Never Think

fic by Eve

Capitolul 23 – Popporn

Mi-era teamă să mă uit în direcţia în care stătea regizorul, pentru că nu voiam să-i văd expresia, fie  dezamăgită, fie pur şi simplu bulversată. Ştiam că în momentul ăsta urmărea pe ecran imaginea ca o fotografie, perfect statică, înfăţişându-ne pe mine şi pe Rob pe canapea. Fără să ne atingem, fără vorbim, fără să ne mişcăm.

Cred că regizorul se întreba dacă nu cumva i s-a blocat aparatura.

Dar nu era nimic în neregulă cu înregistrarea. Camerele de filmat funcţionau. Eu nu.

Deşi începusem scena asta plină de avânt şi cu certitudinea nefondată că o să iasă bine, acum nu ştiam ce să fac.

Şi se părea că nici Rob nu ştia. Sau ştia, dar nu voia să mă ajute, probabil din cauza schimbului tensionat de replici de mai devreme…când se poate să-l fi lăsat să înţeleagă că îl urăsc.  Dar nu e un motiv să compromită filmările videoclipului, nu?

Oricum, rezultatul era că niciunul din noi nu făcea absolut nimic.

Dacă continuam aşa, în curând regizorul o să oprească toate camerele  şi o să ne întrebe ce naiba se întâmplă şi mai exact, de ce stăm amândoi paralizaţi ca două legume.

Ca să evit asta, am decis să fac eu o primă mişcare.

Nimic foarte îndrăzneţ, doar m-am întins să iau telecomanda de pe braţul canapelei.

– Ai vreo preferinţă ? am întrebat butonând aiurea.

Mă prefăceam că schimb canalele dar ecranul televizorului din faţa noastră rămânea la fel de negru şi tăcut, complet imun la comenzile mele.

– Nu, a răspuns Rob scurt, fără să se uite la mine.

Dacă mai aveam dubii, cu asta m-a convins că era încă sub influenţa scenei de pe hol.

De ce nu putea măcar să-mi aprecieze efortul şi să mă onoreze cu un răspuns care să nu fie monosilabic? Se presupunea că trebuie să conversăm sau măcar să ne prefacem. Deci puteam să recităm poezii în ebraica veche şi nu i-ar fi păsat nimănui.

Am lăsat telecomanda de-o parte.

Ce să fac? Să vorbesc singură? Dacă măcar aş ştii vreo poezie, în orice limbă…

Am observat că nici cei din echipa de filmări nu mai mişcau acum. Toată lumea aştepta ceva. Şi ceva-ul ăla nu se întâmpla.

Poate deţin o putere paranormală de oprire a timpului în loc şi i-am îngheţat pe toţi în aceeaşi poziţie pentru eternitate, m-am gândit. Era o explicaţie.

Teoria asta science-fiction mi-a fost însă contrazisa în momentul următor, când am zărit pe cineva care se tot foia prin spatele camerelor de filmat.

Am recunoscut-o pe agenta lui Rob, cu care făcusem cunoştinţă la şedinţa de prezentare a scenariului. Acum se agita dintr-o parte în alta, deloc conştientă că suntem în timpul filmării unei scene de o deosebită importanţă.

Ce-i drept, nu prea arătam ca nişte oameni ocupaţi…având în vedere că nimeni nu făcea nimic. Deci n-avea cum să-şi dea seama că întrerupe ceva.

Rob a observat-o şi el pe agenta lui, dar în loc să o ignore ca să nu deranjeze filmările, el a făcut exact opusul : s-a ridicat de lângă mine şi a ieşit din faţa camerelor.

– Scuze, revin imediat, a anunţat.

S-a dus spre marginea platoului, unde îl aştepta agenta.

Oricât de straniu mi s-a părut asta, n-am putut să nu răsuflu uşurată. Cel mai important era că în sfârşit se încheiase cumva starea insuportabilă de aşteptare !

– Tăiaţi! a strigat regizorul reacţionând cu întârziere.

Fusese luat şi el pe nepregătite de plecarea bruscă a lui Rob.

– Luăm o pauză. Cinci minute . Că am şi muncit mult…să nu obosim, a adăugat el pe un ton ironic, ridicându-se de pe scaun.

Avea dreptate, abia ne întorsesem din pauză acum vreo…doua minute şi deja eram întrerupţi. Pentru mine fuseseră doua minute groaznic de lungi, în care stătusem ca pe ace alături de un Rob extrem de necooperant. Deci eu chiar aveam nevoie de o nouă pauză ca să mă odihnesc.

Cineva mi-a adus un bol mare cu floricele. Ce bine.

Am început să ronţăi, în timp ce îi urmăream pe Rob şi agenta lui. Erau prea departe de mine, aşa că nu auzeam ce îşi spuneau. Vedeam însă că par a fi angajaţi într-o discuţie aprinsă.

Despre ce vorbesc?

Păcat că nu ştiu să citesc pe buze…

Stai. Cred că Rob tocmai a zis « Fuck ».

Dar se poate să fi fost de fapt « Duck », nu sunt sigură… Hm. De ce ar vorbi cu agenta lui despre raţe? Nu prea are sens.

Apoi l-am văzut cum clătina din cap fără să mai spună nimic, în timp ce agenta îi povestea ceva cu o expresie neliniştită. Gesticula mult, dar eu tot nu înţelegeam despre ce ar putea fi vorba.

Povestea ei s-a dovedit a fi lungă şi punctată doar din când în când de reacţiile lui Rob : îşi trecea mâna peste faţă, iar după un timp a început şi el să spună ceva. Dădea replici scurte, cu multe pauze, făcându-mă să bănuiesc că era pus în dificultate şi căuta soluţii.

Oare ce se întâmplase ?

– Gata! Pauza s-a terminat ! a strigat regizorul îndeajuns de tare încât să fie auzit de cel care cauzase oprirea filmărilor.

Rob a oftat şi i-a spus o ultimă frază agentei, înainte ca ea să plece cu paşi grăbiţi spre ieşire, iar el să se întoarcă pe platou îngândurat.

S-a aşezat lângă mine pe canapeaua de tortură, la exact aceeaşi distanţă şi în acelaşi loc, de parcă şi-l notase cu un X înainte să plece.

Avea o cută de îngrijorare vizibilă între sprâncene. In mod evident, ăsta nu prea era un semn că i s-ar fi îmbunătăţit dispoziţia proastă de dinainte.

Sper că n-o s-o luăm iar de la capăt cu jocul de-a statuile.

– Probleme? l-am întrebat.

Tonul mi-a sunat cam lipsit de sensibilitate. Era totuşi o dovadă de politeţe. Arătam că nu eram total lipsită de compasiune faţă de posibilele veşti proaste pe care tocmai le primise, dar în acelaşi timp nici că îmi păsa foarte tare.

Rob s-a uitat la mine lung, ca şi cum îi pusesem cine-ştie-ce întrebare profundă şi complicată.

– Da…, a zis vag. Putem să vorbim după filmări?

Mă aşteptasem să-mi spună că « nu, nu e nicio problemă » şi să continue apoi să se comporte ciudat. Dar în schimb avea un aer diferit, care nu-mi plăcea.

Şi voia să vorbim? De ce după filmări şi nu acum, când chiar trebuia să găsim ceva de vorbit ?

Personal, aş fi preferat să nu vorbim mai mult decât era absolut necesar.

– Ce faci cu castronul ăla în braţe ? m-a întrebat el încruntat, înainte să apuc să-i răspund la prima întrebare.

– Sunt…

M-am uitat în bol.

Erau floricele, am reformulat.

Reuşisem să mănânc toate floricelele în timp ce urmăream filmul mut oferit de Rob şi agenta lui. Mă concentrasem atât de tare să citesc pe buze şi să ghicesc ce se întâmplă, încât nu mi-am mai dat seama ce fac.

Ar fi trebuit să mănânc popcornul împreună cu Rob, nu singură. Şi mai important, n-ar fi trebuit să-l termin pe tot fără ca măcar să fi început filmarea…

– Începem, ne-a anunţat regizorul chemând echipa să-şi ocupe poziţiile.

Nu voiam să fiu eu cea care provoacă o nouă întrerupere, riscând să enervez pe toată lumea, dar eram nevoită.

– Mai sunt floricele ? l-am întrebat încet pe regizor, sperând că răspunsul o să fie “da”.

– Nu. De ce?

– Pentru ca…, am început încurcată.

Cum sa-i spun?

– Emily a mâncat recuzita, a zis Rob în locul meu.

A schiţat un zâmbet, amuzat de propria lui glumă.

Zâmbea ? Am interpretat asta ca pe o schimbare în bine, având în vedere că făcuse pe supăratul până acum.

– Nu-i nimic…nu contează, a zis regizorul liniştitor. Ne descurcăm şi fără. Începem ?

Rob mi-a luat din mâini bolul gol (la care încă mă uitam că şi cum aşteptam să descopăr că era de fapt un bol magic care o să se umple singur cu o noua serie de floricele) şi l-a aşezat pe podea, lângă picioarele noastre.

Toată lumea era pregătită, luminile camerelor s-au aprins şi iată-ne din nou de unde am pornit.

Nu făceam nimic, din nou.

M-am uitat la Rob, sperând că de data asta mă va ajuta, dar nu mi-a oferit decât un semi-zâmbet cam forţat.

Floricelele ar fi fost bune acum, pentru că cel puţin presupuneau o mişcare constantă din maxilar cât le mestecam. Dar din cauza mea, nu le mai aveam nici pe alea.

Deci, acum ce facem ?

– Ştiu că am zis că nu intervin…, l-am auzit pe regizor.

Oh nu. De asta mi-era teamă.

– …dar arătaţi de parcă v-a obligat cineva să staţi acolo unul lângă altul.

Ceea ce e chiar adevărat! i-am răspuns în gând. E din ce în ce mai vizibil că nici Rob, şi nici eu nu vrem să fim aici. De ce ne mai chinuim? A fost atât de fantezist din partea mea să cred că o să reuşim să facem asta, cu toate resentimentele de care sunt incapabilă să scap.

– Aşa că vrei, te rog, să încerci să te concentrezi ? a continuat regizorul punând accent pe fiecare cuvânt.

Semnele vagi de iritare din tonul lui mi-au provocat un nod uriaş în gât. Pentru că ştiam sigur că reproşul îmi fusese adresat mie.

Bravo mie. Am reuşit să-l enervez până şi pe regizorul drăguţ, care părea un tip relaxat şi calm tot timpul.

Ca să fiu sinceră, oricum era inevitabil să se întâmple asta.

Deşi, din cine ştie ce motive, regizorul îşi făcuse o impresie bună despre mine când filmam scenele de pe holul cu oglinzi, abia acum realiza crudul adevăr : că nu sunt în stare să joc.

Să înfruntăm deci, realitatea.

Mi-am făcut curaj într-un final, şi mi-am ridicat privirea spre el. Dar în loc să dau de expresia dezamăgită la care mă aşteptam, am realizat că de fapt regizorul nici măcar nu se uita la mine, ci la Rob.

Stai să înţeleg…Deci până la urma regizorul nu mă consideră pe mine responsabilă pentru timpul pierdut şi nereuşita scenei, ci numai pe Rob ?

Pai…nu pot să zic că nu-mi convine asta.

– Scuze, a răspuns Rob cu sinceră părere de rau. Nu eram atent, nu mi-am dat seama că am inceput.

S-a lasat o tăcere tensionată.

Se părea că Rob nu mai avea altceva de spus in apărarea lui. De data asta avea un nou motiv să-i fie distrasă atenţia, fiind, în mod clar, încă preocupat de conversaţia avută cu agenta.

– Bine, a oftat regizorul ca şi cum se abţinea să mai zică  altceva. Atunci hai să mai încercăm o dată şi … o să îţi dau indicaţii.

Se deducea clar din vocea lui că nu-i făcea absolut nicio plăcere că se ajunsese la asta.

– Nu, nu e nevoie ! a refuzat Rob repede şi categoric, uşor panicat.

Am avut pentru o clipă o viziune cu regizorul spunându-ne mie şi lui Rob ce să facem, dându-ne indicaţii care includeau acţiuni explicite de genul: îmbrăţişează, atinge, strânge, cuprinde…

Şi m-am înfiorat de penibilul situaţiei.

Probabil că Rob îşi imaginase acelaşi lucru ca şi mine, pentru că a hotărât imediat că e timpul să facă ceva. Si-a pus o mână peste umerii mei, cu o mişcare atentă şi deliberată. Ma privea ca şi cum îşi cerea scuze că e nevoit să facă asta.

A aşteptat încă un moment înainte să se aşeze puţin mai aproape de mine, de parcă voia să fie sută la sută asigurat că nu o să îl împing la o parte sau că n-o să scot dintr-o dată o umbrelă cu care să-l lovesc în cap acuzându-l de hărţuire sexuală.

S-a liniştit văzând că nu aveam niciun fel de reacţie violentă.

După asta, mi-am dat seama că nu intenţiona să facă mai mult de atât. Aşa că mi-am reorientat eu poziţia spre el, ca să dovedesc că sunt relaxată şi că nu mă deranjează apropierea. Incercam în felul ăsta să ascund cum mă simţeam de fapt, adică deloc relaxată şi foarte deranjată de apropiere.

Speram din tot sufletul că e de ajuns să mă las ţinută în îmbrăţişarea asta lejeră, fără să fie nevoie să mai ofer şi alte gesturi suplimentare de tandreţe, de care ştiam că nu sunt în stare.

Odată aranjaţi în noua formulă de presupuşi îndrăgostiţi pe canapea, ne-am întors privirile spre televizorul închis din faţa noastră.

– Stai comod ? m-a întrebat Rob.

– De ce? Plănuieşti să stăm mult în poziţia asta ?

Dacă ne-a luat atât de mult timp până am reuşit să ne aşezăm aşa, mă întreb cât o să ne ia până ne mai mişcăm în vreun alt fel.

– Nu ştiu. Putem să aşteptăm “indicaţii”, a zis el fără să-şi ia ochii de pe ecranul negru.

Mi-am adus aminte de viziunea cu regizorul detaliindu-ne verbal fiecare mişcare pe care trebuia s-o facem.

– Oo nu, am murmurat. Mai bine nu.

Rob a zâmbit scurt, după care a zis pe un ton scăzut şi complice :

– Mda, să nu riscăm … că cine ştie ce ne poate pune să facem …

S-a oprit în mijlocul frazei, lăsându-mă să deduc că insinua prin asta tot felul de lucruri, mai mult sau mai puţin decente .

– Faci intenţionat ? l-am întrebat dintr-un exces spontan de îndrăzneală.

– Ce ? a spus derutat.

– Zici chestii cu dublu-înţeles.

L-am simţit încordându-se.

Poate că asocierile astea se formau doar în capul meu, dar nu era de vină numai ceea ce spunea , ci şi felul în care o spunea. Ca şi data trecută, când a zis, citez: « o s-o facem în weekend ». Nu se întâmplă cumva cam des ? Vrea doar sa-mi testeze reactiile sau care e ideea?

Totuşi, dacă se dovedeşte că nu face intenţionat, cred că prin întrebarea pe care i-am pus-o tocmai mi-am dat de gol imaginaţia bolnavă. Hm. Nu e prea bine.

– Nu neapărat, a spus Rob parând amuzat de direcţia pe care o luase conversaţia.

Sigur că i se părea haios că avea ocazia să mă facă pe mine să par obsedată şi paranoică.

– Nu voiam să zic că ar propune ceva…exagerat, a explicat el cu un zâmbet înfumurat. Doar în limitele scenariului, bineînţeles.

– Bineînţeles, am repetat cu sarcasm. Doar nu filmăm un porno.

Cuvântul ăsta a provocat, în momentul următor, un efect în lanţ neaşteptat. În primul rând, Rob, care se uitase tot timpul doar în direcţia televizorului, s-a întors acum spre mine atât de brusc încât mişcarea l-a făcut să calce cu un picior în castronul de floricele de pe jos. Castronul s-a spart cu un zgomot deranjant de sticla zdrobită, sunet urmat apoi de o înjurătură, care nu putea fi confundată de data asta cu nicio afirmaţie despre raţe.

Prevedeam o nouă pauză.

36 răspunsuri to “Capitolul 23 – Popporn”

  1. bychriss said

    Fooarte tare=))Prevedeam o nouă pauză. Oh, boy, si eu:))). Scurt capitolul :(( foarte scurt chiar dar super… ca de obicei:x Pupiicii!!

    • Eve said

      Scuze, sper sa iasa urmatorul mai lung ca sa compenseze:) Mersi pt comment!

  2. bychriss said

    woow… am fost prima:-o

  3. Annabella said

    Oh, cat de mult imi place =))

    mai ales titlul

    spor la scris!!

    pupici :*

    • Eve said

      Si tie spor! Sa vedem ce mai face Brittany…

  4. mada said

    super tare astept urmatorul capitol …..
    bravo tine-o tot asa xoxo

  5. Twi_Fan said

    Foarte tare… dar scurt, foarte scurt … We want more… much more :P…

  6. Angi said

    Un capitol vesel si dinamic.Scrii asa de bine,ca poti vizualiza personajele.Felicitari!

  7. gabriela said

    imi place :-).
    mi-am adus aminte cat am ras cand am citit prima data „emily a mancat recuzita” :-)). sooo…o cititoare asteapta nerabdatoare continuarea 😛

    • Eve said

      Au fost foarte utile remarcile tale despre comportamentul lui Rob. So thanks>:D<

      • gabriela said

        cu cea mai mare placere 😉

  8. julymarie said

    intr-adevar, eve are un stil complex de a scrie, dar in acelasi timp, totul pare gandit cu lejeritate, de parca totul vine de la sine si nu te mai mira nimic din ce urmeaza, ca si cand asa ar trebui sa fie. asta imi place cel mai mult la ficul ei, si poate de asta este singurul fic pe care il citesc. 🙂

    excelenta treaba!

    • Eve said

      Multumesc pt exclusivitate >:D<

  9. Gaby said

    macar au vorbit putin acum=))
    nu au stat nemiscati=))
    cred k regizorul era infuriat:)))
    ar fi tare sa le dea indicatii dupa pauza=))
    dak urmeaza o pauza:))
    film orno=))
    oare de ce s-a intors rob atat de repede spre ea?=))
    doar nu a avut impresia ca ar vrea ea sa faca un film porno cu el:)))
    micut capitolul:((

  10. LadyB said

    foarte tare:))))km scurt d merge :)):X:X

  11. Cathy said

    ultima faza e geniala:))
    toata tensiua pe care ai creat-o intre ei face ca situatia sa fie amuzanta
    felul cum descri actiunea ma face sa cred k sunt acolo prezenta si pot vizualiza totul…
    sunt tare curioasa despre ce vor sa vorbeasca dupa filmari
    kisses:*

  12. lizzy said

    imi place capitolul foarte tare si replica lui emily doar nu filmam un porno ii foarte tare

  13. Mariana said

    Super capitolul!! Abia astept sa vad ce or sa vorbeasca. Ador titlul si replicile haioase!! Dar e asa de scuurrtt … Te descurci de minune! Tine-o tot asa!!! Pupiiciii!!

  14. Speedy said

    genial=)))) faza cu Emily a mancat recuzita a fost cea mai tare :))

    • Eve said

      Thanks:))
      P.S. Ne vedem sambata la Mika 😉

  15. adriana108 said

    inca un capitol super si genial =)) parca e o comedie-romantica… ce merita un oscar 😉
    te felicit 🙂 :*:*:* astept urmatoare portie de ras…:))

    • Eve said

      Ma bucur ca ti-a placut:))
      Tu nu mai scrii la The Strangers?

  16. Iolanda said

    Prea tare capitolul. Printre preferatele mele. La inceputul curentului fanfic, lansat tot de tine:)):*:* le citeam pe toate toate. Apoi, incet incet, am ajuns doar la Wide Awake, cele scrise de Andru si Never think. Asta ar trebui sa insemne ceva :)). Felicitari pentru inspiratie si imaginatie. Cum se face ca nu te prind niciodata pe mess? :)). Super amuzant capitolul. Duck? =))=))=)) LOL cat am putut rade la faza asta. Si avand in vedere ca aseara cand l-am citit era ziua bunicii mele, invitatii nu se mai opreau din afirmatii gen „generatia asta…” =)) . Mie mi se pare atat de logica treaba, ca mi se pare prea ciudat ca sunt singura care s-a gandit la asta, dar oricum deja incep sa intru la banuieli si numai sunt asa de sigura. :)). Nu’i asa ca ce a vbit Rob cu agenta este legat de el si…..un film porno:>:>:>? Am asa o banuiala…:)):)). SA vedem cat am ghicit. App, cand se intampla asta? :>:> Adik pe cand nextu’? Succes si pupici si ms ca mi-ai dat add
    :*:*:*:*
    :X

    • Eve said

      Hey
      Mersi mult de comment!
      Foarte interesanta idee dar…No spoilers:))
      Sunt pe mess destul de mult zilele astea, asa ca poate reusim sa ne sincronizam.
      „Curentul fanfic” suna bine. E parte din literatura contemporana, parca vezi ca in curand o sa se invete in scoli despre asta:))

      • Iolanda said

        :)) Corect. Ma scuz cu parere de rau si rusine in acest comm (voi com la capitole imediat dar ma scuz aici) ca u am comm mai devreme dar sunt inafara tarii asa ca nu am avut cum pana acuma. Le voi citi imediat si voi comenta. Pupici si spor la scris :*:*:*

  17. mihaela said

    super capitol.cand pui nextul?

  18. Alynα said

    e superb … sa stii k am citit toate cap 😡 , numai k nu prea am timp sa las com 🙂

    sar imi place ce faci u aicia :*:*:*:*

  19. simo said

    imi place mult cum scrii…astept continuarea:)

  20. Alexa said

    Sa incep cu un sincer FELICITARI!!! Am citit si tot am citit si am ramasa uimita…nu ma pot numi o fama a lui R.Pattinson, dar imi place povestea, are acel ceva care te face sa citesti ca o mainiaca =)). FELICITARII inca o data si astepeptam cu toti urmatorul capitol.;)

  21. Deedee said

    am citit azi tot ce ai scris si recunosc ca as fi vrut sa nimeresc aici dupa ce ai terminat toata povestirea pt ca nu imi place sa astept :)))

  22. dulceatza amara:)) said

    saluty
    superb si capitolul asta
    pe knd vine next-ul?
    sunt foarte curioasa ce a discutat rob cu agenta
    pupici :* :*

  23. Deny said

    Mor de raaas! Mor sufocata! Aeeeeeeeeeeeeeeeeeer! =)) :)) :))
    Ohh God! :))
    Bestiaaaal. 😡 :))

  24. Ai idee cat de greu e sa ma abtin sa nu rad la 4 jumate si sa risc sa o trezesc pe mama? Incredibil de greu. La faza cu ,,Emily a mancat recuzita„… mai are rost vre-un comentariu? Sincer, trebuia sa imi tin mana lipita de gura ca sa nu incep sa rad… Criminal cap, mereu rad la ceea ce scri tu… 😀

  25. Simona said

    superb…iar am ras de am cazut de pe scaun(la propriu) e scris asa de frumos incat e NO 1 in topul fanficurilor pe care le-am citit! a si legat de un comentariu de mai sus chiar sper sa se invete in scoli! dar curand ca sa mai prind si eu:) macar un an doi:)

  26. BibbyEllen said

    Uite-mă aici, aterizată de pe Lună..CEA MAI ÎNTÂRZIATĂ…dar totuşi aici.Nu mai ştiu cum s-o descriu pe Emily:)) E previzibilă saaauuu…imprevizibilă?:)) O aşa doză de umor de calitate, mai rar:)).
    Bine-am revenit!:)) Blush…Îmi lipsise N.F.

  27. Just_Mee said

    mia placut finalul :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: