Never Think

fic by Eve

Capitolul 8 – Nature Lovers

treeAdierea uşoară s-a dovedit a fi mai degrabă un început de uragan. Îmi ţineam c-o mana rochia, ca să nu am un moment Marilyn Monroe,iar cu cealaltă îmi tot dădeam părul din ochi. Era cam greu să îmi păstrez şi graţia în acelaşi timp.

Făcusem cam 3 paşi de la maşină, când Rob a întrebat deja:

– Vrei să ne întoarcem?

– Nu, fii serios…, am zis eu nepăsătoare faţă de natura dezlănţuită.

Nu voiam să trebuiască să renunţăm la planul lui drăguţ cu parcul, doar pentru că pe mine mă dărâma vântul. Totul era prea frumos şi romantic: noaptea, liniştea, copacii, felinarele, stelele, luna. Dacă ignorai uraganul, desigur. Dar în rest, un decor de vis.

– Eşti sigură?

– Da.

– Bine, a zis resemnat.

Şi-a inchis fermoarul gecii de piele, si-a băgat zgribulit mâinile în buzunare, şi m-a urmat în întuneric.

Şi ce dacă bătea un pic vântul? Vremea capricioasă era un amănunt care nu trebuia să stea în calea întâlnirii perfecte.

– N-am avut o idee prea…inspirată, încerca din nou Rob să mă convingă.

– Ba a fost o idee grozavă, l-am contrazis eu chiar înainte de a-mi da seama că nu puteam să mai înaintez.

De data asta nu mai era de vina starea vremii. Îmi prinsesem tocul între două dale de piatră de pe alee.

Era prea de tot!

Nu. N-o să las nici pantofii să ne stea în cale!

M-am descălţat sub privirile amuzate ale lui Rob şi am început să trag cu îndârjire de pantof. Da, ştiu că nu era chiar cea mai atrăgătoare postura în care mă puteam afla, dar măcar îi arătam lui Rob cum sunt cu adevărat, departe de fetele sclifosite care cred că o situaţie ca asta e sfârşitul lumii…Eu puteam să mă descurc, să ies din orice fel de…

Damn.Mi s-a rupt tocul.

– Hai să ne întoarcem, râse Rob. Te rog. Putem să mergem în altă parte.

M-am ridicat să mă uit la el printre firele de păr care îmi zburau în toate părţile.Vântul îi răvăşea şi lui părul, dar într-un mod atrăgător, în genul reclamelor la şampon. De ce nu putea să arate şi-al meu la fel?

– Nu e nevoie, am zis stăpână pe situaţie.

M-am ţinut de un copac ca să pot să descalţ şi celălalt pantof, i-am luat pe amândoi în mână şi am înaintat cu încăpăţânare.

– Eşti desculţă, observă Rob cu perspicacitate.

– Da, am zis.

Ştiam că arăt stupid.

– Pentru că îmi place să simt energia pământului direct sub tălpi.

Trebuie punctată spontaneitatea.Ideea mi-a venit pe moment.
.
El s-a uitat la mine neîncrezător, cu sprâncenele ridicate, aşa că am ieşit de pe alee şi am călcat pe iarbă ca să-mi dovedesc spusele. Iarba era udă, pământul moale şi rece. Mă înfioram deja de frig.

– De ce? întrebă el nedumerit.

– Scap de energiile negative, i-am explicat eu. E un schimb energetic cu solul. Şi e foarte plăcut.

Mai ales având în vedere că cealaltă variantă era să merg şchiopătând, cu un toc lipsa. E preferabil să stau cu picioarele în noroi şi să aberez despre energiile pământului. De fapt, îmi aminteam vag că citisem ceva despre asta, deci nu era invenţia mea ci a unor oarecare iubitori de natură. Dar tot nu însemna că aş fi crezut că e vreun pic adevărat.

În următorul moment Rob s-a aplecat şi a început să-şi desfacă şireturile.

– Ce faci? am întrebat deşi era evident.

– Vreau şi eu să scap de energiile negative, a spus el fără urmă de ironie.

– Dar tu n-ai, am protestat eu.

– De unde ştii tu că n-am? mi-a replicat el cu capul în jos în timp ce-şi scotea şosetele.

Le-a luat împreună cu adidaşii într-o mână şi a păşit până la mine prin iarba udă.

A bătut cu tălpile în pământ, şi-a flexat degetele de la picioare şi s-a gândit o secundă.

– Cum funcţionează asta? Trebuie să mai facem ceva? a întrebat el cu inocenţa.

– Nu, am oftat. Ai răbdare să-şi facă efectul…

Adică să-ţi îngheţe picioarele.Sa ma anunti cand nu le mai simti.

– Cred că funcţionează, a aprobat el meditativ. Parcă deja încep să mă simt foarte bine…

– Da? am întrebat mai surprinsă decât trebuia.

Atunci sigur fac eu ceva greşit.Pentru că nu simt decât fiorii neplăcuţi de frig şi umezeală.

Mi-am imaginat cum trebuie să fi arătat noi amândoi, desculţi pe pământul ud, în întuneric şi în bătaia vântului, aşteptând să ne simţim învăluiţi de vibraţii pozitive…Mi s-a părut amuzant şi, aşa cum mi se întâmplă des, am început să râd singură.

El n-a râs. Nici n-ar fi avut de ce s-o facă, având în vedere că nu citea gânduri. Dar se uită la mine cu un zâmbet în colţul gurii.

Ştiam deja zâmbetul ăsta, pentru că mereu anticipa ceva. Ceva bun.

– Îmi place când râzi, a zis în timp ce a dat drumul adidaşilor din mână, care au căzut în iarbă cu un zgomot surd.

Apoi s-a apropiat de mine cu încetinitorul, sau cel puţin aşa mi s-a părut, şi mi-a luat pantofii din mână. I-a aruncat la întâmplare lângă adidaşii lui.

Râsul meu s-a evaporat ca să facă loc unor emoţii cu totul noi.

Rob nu m-a scăpat din ochi în timp ce mi-a luat ambele mâini într-ale lui şi m-a împins încet până m-am lipit cu spatele de un copac.

De ce mi de părea totul atât de cunoscut? Aaa da, aici rămăsesem data trecută. Doar că acum zidul fusese înlocuit cu scoarţa aspră de copac. Nu poate fi considerată neapărat o îmbunătăţire.

– Crezi că funcţionează şi cu copacii? m-a întrebat el serios.

– Ce? am zis eu fără nici cea mai vagă idee la ce se referă.

– Schimbul energetic.

– Habar n-am, am şoptit eu pierdută.

Şi sincer nu prea îmi pasa.

– Trebuie să verificăm, hotărî el conducându-şi mâinile în spate până am atins cu palmele scoarţa copacului.

Mă îndoiesc că era de vină energia pozitivă sau puterea magică a copacului pentru ce simţeam eu atunci.

Rob şi-a păstrat zâmbetul pentru un moment în plus, lipindu-şi buzele de ale mele. Şi de parcă asta nu era îndeajuns ca să mă omoare pe loc, a început să şi le mişte încet, dar cu o siguranţă de expert.

I-am răspuns, deşi nu eram prea sigură cum de mai eram în stare având în vedere gradul avansat de paralizie în care se afla tot corpul meu. Mă rezumam la minimum necesar: să îi copiez mişcările buzelor. Sperând doar să nu se oprească şi să mă întrebe ce naiba fac.

Dar nu s-a oprit, ci dimpotrivă. Mi-a atins buza de sus cu vârful limbii şi a gemut. Asta în timp ce limbă mea zăcea ca un peşte mort, refuzând orice tentativă de mişcare.

Am închis ochii şi am renunţat să mai analizez ce se întâmplă. M-am lăsat copleşită de fericire şi nerăbdare, simţind presiunea lui deasupra mea. Mi-am eliberat mâinile dintr-ale lui ca să pot să-l trag mai aproape de mine.

Mi-am dat seama că îmi ţinusem respiraţia abia atunci când gura lui a părăsit-o pe a mea şi a început să coboare de-a lungul gâtului plantându-mi mici săruturi din loc în loc.

Ok, e şi asta o idee bună.

Am inspirat zgomotos ca să nu îmi pierd controlul când l-am auzit gemând din nou, mai puternic decât data trecută, în timp ce răsuflarea lui îmi încălzea pielea gâtului.

Atât de copleşitor.

Deja trecuse de gât şi continuă să coboare. Gândurile mele s-au redus la exclamaţii incoerente. Cred că unele din ele depăşeau pe nesimţite granita mentală şi îmi scăpau cu voce tare.

Şi asta era doar începutul. În ritmul ăsta o să îmi pierd glasul până la final. Final…Oare are de gând să ajungem până acolo? m-am întrebat.Din ce face acum…da.

Ideile lui deveneau din ce în ce mai bune. Cred că se apropiau chiar de una din cele mai bune idei din istoria universului.

I-am spus raţiunii să tacă din gură, ca să pot să mă detaşez. Specialitatea ei este să distrugă momente perfecte cu întrebări existenţiale, presupuneri sau comentarii, iar eu îmi doream acum să mă concentrez numai senzaţii.Şi erau destule: de exemplu mirosul îmi era acaparat de aerul rece şi de un vag iz de colonie, simţeam cu degetele umerii lui Rob, pe care îi strângeam probabil prea tare, îl vedeam pe el cum îşi croieşte drum pe pielea mea cu săruturi. Iar de auzit, îl auzeam răsuflând accelerat, cântatul unor greieri rătăciţi şi… un claxon.

Un claxon care a răsunat puternic şi îndelung, de undeva din spatele nostru.

Rob s-a oprit din ce făcea cu atâta pricepere, şi s-a uitat în întuneric spre sursa zgomotului.

Nu mi-am putut stăpâni un sunet dezarticulat de protest.

– E Sam, a zis Rob încă respirând greu.

Măcar ştiam că nu eram singura pe care sărutatul a lăsat-o fără aer.

– Ce vrea? am spus iritată.

– Nu ştiu. Poate vine cineva, dădu el din umeri.

Hai să fim serioşi…Nu venea nimeni.Sam a făcut asta intenţionat, ca să ne întrerupă! Teoria conspiraţiei părea foarte verosimilă în capul meu.

– Şi de ce îi pasă lui? mi-am arătat eu frustrarea infantilă. Teoretic nu facem altceva decât să ne plimbăm.

– Teoretic, evidenţie Rob.

Am aşteptat să auzim alt sunet înafară de vuietul vântului, dar eu cel puţin, nu percepeam nimic altceva. Deci puteam să continuăm liniştiţi.Unde rămăsesem?

– Hai să mergem, a zis Rob luându-mă de mână.

Se pare că avea o părere diferită de a mea şi nu înţelegeam de ce.

Nu m-am mişcat din loc, un comportament tipic unui copil încăpăţânat.

– Vrei să fim arestaţi? râse Rob.

– Pentru ce? Nu e interzis călcatul pe spaţiul verde!

M-a privit amuzat.

– Nu mă refeream la călcatul pe spaţiul verde, a zis el sugestiv.

Ah, comportament indecent într-un loc public? Nu ajunseserăm încă acolo, dar bănuiesc că eram pe drumul sigur care ducea la asta.

Asta da ştire de senzaţie pentru prima pagină. Nici nu voiam să-mi imaginez cât ar fi avut de suferit din cauza mea. Nu voiam să aibă nevoie să fie într-adevăr protejat împotriva mea. Sau să fiu un pericol pentru imaginea lui.

L-am urmat resemnată.

El a adunat în braţe pantofii noştri şi ne-am întors la maşină desculţi şi zâmbindu-ne unul altuia de-a dreptul prosteşte.

Mi-a deschis portiera şi m-a lăsat să intru. Mă simţeam prost să calc cu tălpile murdare de noroi pe covoraşele imaculate şi pufoase din maşină, dar pe Rob nu părea să-l deranjeze.

– Ce s-a întâmplat, Sam? a întrebat Rob imediat ce a intrat.

– Veneau în direcţia aia nişte beţivi.Potenţial periculoşi. V-am făcut atenţi.

Beţivii imaginari ar fi trecut chiar pe lângă noi, dacă într-adevăr ar fi existat. Dar nu văzusem pe nimeni pe drumul spre maşină. Sigur Rob îşi dădea seama de asta.

– Ok, mersi, i-a zis Rob.

“Ok, mersi”? Cum? Adică îl crede?

Incredibil.

– În Harlesden? a întrebat Sam pornind motorul.

Acum mă mai şi expedia acasă şi nu puteam să fac nimic!

N-a aşteptat confirmarea mea, a întors maşina. M-am uitat în urmă ca să-mi iau la revedere de la parc (care devenise din seara asta parcul meu preferat, şi intră cu siguranţă în top 5 “Locul meu preferat din lumea întreagă”).

Deşi nu înţelegeam de ce, ştiam că Sam mă ura. De la sfaturile vestimentare, până la întreruperea intenţionată, se asigurase în seara asta că face tot ce poate ca să mă compromită.

Voiam să-i spun şi lui Rob toate astea, dar nici nu ştiam exact ce părere are el despre Sam. Îl prezentase prima dată că pe un prieten, dar se dovedise că a minţit. Sam era şofer dar se comportă ca şi cum era mai mult decât atât. Şi dacă era adevărat că Sam îl “controla”, aşa cum credea Rob, până unde merge controlul? Eu eram considerată în vreun fel o ameninţare ? Nu vedeam de ce aş fi…Sunt inofensivă!

În fine, nu chiar atât de inofensivă având în vedere ce urma să fac:să-l invit pe Rob la concertul Creepy Strangers din motive greşite.

Cuprinsă de un val proaspăt de optimism, datorat evenimentelor din parc, am început să gândesc pozitiv: Poate nu e atât de grav pe cât mi se pare mie. Nu trebuia decât să apară acolo, să i se facă vreo două poze şi gata. Cu ce greşesc dacă îi lansez o simplă invitaţie la concert? E perfect firesc să-l vreau acolo alături de mine. Până la urmă suntem…Hm, nu sunt sigură ce suntem cu exactitate, pentru că n-am avut încă o discuţie referitoare la asta. Cam devreme să poţi definii o relaţie după o singură semi-intalnire.

N-aveam de ales, aşa că am spus-o direct. Dacă n-o făceam acum, riscăm să-mi pierd starea de optimism şi curajul:

– Vrei să vii mâine în Astoria? Cânt cu trupa la 9, am zis firesc.

În timp ce maşina trecea cu viteză pe lângă ele, luminile de afară erau proiectate pe faţa lui Rob. Părea obosit. Mă întrebam dacă îl obosise incursiunea în natură, sau mai exact activităţile din aer liber.

– Astoria, a zis Rob surprins.

– Da.

– Sunteţi buni, a spus el apreciativ.

– Deloc, am mormăit eu.

El a pufnit.

– Nu fii modestă.Altfel cum v-ar fi invitat acolo la cât de pretenţioşi sunt?

Crede-mă că nu vrei să ştii cum.

– Noroc chior, am zis eu sec.

Era îndeajuns de mult întuneric încât să nu observe că mi se făcuse brusc rău. Deşi îmi repetasem de atâtea ori în cap că nu făceam nimic greşit, mi-am dat seama că voiam să refuze. Mă rugam în gând cu disperare să refuze să vină.

– N-aş rata o asemenea ocazie. Poate găsesc ceva de criticat la voi, râse el frecându-şi mâinile mulţumit.

Nu sună a refuz.

– Şi o să fim în sfârşit chit, am spus. N-o să mă mai tachinezi pentru seara aia.

– Când te-am prins că făceai mişto de mine? rânji el.

Se pare că nu avea de gând să treacă peste asta aşa uşor.

– Deci vii, am concluzionat înghiţind în sec.

– Da. Dar să ştii că vin incognito, mă informă el.

Hm. Am o vagă impresie că ideea de bază în planul de publicitate era că Rob să fie văzut şi recunoscut. Chestia asta cu incognito nu suna prea bine.

– Incognito…în ce sens? am întrebat.

– Uite, zise el scotocind printr-un buzunar al gecii.

A scos de acolo o bucată de material negru, tuflit şi mototolit. A scuturat-o puţin şi apoi şi-a îndesat-o pe cap. S-a dovedit a fi o şapcă.

– Vezi? îmi arată el. Mă deghizez.

– Aaa…da, am zis.

După o pauză, am întrebat:

– Atât?

Mă aşteptam să mai scoată din buzunar vreo mantie, o mustaţă falsă, sau un ciorap negru cu găuri pentru ochi. Astea erau obiecte care l-ar fi ajutat să nu fie recunoscut. Şapca era absolut inutilă.

– Şapca asta e absolut inutilă, am zis şi cu voce tare.

Filtrul mental defectat mă făcea să zic ce gândesc.

– Ba nu e. Funcţionează, a insistat el părând chiar jignit de afirmaţia mea.

– Ok…

Planul nu era în nici un fel compromis de şapca. Toată lumea o să-l recunoască pe Rob fără nici un efort. Nu ştiam dacă trebuie să mă bucur sau nu. Oricum, l-am lăsat să creadă ce îl făcea să se simtă mai bine.

– Şi o să mă cheme…, zise el gânditor.

– Robin? am sugerat.

Nici numele fals nu avea să schimbe inevitabilul.

– Nu, nu vreau să mă repet.

Se gândea intens, şi părea că ia treaba asta foarte în serios, aşa că mi-am permis să-l ajut.

– Richard…Rufus…Ronald, am propus variante care să păstreze iniţială prenumelui.

– Perfect, a exclamat .Ronald …O’Connor. Sunt irlandez.

– Ronald nu e un nume prea irlandez, am remarcat eu.

– O’Connor este, dădu el din umeri Şi oricum părinţii mei erau beţi când mi-au pus numele, nu ştiau ce fac…trebuie să-i ierţi.

Am râs. Mă distram mult prea bine cu jocul ăsta de-a “incognito”, deşi ar fi trebuit să-i spun că e inutil să se ascundă.Toată lumea îl aştepta acolo, şi nu se lăsa păcălită de o şapcă sau un nume irlandez.

Se părea că Sam încerca să-şi demonstreze talentul de şofer de curse, pentru că începeam să recunosc clădirile pe lângă care treceam în viteză. Urma să ajung mult prea devreme acasă.

– Putem să ieşim să sărbătorim după concertul tău, zise Rob înveselit de perspectivă.

Îşi scosese şapca şi şi-o îndesase la loc sigur în geacă.

– În afara cazului în care va fi un fiasco total, am completat eu.

– Caz în care ieşim oricum, să ne înecăm amarul, râse Rob.

Nu voiam să mă gândesc la varianta asta prea mult.

– Ştiu că m-a fost o întâlnire în condiţii tocmai ideale, dar mie mi-a plăcut, a zis Rob pe un ton concluziv.

Mi-am dat seama că avea tonul ăsta pentru că într-adevăr trebuia să ne luăm la revedere. Maşina se oprise. Judecând după cât durase să parcurgă jumătate de oraş, Sam a depăşit probabil un record mondial de viteză.

– Şi mie, am replicat sinceră.

Nu am aşteptat să se ofere să mă conducă până la uşă şi n-am mai folosit presupusa mea frică de Os drept scuză. Dacă ieşea din maşină, ştiam că n-am fi rezistat curiozităţii de a testa dacă schimbul energetic funcţionează şi pe podeaua din apartamentul meu. Iar acum, că nu mai era vorba de o aventură de-o noapte cu un tip pe care să nu-l mai văd niciodată după aceea, simţeam nevoia să nu grabesc lucrurile.

– Ne vedem la concert, a zis Rob dându-mi un sărut scurt pe buze în loc de la revedere.

I-am zambit larg si am deschis portiera sa ies, dar Rob m-a prins de mana.

– Emily…

– Da? am zis eu plina de speranta.

– Esti desculta.

Am fost mereu asa proasta, sau e doar vina lui?

– Ah, da, am uitat, am zis eu bajbaind pe jos dupa pantofi.

Pe cel rupt l-am gasit si mi l-am pus in graba, dar celalalt nu era nicaieri. Rob a decis ca am nevoie de ajutor, si s-a aplecat sa recupereze pantoful disparut de sub bancheta. Am crezut ca o sa se ridice sa mi-l dea, dar a ramas acolo si m-a incaltat el. Procedeul a durat mai mult timp decat ar fi fost necesar in mod normal, si a implicat atingerea unor portiuni de picior care nu aveau nici o legatura cu pantoful.

Anunțuri

70 răspunsuri to “Capitolul 8 – Nature Lovers”

  1. tHeo said

    oooh sunt asa fericita ca ai publicat capitolul 8 :X:X:X

    acum il voi citi
    si apoi voi comenta :X

  2. dlcss said

    ieeeeei capitolul opt:x:x acuma ma apuc sa citesc :>

  3. tHeo said

    vai

    absolut fantastic :X:X:

    astept si capitolul 9 :X:X cat mai curand X::X:XX

  4. nyko said

    foarte tare capitolu

    abia astept capitolu 9

    ma intreb cu ce o sa ne mai surprinzi si de data viitoare ???

    :X:X:X

  5. Anny said

    cat de tare ii:x:X:X:X
    abea astept sa vad ce o sa se intample..
    da nu stiu de ce…
    am impresia ca se vor certa em cu rob:((

    • miss jo said

      si eu cred la fel;))

  6. dlcss said

    e ataaat de genial:x draga emily sunt sigura ca ne-ai luat pe toate prin surprindere in privinta primei intalniri!imi place la nebunie..si ultima parte : „Procedeul a durat mai mult timp decat ar fi fost necesar in mod normal, si a implicat atingerea unor portiuni de picior care nu aveau nici o legatura cu pantoful.” m-a lasat masca! astept cu sufletul la gura capitolul 9, spor la scris!:*:*:*

  7. Fantastic:x
    Imi place la nebunie:X
    A 2a care comenteaza:]

    Nu credeam ca il vei pune atat de repede:O
    In orice caz…
    Tine.o tot asa:>

    Big hugz>:D<
    And take care*.*

    • Nu.i corectX(…
      Acum un minut eram a2a >.<

  8. Maria said

    ce tare e :X
    astept capitolul 9;;)

  9. MaryLu said

    Este de la DEPARTARE cel mai TARE fan-fic!
    Pe bune!
    Ne iei prin surprindere de fiecare data!
    Iar aceasta prima intalnire a lor….
    Am ramas fara cuvinte 🙂

  10. luiza said

    si eu is ff curioasa sa vad continuarea desi … am un presentiment destul de rau…l`as spune dar dak e sa il nimeresc nu risc sa itzi stric surpriza pregatita de tine pt fanii tai ;)….si apropo nu merge adresa pe care mi`ai dat`o tu…:((…cea „de servici”…ca tzi`as fi spus in particular :))……scrii superb…dar vreau mai mult…:*

    • Emily said

      Mersi mult.Adresa merge.Mai incearca.

  11. oana said

    omg…este super…nu am cuvinte…si se pare ca de data asta am citit-o inaintea nebunelor mele:D nu am sa le spun nimik….deci emily…esti cool…sper sa scrii mai rpd si sa nu mai cada netul

  12. Angi said

    Esti foarte talentata.astept cu nerabdare continuarea.

  13. adelush93 said

    Superb:x:X:x
    abia astept cap 9:X:X:X

  14. Caty said

    Yey!!!! Thank you, thank you, thank you!!!! Imi place la nebunie….astept cu nerabdare continuarea (ca de fiecare data!) Multumim!

  15. CrIss said

    woow…hmm:-?
    au trecut de stadiul”doar amici”
    vreau sa vad cap. 9:*

  16. dyamisi said

    Supeeeeeeeeeerb!!!!se contureaza o poveste de dragoste incredibila,plina de neprevazut si condimentata de mult umor!!multumesc pentru ca ne lasi sa descoperim universul imaginatiei tale.

  17. deea said

    woow … nu am cuvinte !!! e super !!! cred ca ai reusit sa scrii cel mai tare fanfic :X::X:X . abia astept continuarea !!! grabeste-te!!!!X

  18. cati said

    excelent:X
    nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca a aparut si capitolul 8,adik credeam ca o sa mai dureze
    nu-mi place ca ii ascunde lui rob adevaratul motiv al invitatiei,si ma bucur ca au avut parte de ceva mai mult decat un sarut 🙂
    astept capitolul 9 si sper sa iti mearga netu cat de curand :*

  19. irenefanfiction said

    waw emily esti chiar geniala…ai descris cap acesta ca si cum ma aflam in poveste…sau altcineva cine citea…astept cap 9 si daca poti sa raspunzi pe mess, stiu ca esti ocupata dar ai o gramada de fani…succes

  20. ella said

    deci ador ceea ce faci. E singurul fan fic care merita citit.
    Iti doresc mult succes in continuare!

    • irenefanfiction said

      ella sa stii ca nu cred ca e singurul fan fic care merita citit. fan ficul lui mary lu si cel al andrianei sunt foarte bune, mai sunt si altele…este un fan fic special si foarte frumos, dar mai sunt…

  21. ella said

    apropo,cred ca ar fi tare daca s-ar termina intr-un mod „tragic” sa zicem asa.Adica mai diferit fata de obisnuitele filme si povesti cu happy-end si au trait fericiti……
    Ca sa fim seriosi,eu nu il vad pe Robert casatorindu-se prea devreme.Chiar el a zis o data ca nu crede intr-o dragoste care tine pt totdeauna.Si sa fim sinceri,asa si este.Dragostea e trecatoare.

    • tHeo said

      Oh, cumva ai avut parte de o deceptie in dragoste de gandesti asa 😐 ?

      Sa fie ceva ce se termina aparte nu inseamna ca trebuie sa ii faca un final „tragic” ( asta in caz daca prin „tragic” te referi la „NU” in fata altarului, sau plansete si suferiri din partea celor doi, anyway, ceva de genu Robert & Emily = 0. Oh! NU ! Daca te gandesti la .. brrr 😐 .. la neexistenta unuia dintre ei, atunci .. chiar NU ) . Special poate fi o cerere in casatorie in timpul unui salt cu parasuta sau :-?? .. Emily are imaginatie mult mai buna decat a mea si stiu ca ne va lasa MASCA !

      • elli said

        nu stiu daca are legatura cu povestile de dragoste pe care le-am avut. Dar eu asta vad…Pt mine dragostea e ceva ce iti ia mintile.De multe ori se intampla sa alegem dragostea in locul unui vis implinit sau altceva…Mi-am dat seama ca e mai bn sa-mi implinesc visurile decat sa aleg dragostea care peste 20-25 de ani dispare.

        Cat despre povestea celor doi…Ma gandeam la ceva de genul:pana la urma cei doi se despart dupa o lunga relatie,ea dandu-si seama ca nu e buna pt el si ca Rob merita ceva mai bun.Iar el…ramane in continuare cel mai dorit barbat,si spera ca intr-o zi sa-si gaseasca pe cineva care sa-l iubeasca pt ceea ce este cu adevarat,nu pt banii,infatisarea lui sau imaginea pe care si-o creeaza in filme.

      • elli said

        aaa si in niciun caz nu ma gandeam la moartea unuia dintre ei…atunci e prea tragic:))

      • Kitty said

        Elli…dupa studiile efectuate, psihologii si-au dat seama ca sindromul indragostirii nu dureaza mai mult de 3 ani (in viata reala), dar sincere sa fiu, eu vreau final fericit. evident, cateva discutii contradictorii, o despartire, ceva, nu zic nu, dar finalul tragic…asta nu m-ar face prea fericira. vreau sa zic ca eu sunt genul ala care adora cam orice daca se termina cu un sfarsit fericit(poate nu chiar orice, dar in proportie de 98% cam asa este)

      • butterfly said

        Wow ce discutie misto!! si eu am ratat’o !Firar …in fine ..nu credeti ca „dragostea ” e un subiect cam muuult prea greu ca sa il intelegem ..sau sa incecam sa o facem??? …ce-i drept dragostea dureaza 3 ani ( exista si o carte „Dragostea dureaza 3 ani” de Frederic Beigbeder-e un autor superb ,cel putin eu il ador) ..

        dar dak vreti un sfarsit si „tragic”-ma rog- si „misto” ..phai poate ca unul dintre ei (Rob sau Em) o sa zica intr’o zi ceva de genu:
        -Dovedeste’mi ca ma iubesti.
        -Cum??!
        -Vreau sa imi certifici iubirea ta absoluta in fiecare secunda si pana la moarte:nu vreau sa te mai vad niciodata,cu fiecare zi care trece o sa suferim tot mai mult gandindu’ne unul la celalalt si multi si multi ani o sa plangem amandoi, dar stim amandoi ca altfel nu se poate

        Cea mai frumoasa deovada de dragoste este aceea de a nu ne mai vedea niciodata

        Asta e un sfarsit din una din cartile lui Frederic ..e perfect ..e minunat…nu??

      • Nadia said

        O fi acest final frumos, dar eu ador sa ii arat dragului meu ca il iubesc traind alaturi de el zi de zi, impartind bucuriile si necazurile.Care ar fi frumusetea a doua vieti distruse? Cui i-ar folosi asta?
        Si poate ca sindromul indragostirii nu tine mai mult de trei ani dar crede-ma ca dragostea adevarata dureaza mult mai mult.Ti-o spun din proprie experienta. 🙂

    • miss jo said

      pai ea oricum nu il vrea pentru banii lui[:-??[],cel putin eu asa am inteles,se poate sa ma insel[:d]

    • butterfly said

      mmda stiu nu suna delok a Rob ..dar e dor o iedee:))

  22. saghin ionela simona said

    Este asa de palpitant………. imi place la nebunie , sa publici mai repede si urmatorul capitol pls pls ( imi plac tare mult detaliile ) 😀

  23. Criza said

    Am o vaga senzatie ca Em o sa aiba o legatura cu Sam :))

  24. Alexa said

    Cam pervers Rob asta 😕

    • Anny said

      si mie mi se pare la fel=))
      da ii tare:P

  25. Anny said

    app…
    nu imi place deloc de sam:|

    • cati said

      nici mie nu-mi place…dar m-am gandit ca poate se comporta asa ca sa-l apere pe rob de ariviste, si se gandeste ca emily e una dintre ele

  26. Nadia said

    Imi place si capitolul acesta. Spor la scris.

  27. annabellalove said

    o doamne…. esti o scriitoare innascuta….. spor la scris pt cap urmator :X:X:X

  28. Lili said

    Esti foarte tare, am ras cu gura pana la urecho…oh come on …”Cum functioneaza asta? foarte amuzant?

  29. Leila said

    Astazi am citit toate cele 8 capitole scrise de tine la recomandarea unei prietene si pot sa-ti spun parerea din punctul de vedere al cuiva care a citit tot ce ai pus pe net in aceeasi zi.
    Esti foarte talentata, imi place mult cum scrii, esti o scriitoare innascuta, ar fi foarte frumos daca ai putea si publica ceea ce scrii atunci cand va fi gata povestea. Voi urmari cu mare interes cum vei continua „povestea” dintre Emily si Rob pentru ca observ ca devine din ce in ce mai interesanta.
    Spor la scris. Astept si alte capitole, si felicitari pentru bucuria pe care mi-ai facut-o ( pt mine este o bucurie sa citesc ceva asa bine scris ).

  30. Loom said

    suuuuupeeerrrrr!!!!!!!!!!!!!

  31. annya said

    oo deci ne omori:X:X:X
    esti geniala , nu-mi vine sa cred:X te ador!

    este amuzant, delicios, te tine in suspans si dupa te omoara:X si ma refer la text:)))

  32. DeDe said

    Vreau continuarea mai repede! ;x
    Dar am un feeling ciudat ca se vor certa…probabil dupa concertul din Astoria…nuuu 😐 sper sa mi se para 😀
    Aaa, da, Robert e chiar pervers, dar intr`un sens bun…hot ;x
    Si vreau mai mult de la capitolul urmator, mai mult decat saruturi…stii tu ;))
    Oricum ai un talent grozav. Felicitari. 😀

    • Alexa said

      Eu vreau saruturi mai detaliate :))

  33. Monica said

    deci:x…ficul tau este genial!
    azi am reusit sa-mi inving lenea, lasandu-ti un comentariu
    revenind la fic…il ador. ba nu. il iubesc:x

  34. Iolanda said

    Deci….nici nu stiu de unde sa incep….:D aaaaa….stiu.Esti cea mai talentata persoana pe care o cunosc(sau o voi cunoaste personal cand va fi mai celebra decat acum) din toata lumea dupa Stephenie.Cand intru pe blogul tau si vad toate lucrurile magnifice care il reprezinta,pe primul loc fiind comentariile pentru ca despre capitole nici nu se poate vorbi, avand in vedere ca nu s-au inventat cuvinte pentru a le descrie, sunt surprinsa cand imi aduc aminte ca nu esti multimilionara si adorata de tot globul, ci „doar” de cititorii blogului.Mailul meu este iolistef@yahoo.com sau twilight_isabella_plus_edward@yahoo.com ca si ID-urile mele.Ma opresc din laude atat de brusc pentru ca sunt frustrata ca nu putem vorbi fata in fata, si trebuie sa ma fortez sa imi amintesc ca daca fac comentariul exagerat de lung si probabil nu l-ai mai citi, si eu nu asta intentionez ci sper ca toate laudele noastre sa te incurajeze sa continui cat mai mult si….stai.Prea lung.

    Cu stima si respect;),
    Cel mai mare fan Emily, Iolanda

    P.S.Daca nu cer prea mult te rog trimite-mi cate ceva despre tine intr-un mail,sau vreun alt mod de a te contacta(eventual orasul)

  35. miss jo said

    cand vine si urmatorul capitol[;;)]?

  36. Biankaaa said

    Doamne deabea astept urmatorul capitol!!esti tare ,fatho!

  37. Ada said

    Minunat 🙂

  38. butterfly said

    Ahhh..sunt asa de fericita:)) e un capitol superb.Ahhhh…..

  39. Alexa said

    A si… Emily nu umbla dupa banii lui, sau dupa celebritatea lui. Ii placea de el dinainte sa afle ca e Robert Pattinson 😉

  40. Bi@nc@ said

    Doamne emily esti geniala.! Am ramas fara cuvinte.est ficul meu favorit.don’t stop,please don’t stop!…if you stop,i will not breath! Go on!

  41. lexxa said

    „A bătut cu tălpile în pământ, şi-a flexat degetele de la picioare şi s-a gândit o secundă.

    – Cum funcţionează asta? Trebuie să mai facem ceva? a întrebat el cu inocenţa.

    – Nu, am oftat. Ai răbdare să-şi facă efectul…

    Adică să-ţi îngheţe picioarele.Sa ma anunti cand nu le mai simti.”

    vaaaaai doamne am ras cu lacrimi la faza asta :)))). Ai un stil super!

  42. Sim said

    Buna,imi place foarte mult fic-ul tau si modul in care e scris.Ar trebui sa te gandesti serios la ideea de a-ti face o poveste proprie pentru ca ai talent si nici de imaginatie nu duci lipsa.Si,din cate vad ai si o multime de fani,deci oricum cartea ta va fi citita.Si poate cine stie?Urmatoarea ecranizare va fi chiar povestea ta.
    Daca de cumva te apuci de o poveste noua,anunta-ma si pe mine,pentru ca mi-ar placea tare mult s-o citesc.
    Numai bine,si imaginatie cat mai bogata.Asteptam sa te vedem avansand la urmatorul stadiu cel de scriitoare.:))

  43. vali said

    Capitolul 5 – Lemon
    „- Am încercat să te sun, a zis el în timp ce intra. Ţi-am lăsat şi un mesaj de fapt.”

    Capitolul 7 – Men in Black
    „- Voiam să te anunţ că nu pot să vin eu să te iau, zise el după o pauză. Dar mi-am dat seama că n-am numărul tău.”

    • Emily said

      Am prins ideea, nu-mi mai scoateti ochii:))

    • Emily said

      Am prins ideea, nu-mi mai scoateti ochii:))

      • vali said

        nu-ti scot ochii 😦
        imi pare rau ca ai luat-o asa

  44. Anny said

    pe cand urmat cap?;;)
    abea astept sa il pui:X
    cap 8 ii magnific:X

  45. lillu said

    Bineee Emily :> si eu astept capitolul 9,celelalte 8 le-am citit deodata,in afara de primu care l-am citit ieri si m-a facut sa mai vreau.Imi place stilul tau,cam ca si al lui Stephenie.Mie mi-ar fii placut mai mult daca tipu nu era Robert Pattison,ci doar Robin,dar e okay si-asa :)..

    p.s. daaa..chiar pervers robert :)))

  46. Iulia said

    asa de frumos am visat spre dimineata….ca erau aparute capitolul 9 si 10:)) pe bune:P

  47. stefania said

    „Am fost mereu asa proasta, sau e doar vina lui?”

    recunosc expresia, am folosit-o si eu de cateva ori :”>

    doamne!! concertul!! deja am emotii

  48. krisz said

    I miss emily so much 😦 ..cred ca devin paranoica :))

    • BibbyEllen said

      ba deloc:-j…si eu am facut acelasi lucru…am recitit capitolele cu emily;))
      nu esti singura…

  49. danutza said

    deci numai am cuvinte urm capitol o sal citesc maine…pfff deabea astept

  50. Deny said

    Ohh, cat de sublim. 😡 Incinsa atmosfera. :>
    Again, al naibii Sam!!! :))
    Uff, de ce nu i – a zis adevarul? 😦
    Desi, impreuna, sunt chiar amuzanti. :))

  51. Just_mee said

    foarte originala intalnirea lor din parc…
    😡 bravo eva:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: