”.Esti geniala!Can’t wait to read the next one <3.Chiar l-ai descris surprinzator de bine pe Rob.
    Tine-o tot asa,I'm begging you.Sa fii sigura ca multe fane de'ale tale(inclusiv eu) vor fi super dezamagite daca vrei sa te opresti.Stiu ca nu poti grabi arta..:)) dar tocmai ce am terminat cap 10 si nu mai am rabdare pana la urmatorul..Mi se intampla asta numai cu cartile ce imi plac cel mai mult.
    Hugs and kisses!

  76. DeDe said

    Ce faci, ne`ai uitat? :((( Cand ne incanti si cu capitolul 11?
    Nu mai pot de nerabdare…:-s si sigur nu sunt singura care abia asteapta urmatoarele capitole…Deci hai,nu ne dezamagi si posteaza mai repede ! :> xoxo

  77. Krt. said

    Hei capitolu` 11 cand mai apare? 😦 Astept cu nerabdare si restu` fan`ficului :X Sper sa`l postezi cand de curand >:D< Ar fi pacat sa te opresti aici :*

    • Krt. said

      cat de curand :”> Scuzati greseala :”>

  78. Nadea said

    uau..mai impresinat prin intoarcera neasteptata a evenimentelo in privina faptului cum a reactionat Rob la faptul ca a fost bucuros sa o ”ajute”brevo!!

  79. Deny said

    Ce … jucaus e Rob. :> :)) 😡 😡 😡
    E sublim capitolul. 😡
    Sper sa se intoarca in trupa… 😐 Defapt… vreau si sa se intoarca, si sa nu… Complicat. :)) 😛
    Superrrr. 😡

  80. Just_mee said

    mia placut faza cand robert o atingea pe emily pe picior=))

    prea tare :X

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: