Never Think

fic by Eve

Capitolul 26 – Ex-files

– O secvenţă foarte bună aici, a spus regizorul arătând spre ecran.

Mi-am înclinat capul, încercând să văd şi eu ce i se părea lui a fi o secvenţă bună. Eu nu vedeam decât o Emily care arăta ca mine dar nu puteam fi eu.

Făcusem eu asta? Când? Fusesem inconştientă?

Dovezile din filmare erau imposibil de contestat: mă vedeam pe mine, cu părul în toate direcţiile, cu ochii închişi, cu mişcări de-a dreptul perverse, atacându-l pe Rob cu o înflăcărare disperată. În ansamblu arătam de parcă eram posedată. Şi păream atât de plină de iniţiativă. Foarte ciudat, pentru că atunci când filmam sărutul, avusesem impresia că Rob era cel care ţinea situaţia sub control. Dar în realitate se dovedea că nu existase nicio urmă control, mă aruncasem asupra lui ca o nebună. În fundal se vedea apusul pe lac, de un roşu însângerat, ceea ce făcea totul să devină cu adevărat înfricoşător. Videoclip horror.

Pe ecranul portabil se derula în continuare înregistrarea scenei pe care tocmai o filmasem, iar eu nici măcar nu-mi aminteam să fi durat atât de mult. Credeam că ne sărutasem câteva secunde, dar acum vedeam că fuseseră de fapt câteva minute. Flashbackurile mă făcuseră să pierd noţiunea timpului.

– Şi aici, a zis regizorul din nou.

Lângă mine, Rob a aprobat gânditor din cap, fără să-şi ia ochii de la imagini.

Lui nu i se părea aiurea să ne uităm la filmarea sărutului nostru împreună cu regizorul, Paul şi alţi câţiva necunoscuţi cu pahare de ceai în mână, stând pe malul lacului, într-o atmosferă relaxată de picnic nocturn? Chiar eram singura căreia situaţia asta i se părea dureros de penibilă?

Când scap de aici mă retrag într-o peşteră pentru restul vieţii, să nu mai fiu nevoită să mai văd vreodată înregistrarea asta. Apoi am avut o revelaţie terifiantă: urmau s-o vadă mulţi alţii înafară de noi.

– Şi aici.

Emily cea nebună de pe ecran tocmai îl prinsese pe Rob de ceafă cu putere şi acum îl trăgea mai aproape de ea. Luat prin surprindere, Rob şi-a deschis ochii mirat. Dar a părut apoi să se conformeze situaţiei improbabile în care se găsea şi s-a lăsat în voia atacului pornit asupra lui.

Poate şi-a dat seama că eram într-un fel de transă şi înnebunisem temporar, aşa că a decis să-mi facă pe plac până-mi revin. Totuşi asta nu explica de ce mâna îi alunecase periculos de mult pe breteaua rochiei mele şi acum o strângea de parcă încerca s-o rupă. Videoclip porno.

Gata, nu mai pot să mă uit. E prea jenant. O să mă holbez în gol până se termină vizionarea.

Regizorul şi-a dres vocea teatral, stârnind câteva râsete. Am zâmbit şi eu, încercând să nu par pe atât de stânjenită pe cât mă simţeam.

– Ei, aici nu. Cenzuram la montaj, a glumit regizorul.

– Nu e nimic de cenzurat, a comentat Rob concentrat.

El încă urmărea filmarea, spre deosebire de mine, şi după un moment l-am auzit din nou:

– Retrag ce-am spus.Asta trebuie tăiat.

Toată lumea a râs, şi a râs şi el. Cineva a fluierat în glumă. Nu ştiam la ce se refereau şi nici nu voiam să-mi imaginez. N-aveam curaj să mă uit. Mi-am ridicat privirea abia atunci când m-am asigurat că s-a terminat.

Ok. Aveam un plan de evadare: să dispar subtil, fără să stabilesc contact vizual cu nimeni, şi să o iau pe jos până acasă, unde totul se va rezolva în mod magic.

Doar că în calea planului meu au apărut mici obstacole.

În primul rând, a trebuit să-l evit pe Rob, pentru că era clar că intenţiona să vină să-mi vorbească, ceea ce n-ar fi făcut decât să prelungească penibilul momentului. El era ultima persoană cu care voiam să dau ochii după ce văzusem imaginile traumatizante cu Emily cea posedată. N-aş fi putut să-l aud amuzându-se pe seama mea.

Înafară de asta, nu puteam să plec pentru că se tot găsea câte cineva care să mă oprească cu diverse întrebări, făcându-mă să repet la infinit lucruri de genul: „nu, nu vreau să mă întorc la studiouri să mă schimb, da, mi-a plăcut astăzi, da, ştiu la ce oră începem mâine, stau aproape, la 5 minute de aici, mă duc pe jos acasă, nu, n-am nevoie de maşină.”

Asta până când am auzit o întrebare la care nu se potrivea niciunul din răspunsurile de dinainte: „Ce părere ai despre Amish?”

Întrebarea mi-au adresat-o cei de la Mtv Making the Video, apăruţi de nicăieri, aşa cum obişnuiau. Data trecută când încercaseră să-mi ia interviu, mă salvase regizorul drăguţ, răspunzând el în locul meu, dar acum nu-l vedeam prin preajmă. Am rămas perplexă în faţa microfonului. N-aveam nici cea mai vagă idee ce să-i spun. Dar gândeam intens.

Amish? Ce legătură are comunitatea Amish cu videoclipul? N-are legătură cu nimic. De ce m-ar întreba aşa ceva? Poate îmi testează cultura generală. E singura explicaţie.

– Religia e un subiect complicat, am zis eu cu diplomaţie. Dar cred că e grozav că au principii atât de solide, bazate pe simplitate şi puritate.

Aş fi continuat, dar nu înţelegeam de ce tipul cu microfonul se uita la mine atât de ciudat.

– Hamish, nu Amish, a şoptit o voce în urechea mea.

Hamish? Asta nici măcar nu înseamnă nimic. Amish se pronunţă fără H.

M-am întors să mă uit la Rob. De ce credea că e necesară intervenţia lui? Nu era. De data asta puteam să mă descurc singură. Mă simţeam în stare să îmi exprim opinia inteligentă despre Amish, oricare ar fi fost motivul pentru care fusesem întrebată ceva atât de neobişnuit.

– Hamish e genial, e o plăcere să lucrăm cu el, a zis Rob zâmbind spre cameră.

Ce? Despre ce vorbeşte?

– Hamish Hamilton chiar este un regizor de apreciat, a continuat Rob uitându-se cu subînţeles spre mine şi punând accent pe cuvântul „regizor”.

Mi-am abţinut exclamaţia de surprindere, ca să nu mă dau de gol că până acum nu ştiusem cum îl cheamă pe regizorul propriului videoclip. Deja părusem sărită de pe fix cu discursul meu religios, complet ieşit din context, aşa că nu era cazul să dovedesc şi cât de ignorantă sunt.

– Da, Hamish e…grozav, am aprobat grăbită.

Din fericire, tipul de la Mtv a trecut peste mica mea confuzie amish/hamish şi n-a pomenit nimic despre asta. A întrebat scurt:

– Şi voi?

– Noi? a zis Rob nelămurit.

– Vorbiţi puţin despre relaţia voastră.

Oo… Devine interesant.

M-am uitat curioasă la Rob, aşteptându-i răspunsul. Ce o să spună? Probabil o să aibă o replică plină de tact: „preferăm să ţinem asta pentru noi”, ca să lase loc pentru speculaţii. Sau o să mă privească sugestiv şi o să dea o replică seducătoare de genul: „hm, asta rămâne de văzut…”. Sau o să ofteze melancolic: „eh, am avut o şansă dar am ratat-o”.

În realitate, Rob n-a zis nimic din toate astea. În schimb s-a întors să se uite la mine, părând destul de amuzat de situaţie.

Incredibil. Avea de gând să mă lase pe mine să răspund la întrebare.

Mi-a venit o idee salvatoare. Din moment ce nu specifica exact ce fel de relaţie, am ales să cred că se referea la relaţia profesională de pe platou. Am ales soluţia cea mai simplă.

– Eu şi Rob ne-am înţeles grozav la filmări, am spus fără nici o urmă de intonaţie.

Cuvântul de baza era „grozav”. Îl folosisem de trei ori în decurs de un minut. Dezvoltam un tic verbal.

Tipul cu microfonul a mai aşteptat puţin, dar a înţeles că nu mai urma nicio continuare din partea mea, aşa că a trecut repede mai departe. Probabil îi era teamă să nu încep să vorbesc din nou despre avantajele stilului de viaţă Amish.

– Câteva concluzii la finalul primei zile? a întrebat el.

Păi…prima zi de filmări s-ar putea rezuma la o serie de momente jenante, pauze şi întreruperi, tensiuni între mine şi Rob şi între Rob şi regizor, în total probabil doar vreo două ore de filmare propriu-zisă, la final încununate de un sărut minunat, dar care ulterior s-a dovedit a fi o sursă de amuzament pentru toată lumea, mai puţin pentru mine, pentru că tocmai am realizat că sunt încă îndrăgostită ca o proastă de Rob, care este expert în arta de a nu-şi face cunoscute intenţiile direct, preferând să comunice prin subtilităţi pe care se aşteaptă ca eu să le decodific.

Dar mie chiar mi-a plăcut foarte mult ziua de azi, în mod paradoxal.

– A fost…grozav, a răspuns Rob străduindu-se să nu râdă.

Repetase intenţionat cuvântul meu preferat şi s-a uitat la mine ca să vadă dacă m-am prins.

Mi-am dat ochii peste cap.

Cei de la Mtv n-au părut să înţeleagă umorul din spatele schimbului de replici şi probabil au concluzionat că suntem amândoi drogaţi. Ne-au mulţumit şi s-au dus să-l intervieveze pe regizorul drăguţ – Hamish. Partea bună e că am aflat cu ocazia asta cum îl cheamă. Nu era un nume pe care l-aş fi putut ghici prea uşor. Deci am trecut asta la capitolul „Realizările zilei de azi” şi m-am gândit că pot în sfârşit să pornesc spre casă.

Dar dintr-o dată simţeam că e cam nepotrivit să dispar pur şi simplu, cum îmi propusesem. Aşa că m-am apucat să-mi iau la revedere de la oamenii din preajmă. Nu cunoşteam pe niciunul dintre ei, dar voiam să mă simt politicoasă.

Ok, acum puteam să plec liniştită.

Abia mă îndepărtasem câţiva metri de malul lacului când am văzut că Rob mergea şi el lângă mine.

M-am uitat spre el confuză, dar m-a ignorat. Păşea în ritmul meu, fără să spună nimic, de parcă era de la sine înţeles că se îndrepta şi el în aceeaşi direcţie ca şi mine.

Am trecut prin parcarea în care ne aşteptau maşinile, dar nici acolo Rob nu s-a oprit. Deşi nu ştiam ce face, l-am lăsat să vină fără să cer sau să ofer explicaţii. Nu m-a întrebat unde mă duc, şi nici eu nu l-am întrebat de ce merge cu mine.

Deci mergeam amândoi pe jos spre periferia oraşului. Ce coincidenţă…

– Mersi pentru ajutorul de la interviu, i-am spus ca fapt divers.

Strada din faţa noastră era prost luminată şi pustie. Mi-am dat seama că mi-ar fi fost frică s-o străbat singură dacă Rob n-ar fi venit neinvitat cu mine.

– Cu plăcere. Dar mi-a părut rău că te-am întrerupt, suna foarte interesant ce spuneai despre puritate…

Evident, era aşteptat să râdă de mine şi era vina mea că am deschis subiectul. Totuşi putea să fie mult mai rău având în vedere că îi oferisem destul material pentru amuzament, cât pentru un an întreg de tachinări.

– Încercam să uit partea aia, am zis oftând.

– De ce? Ai fost haioasă.

Încercam să uit mai multe lucruri, inclusiv felul cum arătam în filmarea pe care tocmai o văzusem. Cât de groaznic…

Asta mi-a adus în minte imagini HD din scena de groază cu sărutul, făcându-mă să mă înfior la propriu.

– Ţi-e frig? a întrebat Rob interpretând greşit tremuratul meu.

Înainte să apuc să răspund, m-am trezit cu geaca lui pe umeri.

N-am avut nimic de obiectat.

Am mers următoarea parte din drum în tăcere, dar nu genul de tăcere apăsătoare , pe care simţi nevoia să o umpli cu ceva, ci o tăcere confortabilă, întreruptă doar de zgomotul din depărtare al maşinilor care treceau pe şoseaua paralelă. Până când mi-am amintit:

– Ştii când filmam la studiouri şi ai plecat să vorbeşti cu agenta ta…mi-ai promis că-mi spui despre ce era vorba.

Rob a continuat să meargă lângă mine fără să răspundă, ceea ce m-a făcut să cred că se răzgândise. Poate nu mai voia să-mi povestească.

N-aveam de gând să insist, chiar dacă eram curioasă. Încercasem să-mi dau seama singură, atunci când îl văzusem pe Rob vorbind cu agenta lui, dar din păcate se dovedise că cititul pe buze nu se număra printre talentele mele.

– N-au altceva mai bun de făcut, a spus Rob dintr-o dată, fără nicio noimă.

Atât de brusc încât m-a şi speriat. M-am uitat la el aşteptând să-mi explice ce-l apucase.

– Scuze, a zis râzând. Mă gândeam cum să formulez, dar nu intenţionam să încep chiar aşa.

Trebuia să-şi transpună conversaţia mentală în comunicare cu voce tare. Şi să aibă o introducere, eventual. Dar important era ca o să aflu până la urmă ce se întâmplase. Sunt o persoană de încredere, de asta îmi va împărtăşi probleme importante şi confidenţiale, mă gândeam cu mândrie.

Rob a adoptat un ton grav :

– A apărut o serie de articole în presa americană, în care se comentează fostele mele relaţii.

Ah. Credeam că e ceva mai interesant.

– Şi sunt şi eu pe acolo? am presupus.

– Da.

Trăisem cu impresia că deja nu mai reprezentăm de mult un subiect pentru revistele de scandal, având în vedere că noutatea expirase şi informaţiile se epuizaseră. Dar nu mi se părea chiar aşa grav. În plus, era vorba de presa americană, deci chiar n-aveam niciun motiv de alarmare. Destul de previzibil, Rob îşi făcea griji pentru mine de parcă ăsta era cel mai rău lucru care mi se putea întâmpla.

– Şi bănuiesc că nu se spun lucruri prea drăguţe despre mine.

– Nu, a zis Rob cu regret.

Am dat din umeri şi am zis simplu:

– Ok, mersi că mi-ai spus.

Nu voiam să ştiu amănunte, nu mi-ar fi folosit la nimic. Dar Rob părea nedumerit de atitudinea mea dezinteresată şi dornic să mai spună ceva. Spre uşurarea mea, n-a apucat, pentru că între timp ajunseserăm deja la prima clădire care marca intrarea în minunatul meu cartier. Îmi zăream deja intrarea blocului, aşa că era cazul să-l întreb pe Rob:

– Pe unde o iei?

Dacă se pierde pe aici, niciun GPS nu-l mai scoate de pe străzile înfundate. Sper că ştie exact unde se duce.

– Mă întorc, a spus Rob ca şi cum era un răspuns evident. Te-am condus doar. Ştiam că stai aproape şi oricum mai durează până se strânge totul pe platou… Poate mă mai uit o dată la filmarea ultimei scene, a adăugat cu o voce insinuantă.

Nu mi-am putut abţine un geamăt de repulsie şi jenă faţă de amintirea vizionării respectivei scene.

– Ah, cum arătam…

– Cum? Mi s-a părut că arătam foarte bine împreună, a spus Rob ofensat.

– Nu…Eu arătam de-a dreptul…Parcă nici nu eram eu, m-am plâns oripilată.

– Emily…, a zis el serios, oprindu-se din mers.

M-am oprit şi eu, alarmată de aerul solemn pe care îl căpătase din senin, dar fără să mă mai chinuiesc să înţeleg ceva din comportamentul lui schimbător.

S-a postat în faţa mea şi mi-a aranjat mai bine geaca pe umeri.

– Arătai foarte bine, a spus apăsat şi uitându-se fix în ochii mei de parcă voia să mă convingă prin puterea hipnozei că era adevărat.

– Mă purtam ca o descreierată, am murmurat evitându-i privirea.

Abia atunci a înţeles şi el exact la ce mă refer. A zâmbit în colţul gurii şi a spus:

– Mie mi-a plăcut latura ta dominatoare. Foarte incitantă.

Am pufnit în râs.

– Serios, a zis el încruntat.

Nu ştiam cum să răspund la aşa ceva.

I-am întins înapoi geaca, zâmbindu-i în chip de mulţumire, şi am încheiat drumul nostru la fel de brusc cum începuse, lăsând totul în aer. Adică am plecat pur şi simplu, îndepărtându-mă fără niciun cuvânt.

Mă întrebam dacă asta mă făcea să par misterioasă şi imprevizibilă sau doar nesimţită. Hm. În orice caz, aveam impresia că e o idee bună în momentul ăla.

Abia pe urmă mi-am dat seama că nu ştiam când o să-l mai văd pe Rob, pentru că a doua zi nu avea de filmat, şi mi-a părut rău că nu profitasem mai mult de timpul petrecut cu el. Nu eram încă sigură ce să cred despre intenţiile lui, dar până şi simplul fapt că venise să mă conducă în seara asta, era un semn.

Bineînţeles că primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acasă, a fost să caut pe internet articolele despre care îmi spusese Rob.

A fost cam dureros să-mi tastez propriul nume în Google, însoţit de cuvintele-cheie „fostă iubită”. Deşi, tehnic vorbind, nici nu cred că am avut vreodată statutul de „iubită” în adevăratul sens.

Am găsit ce căutam. Şi chiar mai mult decât atât.

Sub paragraful care îl făcea pe Rob să pară un fel de Casanova contemporan (ceea ce era probabil un pic cam exagerat, dar nu complet fals), urma un articol foarte detaliat despre depresia suferită de mine în urma despărţirii de Rob (ceea ce era, din întâmplare, chiar destul de adevărat), şi apoi încă unul despre Asalia, care se pare că îşi petrecea nopţile de proaspăt-părăsită distrându-se nestingherită prin cluburile L.A.- ului (ceea ce însemna că blonda psihopată se afla acum, şi ea, pe lista fostelor iubite).

Am digerat pentru o clipă informaţia. De ce mă făcea să mă simt aşa de bine?

Mi-am dat seama că mă bucuram pentru că ieşirea Asaliei din peisaj mă plasa pe mine, din nou, pe lista posibilelor-viitoare-iubite.

Anunțuri

30 răspunsuri to “Capitolul 26 – Ex-files”

  1. Corina said

    Ma bucur ca ai scris din nou. Accesez zilnic blogul tau, sa vad daca ai mai postat ceva. Azi am fost foarte fericita, dar si nerabdatoare. (Dar probabil as fi partial nemultumita chiar daca ai posta zilnic cate un capitol, asa ca nu ma lua in seama)

  2. Simo said

    Wow…genial asa cum e de fiecare data. Ma bucur sa vad ca lucrurile dintre Emily si Rob merg spre bine, incet dar sigur. ca de obicei am ras. faza cu Amish a fost superba. Bravo!!!
    P.S. astept cu nerabdare urmatorul capitol:D

  3. dcfg11 said

    Supertare, tot ne lasi in suspans, Emily e amazing. Esti o scriitoare minunata si ai talent cu carul, nu te lasa de ce faci k faci fff bine. Felicitari si succes in continuare.

  4. Diana said

    Wow! Ma simt rasfatata! N-a trecut decat o zi de cand am citit ultimul capitol! 🙂 Ma bucur ca ai reusit sa-l scrii si trebuie sa recunosc ca mi-ar place sa il citesc si pe urmatorul cat mai repede… Sunt cam lacoma, asa-i? ;;)

    Si daca tot sunt lacoma o sa-ti spun si ca mi-ar place sa citesc si versiunea lui Rob… XD

    Spor la scris si felicitari pentru inca o treaba foarte bine facuta! 🙂 xxx

  5. Zoey said

    Un capitol de-a dreptul genial! Asteptam cu totii urmatorul capitol cu nerabdare ;;)

  6. annabellalove said

    Vai Eve, ma bucur asa de mult ca ai postat in sfarsit!!
    A iesit un capitol super!
    mi-a placut la nebunie, mai ales faza cu „Păi…prima zi de filmări s-ar putea rezuma la o serie de momente jenante, pauze şi întreruperi, tensiuni între mine şi Rob şi între Rob şi regizor, în total probabil doar vreo două ore de filmare propriu-zisă, la final încununate de un sărut minunat…”
    Felicitari!! :X

    Ah, si mersi pt joc 😀

  7. Cristina said

    Superb!
    Asteptam cu nerabdare urmatoarele capitole

  8. Mi-a placut capitolul, sper sa mai postezi cat mai curand.
    Mersi pentru leapsa, dar deja le aveam pe amandoua.
    uite leapsa si de la mine:http://almostwriter.wordpress.com/2010/09/12/leapsa/

  9. bychriss said

    Heeey!!! Capitolul 26 in sfarsit!! Cat de mult l-am asteptat! Si bineinteles… e super! :X:X:X Mai mult decat super ;)). Si eu sper ca Emily va fi viitoarea iubita a lui Rob. M-a amuzat emorm toata partea de inceput :)) cu scena sarutului :>…
    Abia astept caputolul urmator!!
    Mi-a lipsit mult dar presupun ca a inceput facultatea… nu?
    Mda… a inceput si scoala firar sa fie!
    Pupiiiicii!!
    Spor la scriss!!!

    • bychriss said

      capitolul* …. Jeez:D ce neatenta sunt!

  10. Diana said

    hey, as vrea sa promovez si eu un fan fic, scris de mine, pe http://www.chifardiana.wordpress.com

    • Eve said

      ok:) Pauza publicitara.

  11. Ally-Celly said

    Foarte frumos capitolul,ador acest fic, succes in continuare la scris si sti deja ce vreau, cap urmator:X:X:))

  12. Dienutza said

    Exact cum ne asteptam cu totii, ti-ai reintrat perfect in ritm si Never Think a ramas unul din preferatele mele :X

    Ai primit leapsa de la mine 🙂 Detalii pe http://reassignedidentity.blogspot.com

    Pupici :*:*

    Dienutza

  13. Dyana said

    Hei , Eve , I was waiting for this for a while …:X . Poate acest capitol nu are o implicare „chimica” directa (sa zicem asa) , atat de intensa intre cei doi insa … acesta e ca un nou inceput . Totul incepe cu o conversatie lejera , nimic concret sau incomod , iar Em fiind teoretic pregatita pentru asta e , mai mult decat bine 🙂 . Rob … acelasi complicat , nici nu ma asteptam sa nu zica ceva gen „- Mie mi-a plăcut latura ta dominatoare. Foarte incitantă.” :)) . Desigur , nu m-a dezamagit si chiar a spus-o !
    Asalia , revine prin randurile paginilor de la Never think , chiar daca doar cu numele … Rob s-a despartit de ea , deci e pe lista cu „fostele” si pe mine ma roade al naibii de tare sa stiu exact ce s-a intamplat >:) . Oh , me , curious little girl :)) …
    Evident , capitol superb ca de obicei !!!

    Kisses !!!
    Dyana :*>:D<

    P.S. : Merci de joculete :X .

  14. krisz said

    Multumesc frumos de joculete, o sa raspund in curand provocarii, cu prima ocazie.
    Am ras serios la confuzia Amish/Hamish. :)) Numai lui Emily i se putea intampla asa ceva. Noroc ca are mereu pe cineva mai prompt si bine informat pe langa, sa o salveze de fiecare data.
    Cum am spus si la celalalt capitol, spre final se remarca din nou acel optimism in tonul lui Emily, acea dorinta de a nu fi doar una din „The Ex- files”. Nu m-a surprins modul Asaliei de a-si vindeca ranile ..sau orgoliul nimicit, mai bine zis, de dupa despartirea de Rob. E ceva tipic felului ei frivol si stilului de viata. Ciudat e insa ca s-a lasat invinsa asa repede. Ori el a fost doar un capriciu pentru domnisoara, de s-a putut resemna asa usor, ori acum isi pregateste o revenire „spectaculoasa”, menita sa incurce din nou vietile celor din jur.
    Sunt foarte curioasa cum vor decurge in continuare filmarile, cine va fi Anonimul, daca te vei mai axa pe detalierea acestora, dar mai ales pe modul cum vor evolua lucrurile intre personajele noastre preferate, si sunt sigura ca vom savura noi momente speciale de apropiere intre ei.
    Cu siguranta vor avea succes cand videoclipul va fi lansat, desi Emily e asa sceptica, poate chiar vor fi aruncati in luminile reflectoarelor ca un posibil cuplu reimpacat. Si atunci Rob o va ajuta, ca de obicei, sa faca fata tensiunilor, si intorsaturilor pe care viata ei o va lua.
    E minunat tot ce scrii, si nu ma satur sa citesc niciodata! Mult spor si inspiratie in continuare! Superb!

    Pupici.

    • Eve said

      >:D<

  15. Catalina said

    Scenele din film sunt diferite , chiar dragute . Raspunsurile lui Emily de la interviu m-au amuzat confuzia degenerata de numele regizorului este amuzanta . Umorul subtil dintre Rob si ea le da ceva de gandit celor care intervievau tot ce misca . Plimbarea facuta in compania lui Robert este extrem de interesanta , probabil romantica , dar aici este altceva . Actiunea prezentata de tine este complexa , iar Rob este un domn oferindu-i geaca lui . Comportamentul lui frumos se datoreaza faptului ca regreta ? Emily reactioneaza bine cand ii este prezentata situatia cu „fostele iubite” , printre care si ea . Curiozitatea insa invinge , de data asta probabil intr-un mod placut . Felicitari pentru acest capitol !
    Hugs , Cata! >:D< .

    • Eve said

      Mersi mult!

  16. Beky said

    In sfarsit a venit si capitolul asta ! In fiecare zii intarm pe blog si imi tinem respiratia ca sa vad daca nu cumva ai postat si azi cand am intrat ce sa vezi : CAPITOL NOU ! Foarte interesant capitolul si ma bucur ca Rob a condus-o pe drumul spre casa pe Emily …ASTEPT NEXTUL ..Kisses

  17. simina said

    fosrte frumos!! recunosc ca mi-as fo dorit sa se apropie mai mult, dar probabil o vor face pe viitor.spor la scris ,pupici!!

  18. lillu said

    frumos. 🙂

  19. angelany2010 said

    imi pace foarte mult never think !!! este amuzant si frumos! felicitari!

  20. angelany2010 said

    buna sunt noua in wordpress si vreau sa ma fac jurnalista http://angelany2010.wordpress.com/ sa-mi spui daca iti place

    • Eve said

      Inca o pauza publicitara:)) Sa stii ca am citit prima postare si e chiar amuzanta, bravo!

  21. just mee said

    imi place ca relatia dintre emily si rob ia din nou contur 🙂

  22. Cathy said

    initiativa lui Rob de a o conduce pe Em, a fost…grozava :))(ca sa fiu si eu in ton cu ea), de mult timp ei doi nu au mai avut o conversatie asa deschisa si lipsita de tensiune, poate ca Emily cea posedata a avut un rol in asta, daca da ar trebui sa intervina mai des, nu s-ar supara nimeni
    e pacat ca Rob nu va fi la filmarile de a doua zi, mi-ar fi placut sa-l vad putin gelos din cauza Anonimului, dar cine stie poate va urmari toata actiunea din umbra

    ai facut o treaba grozava>:D< kisses

  23. ştiu… sunt în urmă, dar deşi asta e destul de enervant, mă bucur că mai pot citi încă 2 capitole fără să mă gândesc „oare ce va urma?”…, dar o voi face când le voi termina pe celelalte două :D… iar despre capitol, foarte bine scris… superb 🙂

  24. Deny said

    Uhh, cat de intarziata sunt. 😐 Scuze..
    Pai.. capitolul.. prea haios. :))
    Mi-au placut reactiile lui Emily si faza in care Rob a zis ca-si retrage vorbele si ca ‘asta’ trebuie taiata. :))
    Interviul a fost hilar. uite ce provoaca pronuntarea. :> :))
    Emily isi face sperante.. hmm… se reaprinde acea scanteie? :>

    Super. 😀

  25. nikki said

    cand mai postezi?;;)
    imi place prea mult ficul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: