Never Think

fic by Eve

Capitolul 33 – Replaced

Momentul meu de glorie.

M-am întins pe şezlongul de pe terasă, cu un cocktail alături, savurandu-mi în tăcere reuşita. În mod ciudat, nu simţeam deloc nevoia să împărtăşesc cu cineva extraordinarul meu succes.

Oricum, nimeni nu-mi poate înţelege cu adevărat ambiţia.

Am zâmbit în sinea mea, la gândul că am în perspectivă trei luni de vis, în care o să-l văd zilnic pe Robert. Trei luni în care o să fim aproape şi o să dăm o nouă şansă relaţiei noastre.

După atâtea gânduri, griji şi nesiguranţe, puteam în sfârşit să răsuflu uşurată ştiind că totul o să fie bine până la urmă. Cu doar câteva minute în urmă primisem apelul care îmi făcuse ziua, şi întreaga viaţă, mai frumoasă.

– Asalia? Am veşti pentru tine.

Era cazul să fie veşti bune. De o săptămână, de când aflasem că Rob fusese distribuit în rolul principal, mă tot milogeam de idiotul de regizor să-mi găsească şi mie un rol, oarecare, în filmul lui. Asta pentru că ştiam că era ocazia perfectă să-i fiu alături lui Robert, şi în al doilea rând, tocmai realizasem că mi-am dorit dintotdeauna să fiu actriţă.

Am trecut printr-o perioadă de care prefer să nu-mi amintesc, în care am încercat toate metodele posibile ca să fac rost de un rol. Am implorat, am şantajat, am flirtat, dar nimic n-a funcţionat. Aproape că renunţasem să mai sper.

– Dacă mai eşti interesată de un rol, tocmai s-a eliberat unul. Avem nevoie urgent de o nouă Sonya.

Mi-am abţinut strigătul de victorie. Nu-mi venea să cred că vorbea despre un rol important, în condiţiile în care fusesem atât de disperată încât m-aş fi mulţumit şi cu unul de simplă figurantă.

Am făcut pe indiferenta, cerând mai multe detalii.

– Filmările încep săptămâna viitoare, mi-a răspuns David repezit. Deci chiar e urgent. Mâine e prima întâlnire cu distribuţia şi facem o scurtă trecere prin câteva pasaje din scenariu. Poţi să ajungi?

– Hm, trebuie să-mi anulez nişte angajamente…, am minţit eu cu nonşalanţă.

Apoi m-a întrebat dacă am citit scenariul şi dacă ştiu ceva despre personaj. Bineînţeles că nu reuşisem să citesc decât vreo zece pagini din scenariu, înainte să mă apuce somnul. Dar de fapt nu-mi prea pasa ce personaj jucam, atâta timp cât jucam.

Se pare că actriţa care obţinuse iniţial rolul, a lăsat totul baltă în ultimul moment. Norocul meu.

Mi-am petrecut restul zilei bronzându-mă pe terasă şi imaginându-mi cum o să apar la premiera filmului, păşind pe covorul roşu la braţul lui Rob…

Debordam de entuziasm când am ajuns a doua zi la studiouri. Îmi pusesem ochelarii fumurii de star sub acoperire, iar în geanta pe jumătate deschisă lăsasem la vedere exemplarul meu de scenariu. Mă prindea foarte bine statutul de actriţă celebră. Am coborât din maşină şi m-am uitat plină de speranţă în jur, căutând paparazzi care să îmi surprindă noul look.

Nu zăream niciunul, dar asta nu însemna că nu erau totuşi ascunşi pe undeva. Am zăbovit mai mult decât era nevoie în faţa clădirii, ca să le dau timp să-mi facă îndeajuns de multe poze. Abia aşteptam să se afle în presă că fac şi eu parte din distribuţia unui film serios.

– Asalia?

– Steph! am strigat eu surprinsă.

Agenta lui Rob stătea în faţa intrării şi se uita lung la mine. Probabil că arătam un pic cam ciudat, zâmbind spre nişte tufişuri din depărtare, în direcţia în care mi se păruse că văd un bliţ de aparat foto. Speram totuşi că Steph nu-şi dăduse seama ce făceam.

– Au întărit măsurile de protecţie şi pază, m-a anunţat ea cu un surâs complice. Nu cred că mai avem paparazzi prin zonă în dimineaţa asta.

– Ah. Păcat, m-am strâmbat dezamăgită.

Steph a râs fără răutate şi mi-am adus aminte că n-avea rost să mă prefac în faţa ei. Mi se păruse întotdeauna o persoană foarte de treabă şi ne-am înţeles încă de la început. Când am cunoscut-o, eu şi Rob eram încă împreună. Îmi părea rău că de atunci nu mai păstrasem legătura.

– Felicitări pentru rol! mi-a zis ea în timp ce intram împreună în clădire. Mă bucur mult pentru tine!

Eram mai curioasă să ştiu cum reacţionase Rob la aflarea veştii că o să joc cu el în film. Şi el se bucurase? Aş fi vrut să-i văd faţa surprinsă.

– Robert a ajuns? am întrebat direct.

Muream de nerăbdare să-l revăd şi nu voiam să ascund asta.
.
– E pe aici pe undeva, a zis Steph vag. Trebuie să-l punem şi pe el la curent cu… noutăţile.

M-am uitat la ea debusolată. Oare Rob nu ştia încă de mine şi de rolul meu?

Fusese într-adevăr o schimbare de ultimă oră, dar mi se părea foarte dubios că nimeni nu-i spusese şi lui. Evitaseră intenţionat să-l anunţe?

– Crezi că o să fie vreo problemă? am întrebat precaută.

Ar fi trebuit să-mi dau seama că nu puteam să sper la o întâmpinare călduroasă din partea lui, după tot ce se întâmplase între noi. În naivitatea mea, îmi imaginasem revederea ca pe un moment emoţionant. Nu mă gândisem că perspectiva de a da ochii cu Robert m-ar putea speria.

– Ce problemă? a zis Steph liniştitor. Nu-i nicio problemă.

Apoi s-a oprit în faţa unei uşi, adoptând brusc o expresie forţat de zâmbitoare.

– Mai bine aştepţi aici, ok?

Am aprobat confuză şi am rămas pe hol, în timp ce ea a intrat, lăsând uşa dintre noi un pic întredeschisă.

Întreaga situaţie mi se părea stranie. Nu-mi dădeam seama ce se întâmplă, dar în mod sigur exista o problemă, chiar dacă Stephanie nu voia să recunoască.

Am tresărit când am auzit dintr-o dată vocea lui Rob. Venea din încăperea în care tocmai intrase Steph.

– Gata? Începem?

– Nu. Voiam doar să vorbim…, i-a răspuns Steph. Au fost nişte schimbări.

– Schimbări? Ce schimbări? a întrebat Rob pe un ton neliniştit.

– Schimbări în distribuţie…

Mă întrebam dacă Steph lăsase intenţionat usa întredeschisă, ca să pot să aud conversaţia lor şi să sar înăuntru la momentul oportun, strigând: Ta-tam!

Dar nu cred că ăsta era momentul.

După o pauză, l-am auzit pe Rob întrebând pe un ton pierdut:

– M-au înlocuit în film?

– Ce? Nu! Nu fi caraghios, a pufnit Stephanie.

– Atunci?

– Au adus o actriţă nouă.

– A, da? a zis Rob uşurat. Bine,  o să mă duc s-o cunosc.

Credeam c-o spune la modul general. Nu mă gândeam că o să iasă chiar în următorul moment pe uşă.

M-am trezit brusc faţă în faţă cu el si m-a luat complet pe nepregătite. Nu-mi aşa îmi imaginasem reîntâlnirea noastră mult aşteptată… Dar nu mi-a trebuit decât o singură clipă ca să realizez cât de dor îmi fusese de el şi cât de mult timp trecuse de când nu-l mai văzusem. Primul meu reflex a fost de a-l îmbrăţişa, însă expresia de pe faţa lui m-a oprit.

– Ce faci aici? m-a întrebat el fără intonaţie.

Am încercat să-i zâmbesc ca şi cum nu-i observăm ostilitatea clară din voce.

– N-ai aflat? am zis cu o voce care se voia veselă. O să fim colegi de platou…

Am aşteptat o reacţie, dar n-a avut absolut niciuna.

A rămas pur si simplu privindu-mă încruntat, de parcă nici nu auzise ce i-am spus.

Steph a scos şi ea capul pe uşă. Ne urmărea pe amândoi, uşor îngrijorată.

– Ieri m-au anunţat…, am continuat eu nesigură, simţind nevoia să ofer explicaţii suplimentare ca să umplu tăcerea. O s-o înlocuiesc pe… Hei! Unde pleci?

Rob mi-a întors spatele dintr-o dată, lăsându-mă cu propoziţia în aer. Pentru o clipă am fost prea şocată ca să fac ceva. Refuzam să cred că putea să reacţioneze chiar aşa. Avea de gând să se comporte ca şi cum nu existam?

Apoi mi-am revenit şi l-am urmat în grabă, încercând să-l prind din urmă pe hol. Steph a venit după noi.

– Unde te duci? am strigat tare după Rob.

– Să-l caut pe David, mi-a zis sec, fără să se oprească sau să-mi arunce vreo privire.

– De ce? am întrebat cu o presimţire sumbră.

Faptul că se ducea să-l caute pe regizor, în contextul ăsta, nu părea să fie ceva de bine.

– Staţi puţin pe loc, a strigat şi Steph din spatele meu. Să vorbim!

– Pentru că nu pot să lucrez cu tine, mi-a aruncat Rob peste umăr.

– Nu poţi? Cum adică?

A continuat să meargă cu paşi mari şi mi-a ignorat întrebările, făcându-mă să-mi pierd răbdarea. Se purta complet iraţional. Am strigat la el, fără să-mi pese că ne auzea toată lumea de pe hol:

– Şi ce încerci să faci? Te duci la regizor să-i spui să mă dea afară? Foarte matur din partea ta, Robert!

– Nimeni nu dă afară pe nimeni, a intervenit Steph alergând după noi.

Însă Rob nu mi-a răspuns, confirmându-mi în felul ăsta bănuiala. Am continuat şi mai pornită:

– Cum poţi să-mi faci aşa ceva, Robert? E şansa mea! De ce vrei s-o ratez?

În jurul nostru se strânsese lumea ca la spectacol. Cred că le ofeream o distracţie pe cinste, alergând toţi trei în şir indian şi urlând unul la altul ca nebunii. Şi nici măcar nu începuseră încă filmările.

– Nu ratezi nimic, mi-a replicat Rob cu o voce exasperată. Renunţ eu.

– Ce ? a strigat Steph speriată.

– Da, sigur…, am pufnit sarcastic. De parcă nu ştim amândoi că până la urmă tot eu o să fiu aia care rămâne pe dinafară. Pe tine n-o să te lase să renunţi!

– Nimeni nu renunţa la nimic, ne-a strigat iar Stephanie, care devenea din ce în ce mai disperată.

Am ajuns destul de aproape de Rob încât să-l prind de umăr şi să-l oblig să se întoarcă spre mine. În sfârşit s-a oprit. L-am privit în ochi când i-am spus cuvintele la care mă temeam să mă gândesc:

– Mă urăşti chiar atât de tare?

A oftat şi mi-a evitat intenţionat privirea.

Nu voiam să ştiu ce înseamnă asta.

Toată bucuria de a fi reuşit să primesc rolul, tot entuziasmul de a-l revedea pe Rob, s-au risipit ca şi cum nici nu existaseră. Le-a luat locul o senzaţie groaznică de sufocare.

Voiam să-i spun cât de mult luptasem doar ca să-i fiu alături. Voiam să ştie cât de tare îmi lipsise şi cât de mult regretam toate greşelile care îl îndepărtaseră de mine. Dar nu reuşeam să formulez niciunul din gândurile astea cu voce tare.

– Pur şi simplu nu pot să lucrez cu tine, a repetat el închizându-şi ochii. Asalia…abia reuşisem să te uit. De ce trebuie să apari mereu, peste tot?

Simţeam nevoia să spun ceva în apărarea mea. Nu mă gândisem niciodată serios la faptul că l-am făcut să sufere sau poate că am crezut că trecuse îndeajuns de mult timp de atunci, încât să nu mai conteze.  Dar el se comporta ca şi cum era încă afectat de ce se întâmplase între noi. Mi-era greu să cred că îi păsase chiar atat de mult de mine.

– Hai, nu mai face pe victima, l-am atacat eu enervată.

 El s-a uitat la mine atât de rănit, încât am fost sigură că se preface.

Spre norocul meu, Steph ne-a ajuns din urmă şi a venit între noi înainte să apucăm să ne luăm la bătaie. M-am uitat spre ea, cerându-i ajutorul din privire. M-a strâns scurt şi încurajator de umăr, dar când a vorbit, i s-a adresat lui Rob, nu mie.

– Vino să vorbim, i-a zis făcându-i semn s-o urmeze.

Rob şi-a trecut mâna prin păr şi a părut un moment pe punctul de a protesta. Dar a respirat adânc şi mi-a mai aruncat încă o privire încruntată, înainte de se îndepărta tăcut alături de agenta lui.

O vedeam vorbindu-i pe un ton scăzut, dar nu auzeam ce anume îi spunea. Speram să fie ceva care să-l convingă să nu renunţe la film din cauza mea.

El şi-a băgat mâinile în buzunare şi se uita concentrat pe tavan. Dacă era de acord cu ce spunea Stephanie, nu dă dea niciun semn că ar vrea s-o asculte.

Eu am rămas pe loc. Mă simţeam prea rău ca să mă mişc.

M-am lăsat în jos, rezemându-mă de perete. Cineva mi-a întins o cafea. I-am mulţumit dar n-am ridicat privirea. Nu puteam să dau ochii cu cei care fuseseră martori la scena de mai devreme. Nu aşa mă aşteptam să decurgă prima mea zi în calitate de actriţă profesionistă. Cu atâta dramatism şi scandal, aş fi potrivită numai în telenovele de mâna a doua.

Au trecut minute bune până când am auzit-o din nou pe Steph lângă mine:

– Gata. S-a rezolvat.

M-am ridicat în picioare, privind-o neîncrezătoare.

– „S-a rezolvat”?

– Da, a zis ea dând din umeri.

Părea foarte calmă. Dar mie nu-mi prea venea să cred că totul era chiar atât de simplu.

– Ce i-ai spus lui Rob? am întrebat-o fără ocolişuri.

– Nu mare lucru… I-am amintit doar cât de mult şi-a dorit filmul ăsta. Ar fi culmea să renunţe acum, după ce m-a bătut atâta la cap că vrea să lucreze cu David…E regizorul lui preferat.

Şi-a dat ochii peste cap.

– Aa, şi i-am zis că te vezi cu cineva…, a completat ea cu degajare.

M-am uitat la ea, mai derutată ca oricând. Asta n-avea nicio legătură cu subiectul. Si nici măcar nu era adevărat.

– Nu mă văd cu nimeni! am zis indignată. De ce i-ai zis aşa ceva?

– E mai bine aşa, crede-mă.

Stephanie a ezitat o clipă, părând că încearcă să-şi caute cuvintele potrivite înainte de a continua:

– Uite ce e…Rob are impresia că ai o obsesie pentru el sau ceva…

– Obsesie? am strigat oripilata. A folosit el cuvântul „obsesie”?

– Nu, n-a spus-o aşa…, a zis Steph chinuindu-se să reformuleze. Doar că i se pare că ai făcut cumva intenţionat să joci în filmul ăsta. I-am explicat că a fost doar o coincidenţă şi nu vreo conspiraţie pusă la cale de tine cu unicul scop de a-l recuceri pe el…

A râs cam forţat, uitându-se nesigură spre mine. Ştia şi ea la fel de bine ca mine că exact ăsta fusese unicul meu scop iniţial.

– Aşa că i-am spus că ai pe altcineva, ca să nu mai fie paranoic. Înţelegi?

– Da, sigur, am aprobat încet. Ai făcut bine. Mulţumesc.

– Şi el are pe altcineva acum. Ştii, nu?

Am pufnit. Rockeriţa era la peste 8 mii de kilometri depărtare, deci n-avea niciun rost să fie amintită în conversaţia asta.

Îi eram recunoscătoare lui Steph că se dovedise a fi de partea mea, dar tot simţeam că lucrurile nu se lămuriseră prea bine. Imi doream mai mult ca orice să mă împac cu Rob.

– Mă duc să vorbesc cu el, am hotărât.

Trebuia să rezolv eu însămi problema asta de comunicare.

– Mai bine nu, m-a rugat Stephanie. Nu acum. Încearcă să-l eviţi, pentru început…

– Să-l evit? am întrebat contrariată. Dar jucăm împreună!

– Ştiu… Vreau să zic, înafara momentelor când e chiar strict necesar să vorbiţi…

Nici ea nu părea prea convinsă de ceea ce spune.

Am încercat să o contrazic dar Steph m-a întrerupt pe acelaşi ton împăciuitor:

– Lasă-l puţin, ai răbdare. Până la urmă o să-i treacă.

„Până la urmă”? Of… O să fie mult mai greu decât credeam.

M-am străduit să diger informaţiile. Aparent, totul era în regulă. Urma să joc în film cu Rob, chiar dacă lui nu-i convenea. Nu puteam totuşi să îmi imaginez cum vor decurge următoarele luni de filmări. Inclinam acum să cred că nu ne aşteaptă trei luni de vis, ci de război.

Anunțuri

24 răspunsuri to “Capitolul 33 – Replaced”

  1. […] Capitolul 33 – Replaced […]

  2. Krisz said

    Yeeey! Welcome back >:D<. Aproape ca imi pierdusem orice speranta ca ma voi mai bucura de aventurile Emily – Rob – Asalia, si vestea ca ai revenit mi-a facut ziua mai frumoasa. Nu stiu daca mi se pare mie, sau asa e, dar o vad pe Asalia tare schimbata. Poate ca despartirea de Rob a daramat-o serios, ca alta explicatie nu gasesc. Nu mai e asa sigura pe ea, superficiala, egoista. Parca ii vine mai greu sa arunce rautati gratis. Si pare chiar.. usor disperata sa il recucereasca, si de data asta nu dintr-un capriciu sau ca sa dovedeasca ca ea e mai buna ca Emily, ci pentru ca isi doreste sa fie cu el. Nu vreau sa ma gandesc ce se va intampla mai departe, cert e ca imi doresc ca Rob sa nu repete greseala de data trecuta, mai ales acum cand Emily l-a acceptat din nou in viata ei – sper sa nu o raneasca iar. Multa inspiratie iti doresc ! Te pup!

  3. Annie said

    Hey, stranger:))! Incepusem sa cred ca ai renuntat la poveste dar tot nu scosesem link-ul de la favorite:X. Interesant capitol. Oricat de mult urasc faptul ca Asalia s-a intors, asta inseamna cumva ca povestea nu se sfarseste prea curand :)). Si asta e imbucurator. Abia astept reactia lui Emily. Sper ca ea si Rob nu se despart din nou… Abia s-au regasit. Dau fuga sa ii spun mammei ca ai postat :)) Ma crezi sau nu dar si ei ii place ficul tau :))

    Pupici!!!

  4. Zoey said

    Ma bucur atat de mult ca ai pus noul capitol! Este incredibil, ca intotdeauna… Mult succes in contiuare cu fic-ul, este preferatul meu. >:D<

  5. CAnd imi pierdusem orice speranta ca voi termina de citi ficul dupa atat timp am avut parte de o supriza extraordinara cand am intrat pe stiri twilight. Ma bucur ca ai revenit….cap 32 e maxim si astept continuarea. Kisses

    • 33 parca :))

      • 33 scuzeeee:D :))) ms ptr atentionare

  6. Fenomenal. Ai stiut sa intorci povestea la 180 de grade. Sarmanul Rob, in mijlocul a doua femei frumoase care il iubesc. Nu-l invidiez. Foarte bine scris, ca intotdeauna.. Sincer, astept urmatorul capitol un pic mai repede; scuze de insitente. puuuup :*

  7. florykriss said

    Ma bucur foarte mult ca ai scris continuarea..imi era foarte dor de ficul tau..abia ast sa vad ce se mai intampla..evident mi se pare ca asalia este o alta pers acum , mai matura pot spune…saracul rob..iar v fi intre ciocan si nicovala..cu toate ca eu inclin spre emily..abia ast sa vad ce se va intampla in continuare si ce rasturnari de situatie vor fi ..stiu ca u reusesti sa ma surprinzi mereu…t puup si mult succes in continuare!!

  8. Mult asteptatul capitol :X …. mi-a placut foarte mult.
    vizualizez scena cand Rob era cu mana-n buzunar si se uita spre tavan ;))
    Asalia pare mai „controlata” ca la inceput… poate e chiar indragostita…
    Oricum, succes in continuare :*:*:**:*

    P.s. Eu deocamdata invat sa cant la chitara Never Think si I’ll be your lover too, deci nici un capitol in prevedere din partea mea xD :*

  9. Tinaa. said

    Ma bucur ca ai continuat fic`ul. Am fost dezamagita gandindu-ma ca te-ai lasat de scris pentru ca faci o treaba excelenta. Mi-a placut capitolul acesta si astept cu nerabdare continuarea. 🙂
    Mult succes! :*

  10. winnyycullen said

    vai ce ingrijorata am fost cand am vazut k ai pus ficul pe privat…credeam k nu o sa mai aflu niciodata de emily si rob…sper k urmatoru o sa vina cat mai curand si nu o sa mai dureze asa de mult…te pup si sa ai spor la scris

  11. Simo said

    Hey! Ma bucur asa mult ca te-ai intors! Mi-a lipsit mult Never Think! Felicitari Eve, un nou capitol minunat pe care l-am savurat razand, asa cum fac de fiecare data cand citesc fic-ul tau. P.s. Mi-e dor de Emily….nu intelege gresit( imi place Asalia, ma amuza), dar Emily e Emily si are propriul Mod de a vedea viata, si e o perspectiva interesanta.

    • da,sunt de acord in privinta cu modul de a vedea viata a Emilyei…daca sincer Asalia imi e antipatica,nu prea ii pot suporta „obsesia”fata de Rob.Imi doresc mult ca el sa nu o dezamageasca pe Emily(nu merita)si sper sa fie impreuna…fericiti!!!Eve,iti multumim mult pt inca un capitol…sper ca urmatorul capitol sa apara cat mai curand,la fel de interesant si plin de suspans…imi place ft mult cum scrii…recunosc ca ai TELENT!!)))

  12. deea said

    Buna Eve!
    Imi place foarte mult fan fic-ul tau si abia astept sa apara capitolul 34.
    Dar cand va mai aparea si Emily prin peisaj?Caci ca sa fiu sincera perspectiva Asaliei este interesanta dar nu o indragesc prea mult.
    Succes in continuare cu scrisul!!!:-*

  13. lil said

    Din greseala am votat cu „poor” ultimul capitol cand, de fapt, vroiam sa-l notez cu „excelent ca intotdeauna”. Ignora-l, te rog, pe votul gresit si trece-l pe cel bun. Imi place maxim cum scrii si esti in capul listei la favorite. Felicitari. Eu sunt aici, asteptandu-te pe tine si creatia ta.

  14. Diana said

    Uau, cu toata pauza, scrii cel putin la fel de bine. Mi-a lipsit ficul tau si ma bucur mult ca nu l-ai abandonat. Imi place si perspectiva Asaliei, ii da un aer fresh iar intriga e mai mult decat promitatoare. Abia astept sa citesc continuarea, sa o vad pe Asalia la treaba. Sper sa fie la fel de haioasa ca si Emily la filmari. :)) Restul analizei e pe mail. Apropo, pe cand nextu’? Asa-i ca lucrezi deja la el? ;;) We’re all begging… 🙂

  15. nicoleta said

    Hello ! Sunt noua pe aici. E ora unu noaptea si eu am terminat de citit fic-ul tau. N-am putut sa ma opresc din clipa in care l-am inceput. Este captivant de la primul capitol.Ma faci sa o iubesc pe Emily pentru sinceritatea cu care se analizeaza pe sine, pentru modestia si spontaneitatea ei.
    Ma faci sa il iubesc pe Rob pentru vulnerabilitatea de care da dovada (plus si celelalte calitati pe care le are) . Te rog, TE IMPLOR , sa nu il combini iar cu Asalia, nu il merita, ea este doar o profitoare si o mincinoasa.Astep cu nerabdare urmatorul capitol . Si am o intrebare: unde este capitolul 3 ? M-am tot uitat pe fic si nu dau de el.

  16. Ramona said

    Hey,superba povestea,NU m’am lasat pana nu am terminat d citit
    Il ador p Rob,e asa dragutz,si Emilly
    Si cum ti’a venit ideea pt numele „Asalia”??Ma duce cu gandul la „Amalia” dar in loc de „M” e „S”

    Superb,n’am ce reposa
    Mai continui???

  17. ioana said

    Sa intelegem ca daca ai deblocat pagina o sa apara si noi capitole? Sau ne facem vise degeaba???????? Spor la scris si sa sti ca noi inca suntem aici , nu am abandonat.

  18. nicoleta said

    Uraa ! Ai revenit! O sa continui povestea, nu-i asa ?Te rugam frumoooossss !

  19. ioana said

    Si uite ca a trecut un an de la ultima ta postare si tu nu mai dai nici un semn. Chiar nu ti-e mila de noi deloc? Macar un semn da si tu sa stim ca nu speram degeaba!!!!!!!!!

  20. ioana said

    Da-ne si noua un semn ca nu asteptam degeaba!!!!!

  21. Gasiti noul capitol aici! https://www.facebook.com/notes/never-think/capitolul-34-sunburned/695013780547079

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: