Never Think

fic by Eve

Capitolul 2 – Harlesden

sat-99-newringtaxiNu aveam motive sa ma plâng si în niciun caz nu aveam de gând să pun întrebari stresante. Ce voiam sa întreb de fapt ? „Robin, de ce îţi pierzi timpul cântând prin cluburi afumate, pentru un onorariu de nimic, când îti permiti o asemenea masina ?” Ar fi sunat cam indiscret din partea mea.

Am ales sa ma prefac ca nu e nimic ieştit din comun în toată situaţia asta. Robin se urcă lânga mine si trânti portiera.

– Ăă… bună, am zis eu tare în directia în care presupuneam ca se afla prietenul lui.

Ma simteam cam stupid vorbind cu un geam fumuriu.

– Nu te aude, mi-a zis Robin părând că încearcă să-şi stăpânească amuzamentul.

Apoi a apasat pe un buton care a deschis automat o mica fereastra în mijlocul geamului fumuriu. Eu ma simteam ca într-o nava extraterestră.

– Hei Sam. Am pe cineva care vrea sa faca cunostinta cu tine. Emily, el e Sam.

Nu prea puteam sa-l vad pe Sam. Era cam întuneric. Dar am vazut ca a înclinat capul în directia mea, fara sa se întoarca, doar privindu-ma suspicios prin oglinda retrovizoare. Ce prietenos…

– Buna. Încântata, am zis eu vrând să compensez lipsa lui de politeţe.

– Spune-i unde sa te lase, m-a îndemnat Rob.

I-am spus adresa, iar Sam a aprobat tacut din cap si a pornit masina.

– Asta e în Harlesden? mă întrebă Robin.

– Da. De ce? E prea departe? Nu trebuie sa ocoliti pentru mine, daca nu e în drum…

– Nu, nu e nici o problema, ma facu Robin sa tac. Întrebam doar, pentru ca am auzit ca e o zona cam…

– Cam cum ?

Abia asteptam sa zica ceva rau de cartierul meu, ca sa-l contrazic. Stiam care e opinia generala : ca e un loc periculos, ca majoritatea infractiunilor se petrec acolo… mereu se auzea asta la stiri. Dar eu îmi iubeam cartierul.Si apartamentul meu cu tot cu chiria lui exagerata.

– O zona cam… rau-famata, continua Robin.

– Nu e asa, am spus eu hotarâta. De fapt, e chiar un cartier linistit.

– Ok, zâmbi el.
Se vedea ca nu ma crede.Ma întrebam daca Sam are si el idei preconcepute sau vreo retinere sa mearga în zona aia a orasului la o ora atât de târzie. Speram sa nu protesteze.În timp ce ma uitam la ceafa lui, mi s-a activat brusc spiritul de observatie.
I-am facut semn lui Robin se se apropie, si apoi i-am soptit la ureche:
– De ce poarta prietenul tau o sapca de sofer?
Expresia lui era greu de interpretat. Parea ca se gândeste intens la întrebare. Stiam ca orice raspuns îmi va da, oricum va fii tot o minciuna. Ma deranja ca îmi subestima atât de tare inteligenta.
Înainte sa-mi raspunda, Robin apasa iar un buton si fereastra s-a închis. Sam nu ne mai putea auzi acum.
– Pai… pentru ca este într-adevar sofer, spuse Robin. E slujba lui.
– Si îi place atât de mult încât face pe soferul si în timpul liber, pentru prietenii lui ? Am spus eu ironica.
Robin se uita la mine cu un zâmbet cam întepenit.
– Mi-a facut o favoare.În seara asta l-am rugat sa vina sa ma ia si pe mine când termina treaba… A fost foarte dragut si a acceptat. Dar oricum, îmi era dator…
– Ok. Dar ai zis ca e masina ta.
– N-am zis asta, nu, spuse el imediat. E masina lui de serviciu.
Se opri o clipa si apoi continua :
– Sau daca am zis ca e a mea, înseamna ca sunt mai beat decât credeam.As vrea eu sa fie a mea…, râse el.
Ok, o explicatie rezonabila. Minte destul de bine. Sau nu minte deloc, si sunt eu nebuna. Mda, asta trebuie sa fie.
– Aha, am spus eu gânditoare.
– Vrei ceva de baut ? Spuse el schimbând brusc subiectul.
S-a ridicat fara sa astepte raspunsul meu si s-a aplecat spre un minifrigider pe care nici macar nu-l observasem.
– Pot sa-ti ofer bere si… bere, zise el cautând printre sticle.
– Avem voie sa luam de acolo ? Am întrebat eu precauta. N-o sa se supere Sam ?
– Neah… e ok. Deci vrei ? Se întoarse el zâmbitor spre mine. Sau înca ti-e frica ca o sa te vad beata ?
– Risc, am spus eu într-o încercare jalnica de a parea aventuroasa.
– Ma bucur, rânji el. Ce te-a facut sa te razgândesti ?
– Pai, acum e altceva.Ne cunoastem deja de… jumate de ora.
El râse si se întoarse lânga mine cu doua sticle.
– Da, acum lucrurile s-au schimbat radical…, râse el.
Scotoci apoi într-un colt al canapelei, si scoase victorios un deschizator. De unde stiuse ca era acolo ? Ok, termin cu aerul de Sherlok Holmes. Nu e nici un mister aici de dezlegat. E doar imaginatia mea.
Deschise prima sticla si mi-o întinse. Apoi trecu la a lui si paru ca vrea sa spuna ceva.
– Hm…
– Da ? Am zis eu aproape explodând de anticipatie.
Urma ceva important. Aveam un presentiment.
Doar ca îmi interpretasem gresit intuitia. Pentru ca în urmatorul moment chiar s-a întâmplat ceva, dar n-a fost o declaratie de dragoste. A fost o frâna brusca. Frâna m-a propulsat de pe canapea direct în geamul fumuriu din fata. Iar impactul dintre nas si geam a fost foarte dureros.
Când m-am dezmeticit, eram pe undeva pe jos iar de afara se auzeau înjuraturi.
– Au…, m-am plâns eu frecându-mi nasul.
Fereastra mica din geamul fumuriu s-a deschis si Sam s-a uitat la mine de sus.
– Esti bine? Spuse el dar nu parea prea îngrijorat. Am auzit ceva…
– Ceva ca un cap care se izbeste de geam ? Da, eu eram.
– Sam, ce naiba ? Se auzi vocea lui Rob din spatele meu.
– Niste drogati idioti…, zise Sam enervat. Scuze. S-au aruncat în fata mea, era sa-i calc…
M-am adunat de pe jos si m-am târât pâna la canapea încercând s-o fac cu demnitate. Lucru cam greu de realizat, având în vedere ca ma tineam înca de nas.
– Se vede ca am intrat în Harlesden…, adauga Sam acuzator.
Ma simteam atât de vinovata, încât îmi venea sa-mi cer scuze. Ok, de fapt îmi venea sa si sa plâng. Si n-avea legatura cu durerea nasului strivit.
Mi-am pipait fata încercând sa analizez pagubele, si sa ma concentrez pe asta. Nasul nu parea rupt.
M-am întors spre Robin sa-l anunt vestea cea buna, nu ca i-ar fi pasat din moment ce nici macar nu ma întrebase daca sunt bine, când am observat ca el se tinea strâns de mâna dreapta. Sticla de bere se varsase pe jos.
– Ce-ai patit ?
– Nimic, mormai el. M-am taiat.
– Cum ? Am întrebat eu prosteste.
În momentele de criza nu gândesc prea limpede.De fapt nici în general nu gândesc limpede, daca e sa fiu sincera.
– Pai… în sticla, a zis el împingând cu piciorul cioburile de pe jos.
Nu observasem ca sticla chiar se sparsese. Iar balta de bere varsata se îmbiba deja în carpeta si raspândea un miros puternic de alcool în toata masina.
– Mergem la spital ? Întreba Sam din fata, parând foarte nelinistit.
– Ce ? Pentru o taietura? Am spus eu pe un ton cam nepoliticos.
Sam s-a uitat urât la mine. Începeam sa cred ca nu ma place prea mult.
Poate ca minimalizam eu gravitatea situatiei, dar nu mi se parea ca are motive întemeiate sa se îngrijoreze atât de tare pentru prietenul lui. Exagera putin.Si de nasul meu de ce nu-i pasase ?
– Nu poate fi asa de grav… nu…  ? Am întrebat eu întorcându-ma spre Robin si asteptând sa ma aprobe.
– Nu, nu Sam, sunt ok, nu e nevoie, zise Robin zâmbind.
– Sigur ?
– Da, zise Robin apasat.
Sam întelese mesajul. Porni masina si închise geamul fumuriu fara sa comenteze.
Robin rasufla usurat si zâmbetul îi fu înlocuit de o grimasa.
Nu întelegeam prea bine relatia de prietenie dintre ei… Parca îmi scapa ceva. Singurul lucru pe care l-am dedus a fost ca Robin nu fusese tocmai sincer când a spus ca totul e în regula.
Nu-si daduse înca drumul la mâna.
– Da-mi sa vad, i-am zis eu.
– De ce ? Întreba el nedumerit.
– Ca sa… vad, am argumentat eu fara alta idee.
El a parut nehotarât. Îsi musca buza într-un mod care îl facea sa para atât de vulnerabil încât îmi venea sa-l iau în brate. Dar nu era o idee buna sa-mi dau frâu liber instinctelor.
– Ok, zise el într-un final.
Si-a desclestat foarte încet mâna, si mi-a aratat. Era ceva sânge, dar nu atât de mult încât sa mi se faca rau. Între degetul mare si aratator era taietura, mai mare decât ma asteptam. Totusi nu arata chiar asa grav. Abia apoi am vazut ca sclipea ceva înauntru.
– Ah, cred ca ai un ciob…, i-am spus eu.
El nici macar nu se uita, avea capul întors spre fereastra.
Am încercat sa nu râd, pentru ca n-as fi vrut sa-l fac sa se simta prost, si am început sa scotocesc prin geanta.
– Aveam o penseta pe aici… a, uite-o.
– Pentru ce? Se întoarse el brusc spre mine.
– Pai… ca sa-l scot.
– Ce sa scoti?
– Ciobul.
– Nu. De ce? Lasa-l acolo.
De data asta nu m-am mai abtinut si am râs.
– Si cum o sa mai cânti la chitara ?
– Ma las de chitara. Oricum tu crezi ca nu-s bun de nimic, zise el cu un zâmbet în coltul gurii.
– Nu-i adevarat… Cine ti-a spus asta ? Am spus eu prefacându-ma scandalizata.
– Tu.
I-am luat mâna într-a mea, încercând sa par ca stiu ce fac.
– Stii ce faci ?
La naiba, m-a prins.
– Da, bineînteles ca stiu. Mi se întâmpla foarte des sa scot cioburi cu penseta din mâinile tipilor care ma agata prin baruri.
– Deci crezi ca te-am agatat ? Zise el pe un ton amuzat.
Stiam ca m-am înrosit, dar m-am concentrat sa scot ciobul în semiîntunericul din masina.
– Nu te mai misca.
– Nu eu ma misc, masina se misca, replica el.
Da, ok poate ca strazile erau cam prost asfaltate în Harlesden. Dar tot un cartier minunat ramânea pentru mine.
– Ah, rasufla el printre dinti când am ratat.
– Scuze…
I-am strâns mai tare mâna, pentru ca simteam ca are de gând sa si-o traga înapoi.
– Înca putin. Aproape l-am scos, am spus eu calma.
El a tras aer adânc în piept.
Îmi parea rau ca îl chinuiam. Nu ma pricepeam deloc la asta. N-ar fi trebuit sa ma ofer sa-l ajut… Mai bine îl ascultam pe Sam.
Dar apoi, dintr-un noroc chior (chior la propriu pentru ca nu vedeam nimic), am reusit sa prind ciobul. L-am scos victorioasa.
– Au, gemu Robin.
– Uite-l, i-am zis eu vesela.
– Nu mersi, nu-i nevoie sa mi-l arati…, a zis el retragându-si mâna imediat de parca îi era frica ca o sa continui sa îl torturez.
A tacut în timp ce eu înfasuram ciobul într-un servetel. I-am întins si lui unul, si l-a luat fara nici un cuvânt. Stiam ca se suparase pe mine… era doar vina mea ca am ocolit pe aici, ca aproape am avut un accident si ca el s-a lovit. Si ca nu ma pricepeam sa acord primul-ajutor absolut deloc.
Masina s-a oprit. Ajunsesem în fata blocului meu.
– Scuze…, am spus eu cu regret. A durut asa tare ?
– Neah, zise el întorcându-se spre mine. Ma prefaceam ca sa-ti fie mila de mine.
Am zâmbit. Nu eram prea sigura daca braveaza sau chiar vorbeste serios.
– A functionat?
– Nu, nu m-ai prea impresionat, am râs eu. Trebuia sa te plângi mai mult.
– Multumesc, zise el brusc serios.
Avea ochii atât de albastri si plini de… ce era ? Recunostinta, oare? Sau mai mult ? L-am privit un moment îndelungat. Mi-am dat seama ca asteptam ceva ce nu urma sa vina. Iar faptul ca nu schitam nici un gest sa plec era cam dubios. Asa ca m-am grabit sa-mi adun geanta si geaca, si sa spun repede :
– Multumesc pentru drum, multumeste-i si lui Sam, îmi pare rau ca a trebuit sa ocoliti, succes cu cântatul, la revedere, multumesc înca o data…, am bâlbâit eu fara sens în timp ce ieseam lovindu-ma cu capul de rama portierei.
Am vrut sa închid portiera în urma mea dar când m-am întors, Robin iesea din masina dupa mine.
– Încet… unde te grabesti asa ? A zis el.
– Acasa…, am spus eu.
– Te asteapta cineva ? Întreba el
Asta era un mod subtil de a întreba daca am sau nu iubit ?
– Nu…
Ma întrebam daca ar fi deplasat sa-l invit sa urce. Evident ca nu-l putea lasa pe Sam sa-l astepte… dar daca Robin ar fi ramas la mine pâna a doua zi… hm. Bineînteles ca planurile mele nu lasau loc cazului în care el nu ar fi dorit sa urce, nu m-ar fi dorit pe mine si nimic de-a face cu mine… Ceea ce era destul de probabil.
Cred ca dilema interioara mi se reflecta si pe expresia fetei. Nu m-am priceput niciodata la ascuns emotii.
Oricât încercam, pur si simplu nu ma puteam convinge sa rostesc cuvintele. Nu gaseam nici un mod de a-l invita la mine fara sa spune stupid… sau ca si cum încercam sa-l seduc. Ceea ce chiar era adevarat, de altfel.
– Aici stai ? A întrebat el uitându-se la cladirea întunecata din fatza noastra.
– Mda. La lumina zilei nu arata asa de… dezolant, l-am asigurat eu.
– Sunt convins, îmi zâmbi el.
De fapt pe lumina arata si mai rau, pentru ca se vad toate crapaturile din ziduri, tencuiala cazuta si stratul cojit de vopsea. Acum arata doar ca o casa parasita dintr-un film de groaza. E înca bine.
Deci ce rost are sa-l invit, oricum n-o sa intre pentru ca nu-i place unde stau.
Dar nu puteam nici sa stam aici toata noaptea uitându-ne unul la altul, pâna ma hotarasc eu sa spun ceva. Nu întelegeam de ce nu îsi lua el la revedere în locul meu. Era clar ca eu nu eram în stare s-o fac.
Mi-a venit o idee salvatoare.Ma simteam destul de josnica sa fac asta dar… eram într-o situatie disperata.
– Ma conduci te rog pâna la usa ? E un câine acolo.
El mi-a urmarit privirea si l-a vazut pe Os care dormea cuminte pe o cutie de carton. Daca nu-l cunosteai, Os arata destul de înfricosator si lasa impresia unui câine de paza mare si rau. Nu stiam al cui era de fapt, dar toti vecinii îl hraneau, pentru ca imaginea lui de Cerber tinea intrusii la distanta. În realitate era atât de blând si prostut încât în cazul în care chiar ar fi venit un hot, probabil ca nici n-ar fi observat, ar fi dormit în continuare. Dar nu era nevoie ca Robin sa stie asta. Voiam sa aiba un motiv sa mai stea cu mine.
– Da, sigur, a aprobat el repede.
Parea oarecum usurat. Poate ca si el cauta o scuza ca sa vina cu mine, mi-am permis sa sper în sinea mea.
Ne-am îndreptat împreuna spre intrare, iar Os s-a trezit brusc. Si-a ridicat capul mare si blanos, si s-a uitat la noi curios.
– Stai, zise Rob panicat si ma prinse de mâna tragându-ma înapoi.
Credea ca Os ne ataca ?
M-a tras la pieptul lui si acum ma tinea într-un fel de îmbratisare incomoda. Nu stiu ce încerca de fapt sa faca, mai ales ca eu eram asezata în fata lui, deci pe mine m-ar fi atacat prima data câinele. Era ca si cum el se ascundea în spatele meu. Dar nu ma puteam plânge, îmi placea apropierea.
Si mi-a placut si mai mult când dintr-o data i-am simtit respiratia pe gât. M-am cutremurat. Era o senzatie coplesitoare. Caldura care ma cuprinse era paralizanta. Nu mai puteam sa ma misc sau sa gândesc. Am închis ochii. I-am simtit respiratia accelerându-i-se si buzele atingându-mi parul. Mâinile cu care ma tinea de mijloc m-au strâns mai tare aducându-ma chiar si mai aproape de el. Nu ma asteptasem la asta…
– Fii cuminte ! Zise el pe un ton taios.
Pentru o secunda am crezut ca se refera la mine, am crezut ca ma lasasem dusa de val si facusem ceva ce nu trebuia. Am deschis ochii speriata si mi-am verificat mâinile. Nu se aflau în vreun loc unde n-ar fi trebuit sa fie.
Se parea ca Robin îi strigase lui Os sa fie cuminte. Catelul tocmai facuse un pas spre noi si acum îsi înclina capul mirat.
Îmi doream ca Os sa înceapa sa latre. Poate Robin m-ar fi strâns si mai tare în brate.
Dar Os a deschis gura…
Macar sa mârâie putin.
… a scos limba si a început sa dea din coada.
Oh nu ! Os, te rog. Nu ma da de gol !
A venit vesel la mine si a început sa se rostogoleasca la picioarele mele ca sa-l mângâi.
Damn.
Robin mi-a dat drumul.
Câine prost.
– Te cunoaste ? Întreba Robin suspicios.
– Nu, am mintit eu. E un câine prietenos se pare…
M-am aplecat sa-l mângâi, desi nu merita. Câine fara minte, toti câinii întregi la cap latra noaptea, nu puteai si tu sa faci la fel ?
– Îmi plac câinii, zise Robin aplecându-se si el.
– Da, sunt grozavi, l-am aprobat eu încercând sa nu ma uit cu ura la Os.
M-am gândit putin si apoi am continuat:
– Ai fost dragut ca ai vrut sa ma protejezi.
Asta daca « protejezi » era ceea ce încerca sa faca.
Replica mea a sunat cam siropos. Cred ca rolul de domnita în primejdie nu ma prinde prea bine. În povestea asta Robin e un cavaler în armura cu gânduri cam necurate, iar Os un balaur nu prea reusit.
– N-aveam de unde sa stim, nu ? Putea sa fie periculos, dadu el din umeri.
Os s-a plictisit de noi când a vazut ca n-avem nimic de mâncare sa-i dam, asa ca a plecat sa se culce înapoi pe cutia lui.
– Hey, n-am vrut sa te jignesc când am spus ca puteai fi periculos, râse Rob.
Eu nu simteam degajata, cum parea sa fie el. Încercam înca sa-mi temperez bataile inimii dupa apropierea noastra. De fapt… ce fusese aia?
– Ok, de aici cred ca esti în siguranta, îmi spuse Robin prefacându-se serios.
Deci nu avea de gând sa vorbeasca despre « momentul » nostru . Iar eu nu mai aveam alte scuze ca sa amân invitatia.

Anunțuri

20 răspunsuri to “Capitolul 2 – Harlesden”

  1. GrG. said

    😡 un capitol minunat

  2. ella said

    F tare :))

  3. Lady B. said

    Uimitor.

  4. irina said

    superb…

  5. tHeo said

    ” Îmi doream ca Os sa înceapa sa latre. Poate Robin m-ar fi strâns si mai tare în brate.
    Dar Os a deschis gura…
    Macar sa mârâie putin.
    … a scos limba si a început sa dea din coada.
    Oh nu ! Os, te rog. Nu ma da de gol !
    A venit vesel la mine si a început sa se rostogoleasca la picioarele mele ca sa-l mângâi.
    Damn.
    Robin mi-a dat drumul.
    Câine prost.
    – Te cunoaste ? Întreba Robin suspicios.
    – Nu, am mintit eu. E un câine prietenos se pare…
    M-am aplecat sa-l mângâi, desi nu merita. Câine fara minte, toti câinii întregi la cap latra noaptea, nu puteai si tu sa faci la fel ? ”

    :)) ador partea asta , ma rog, facand exceptia la cea cu” protejatul ” !!!!

  6. Phoenix said

    =)) :)) :)) foarte tare. Dar nu prea il inteleg pe sam si nici chiar pe rob. e un pic ciudat. dar ma lamuresc eu in capitolele urmatoare.

    • Eve said

      :)) Nu te astepta sa intelegi ceva.Nici eu nu inteleg.

  7. stefania said

    hihihi
    cat de tare
    imi place apropierea dintre ei
    mi-a placut cum l-ai descris pe catel si cum ai descris si casa groazei
    super

  8. iuana said

    sincer eu nul inteleg pe rob .. dar in rest e dragutz:-p
    de obicei rob nu agata fete

    • Eve said

      Ei, Rob de aici e altfel decat il cunosti tu.

  9. Nadea said

    hey,,merge ..doar ca e putn..cred ca trec la urmatorul capitol..:)))
    nu e rau cu cinele Os!!(o mica remarca:”- Stai, zise Rob panicat si ma prinse de mâna tragându-ma înapoi.
    Credea ca Os ne ataca ?”…nu prea inteleg..emy nui spune cum il chiama pe ciine..sau aceasta se gindeste ea..nu mie prea clar)+acest moment cu ciinile imi aduce amine de un film rusesc,popular dar vechi..hihi
    tu de unde esti?

    • Eve said

      E din perspectiva lui Emily, deci doar gandurile ei se aud:)
      Sunt din Ploiesti.Tu?

  10. Nadea said

    sunt din Moldova,Chisinau

  11. danutza said

    super tare diferit de celelalte ficuri

  12. alexandra said

    frumos ficul asta… desi nu ma prea dau in vant dupa ficuri, asta mi-a captat atentia… dar este ceva… „Dar Os a deschis gura…
    Macar sa mârâie putin.
    … a scos limba si a început sa dea din coada.
    Oh nu ! Os, te rog. Nu ma da de gol !
    A venit vesel la mine si a început sa se rostogoleasca la picioarele mele ca sa-l mângâi.
    Damn.
    Robin mi-a dat drumul.”
    DAMN e in engleza, inseamna ‘la naiba’… nu mi-o lua in nume de rau, imi place ficul asta, dar sigur l-ai scris tu? ca pare tradus din engleza…

    • Eve said

      Stiu ce inseamna, multumesc de traducere. Am ales sa scriu asa pentru ca mi s-a parut ca suna mai bine. E licenta poetica, deci.
      Da, sigur l-am scris eu.

  13. alexandra said

    atunci, bravo! faci o treaba minunata… ficul asta e super… de fapt nici nu stiu daca merita sa-i spui fanfic, ci mai degraba… e ca o carte… ar trebui sa-l publici, cred ca ai avea succes, mai ales ca te captiveaza imediat…. ei bine, succes in continuare!

  14. Deny said

    Chiar pleaca? Sau se mai vad, cu alta ocazie? 😀 😡 :>
    Sam, ma cam streseaza. Eu inteleg ca Rob e un star, dar ce naiba? Chiar asa protector? :))
    Faza cu cainele a fost mortala. :)))))

  15. Just mee said

    mia placut capitolul asta…mai ales cum a descris emily ca robin a luato in brate ca sa o „protejeze” de os…si mia placut si descrierea cainelui, blocului :)) si momentul cand emily a dat cu nasul de gean =))

  16. Un capitol remarcabil!De ce am senzatia ca Rob nu e chiar asa cum pare si ca Sam e soferul sau?!Ma lamuresc eu!:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: