Never Think

fic by Eve

Capitolul 5 – Lemon

limoAm încetinit ritmul paşilor, fără să mă opresc, în timp ce mă întrebam panicată ce să fac.

Ce căuta aici ? De ce a venit ? Ce era atât de important încât să-l facă să-şi piardă timpul preţios vizitându-mă pe mine ?

Nu aveam nici cea mai vagă idee ce să-i spun. Sau cum ar trebui să mă comport. Situaţia era groaznic de ciudată. Iar faptul că acum ştiam că Robin nu era Robin, ci faimosul Robert, nu mă ajuta deloc. Nici nu voiam să conştientizez tot ce implica asta.

În primul rând mă simţeam mică şi nesemnificativă, şi proastă că nu-l recunoscusem din prima şi că mă lăsasem păcălită că îl cheamă  Robin, şi jalnică pentru că m-am dat la el, şi partea cea mai proastă – că mă refuzase ! Şi peste toate, acum apăruserăm şi în revistă. Aualeu, dacă credea că eu dădusem revistei informaţiile alea ca să le publice ? Ca ma laudasem ca sa ma bage lumea in seama? Şi că angajasem un paparazzo să ne pozeze împreună ? Poate venise să urle la mine şi să mă dea în judecată. Gaah !

În mintea mea e tot timpul haos. Dar în situaţii de criză, nebunia capăta amploare.

Luarea unei decizii devenea de neevitat pe măsură ce mă apropiam de el. Ce mă fac ? Ce mă fac ?

N-am reuşit să mă hotărăsc la timp. Aşa că m-am trezit că trec pur şi simplu pe lângă el, ignorându-l total, prefăcându-mă că nu-l văd. M-am îndreptat hotărâtă spre intrarea blocului. Îmi dădeam seama că o să creadă că fac asta intenţionat, ca şi cum aş fi supărată pe el sau ceva de genul ăsta. Până la urmă nu ne despărţisem în termeni prea grozavi, deci nu aveam nici un motiv să fiu politicoasă, nu ? Încă simţeam gustul amar al respingerii. Plecase fără nici o explicaţie, se purtase ca un idiot şi probabil chiar ar fi trebuit să fiu supărată.

Dar evident, nu eram. Eram doar mult prea fricoasa ca să-l înfrunt. Ştiu, e extrem infantil din partea mea să fug în felul ăsta de situaţiile neplăcute, dar aşa fac mereu. Sunt o laşă.

Dacă ar fi încercat să mă strige sau să mă salute, probabil că mi-aş fi revenit din starea ciudată care pusese stăpânire pe creierul meu şi m-aş fi întors. Dar n-a făcut-o. În schimb i-am auzit paşii în urma mea.

N-a spus nimic. A mers în spatele meu ca şi cum ar fi fost cel mai normal lucru din lume. Abia când am ajuns la intrarea blocului, l-am auzit spunând :

– Văd că au reparat usa.

N-am ştiut ce să spun, şi încă eram în stare de şoc, aşa că l-am ignorat din nou, am intrat şi mi-am continuat drumul prin hol.

Când am ajuns în apropierea unui anumit loc de pe zid, mi-am amintit cu o strângere de inima cât de prostesc de fericită mă simţisem în momentul ăla. Chiar înainte ca el să plece fără nici o explicaţie lăsându-mă prada depresiei. Amintirea mi-a venit în cap cu mai multe amănunte decât aveam nevoie. A trebuit să mă concentrez ca să pot să mi le alung din minte

Cred că şi el şi-a amintit ceva legat de asta, pentru că l-am auzit în spatele meu cum a scos un sunet neclar din gât. Probabil dezgustat.

Am trecut mai departe, cu mişcări înţepenite şi comandate doar de inerţie. Am intrat pe uşa apartamentului meu şi am închis uşa în urma mea.

Gata, am scăpat, simplu, mi-am spus eu încercând să mă calmez.

A bătut la uşă.

Da, ştiam că nu o să fie chiar aşa de simplu. Deci calmatul era compromis.

Am rămas nemişcată, holbându-mă la uşă şi întrebându-mă inutil, pentru a o mia oară, ce ar trebui să fac. Ştiam că vreau să-i deschid. Eram curioasă ce are de spus. Dar în acelaşi timp mi-era prea frică.Şi nu ştiam exact de ce anume mi-e frică.

Încă o bătaie uşoară în uşă.

– Te rog ? Se auzi vocea lui prin uşa de lemn.

După o clipă, continuă:

– Ştiu că eşti supărată, şi ai tot dreptul. Am venit să-ţi spun că îmi pare rău. Nici nu-ţi închipui cât de rău îmi pare !

Încă o pauză. Cred că aştepta să îi răspund. Sau să îi dau vreun semn că măcar îl ascult. Dar eu n-am făcut nimic. Eram mult prea bucuroasă să aud că îi pare rău ca să mai fiu în stare să reacţionez. Ştiam eu că există o explicaţie bună pentru plecarea lui precipitată ! Mă rog, nu ştiam. Dar sperasem tot timpul că există una… Acum urma s-o şi aflu.

 El a continuat :

 – Poţi să-mi deschizi ? Te rog ? a oftat.

Cine eram eu sa-l tin la usa pe Robert Pattinson?Eram gata să descui când l-am auzit spunând :

– Vreau să îmi cer scuze pentru toate… neplăcerile pe care ţi le-am cauzat. E groaznic acum, dar îţi promit că or să uite în curând… Toţi or să uite povestea asta, şi lucrurile or să revină la normal mai repede decât crezi.

Am deschis uşa atât de brusc încât aproape a căzut peste mine. Probabil stătuse sprijinit de uşă cât vorbise.

Şi-a recăpătat echilibrul şi m-a privit cu nişte ochi mari şi speriaţi.

Of. Chiar trebuia să arate atât de bine ? Acum n-o să mai fiu în stare să vorbesc.

– Stai. Ce tot spui ? Am zis eu.

– N-ai văzut ce a apărut azi în tabloide? m-a întrebat precaut.

– A, ba da… dar credeam că vorbeai de…

Ce proastă sunt. Chiar credeam că a venit să îmi explice de ce a plecat atunci. Am crezut greşit. Venise doar din cauza tâmpitei de reviste. Probabil îşi făcea griji că-i stric imaginea şi voia să se asigure că o să neg toate zvonurile despre presupusa noastră relaţie.

– De ce ? intrebă el nedumerit. Că am minţit că mă cheamă altfel ? Îmi pare rău şi pentru asta. Uneori mi-e mai uşor aşa…

Am clătinat din cap ca să-i arăt că nu contează.

– Altceva ? a întrebat iar.

L-am privit zâmbind trist. Atunci ochii i s-au mărit când a realizat motivul pentru care crezusem eu că îşi cerea scuze. S-a prins.

Cât de penibil.Ar fi trebuit să tac din gură.

– Ah… îmi pare rău şi pentru seara aia, a zis el repede. N-ar fi trebuit să plec aşa…

– Nu, nu, nu-ţi cere scuze, l-am întrerupt eu imediat. N-ai de ce. Serios. Ai tot dreptul să refuzi fetele nebune care îţi fac avansuri, şi de fapt sunt sigură că te-ai obişnuit s-o faci până acum… Cu fanele şi tot… E vina mea.Că m-am gândit că cineva ca tine…cu una ca mine…, am bâlbâit eu stânjenită.

Bine că măcar am reuşit să mă opresc din aberat. După ce am zis asta nici măcar nu mai puteam să-l privesc în ochi. Am stat câteva clipe privind cu interes preşul din prag de la picioarele noastre. Era atât de murdar încât arăta ca o cârpă de şters pe jos, aruncată din întâmplare în faţa uşii.De ce nu am cumpărat unul nou până acum? O să-mi iau unul drăguţ pe care să scrie Welcome… sau Home sweet home. Dar probabil mi l-ar fura vecinii dacă ar fi prea drăguţ…

Şi apoi el a izbucnit în râs.

– Asta cred că e cea mai mare tâmpenie pe care am auzit-o, a zis printre hohote.

L-am privit ofensată.

– Adică ?

El n-a răspuns imediat. Mi-a zâmbit larg, încă vizibil amuzat de “tâmpeniile” mele şi mi-a prins faţa între palme.

Mâinile lui erau atât de calde… Iar asta însemna ceva având în vedere cât de tare îmi ardeau obrajii oricum.

Am renunţat să mai respir atunci când a deschis gura şi a murmurat :

– Ăla n-a fost un refuz. A fost o amânare.

Era că în filme, în momentul lung de anticipaţie înaintea scenei de sărut dintre protagonişti. Exact ca în filmele în care juca el! Doar că eu nu eram prea bună în rolul meu. Abia mă mai ţineam pe picioare şi cred că aveam o expresie foarte caraghioasă pe faţă. Orice regizor m-ar fi dat afară.

Confirmând temerea mea că îmi exprimam emoţiile mult prea evident, lui Robert i s-a întins pe toată faţa un zâmbet satisfăcut. Părea tare mulţumit de reacţia pe care o stârnise în mine.

Câtă înfumurare.

– Amânare? Ce vrei să spui? Am întrebat eu cu falsa nedumerire, ca să-i mai scad din mulţumirea de sine.

Şi chiar am reuşit. Şi-a retras mâinile care îmi cuprinseseră fata, s-a dat un pas în spate şi a devenit brusc nesigur. Oau, sunt o actriţă mai bună decât credeam.

El s-a uitat încruntat spre mine trecându-şi nervos mâna prin păr.

Momentul nostru de film romantic devenise brusc o ciudăţenie de film european cu buget redus.

– Păi… adică, aş putea să… dacă invitaţia mai e valabilă… aş putea să intru acum, a bâlbâit el. Dar înţeleg dacă nu mai vrei.

Ce drăguţ era aşa nesigur şi vulnerabil. Dar nu l-am mai lăsat să se chinuie, am zis repede :

– Ah da, intra !

O să creadă că sunt retardată de mă prind aşa greu.

Situaţia era atât de suprarealistă, încât nici nu realizăm că se întâmplă cu adevărat. Robert Pattinson la mine în hol. Pur şi simplu nu se potrivea în decor.

– Am vrut să te sun, a zis el în timp ce intra.Dar nu aveam numarul tau.

– Da ?

Am avut un impuls de a-mi căuta mobilul, dar apoi mi-am amintit că nu era o idee bună să-l deschid prea curând. Cel puţin nu până când nu eram sigură că pot să fac faţă valului de întrebări despre relaţia inexistentă.

L-am condus în sufragerie, şi aproape că s-a lovit cu capul de lustra mult prea joasă. I-am arătat că se poate aşeza pe canapea.

Recunosc că mi-a trecut prin cap să îl duc direct în dormitor. Dar mi-am revenit la timp. Încă nu ştiam sigur ce voia de fapt. Poate intrase doar pentru puţină conversaţie de complezenţă, nu ?

 Când s-a aşezat, a avut impresia că sofa este mai înaltă decât era de fapt, şi a căzut cam de sus, afundându-se adânc în pernă.Se vedea că stă incomod, dar a încercat să pară în largul lui aruncându-şi nonşalant o mână pe braţul canapelei şi încrucişându-şi picioarele.

 – Drăguţ apartamentul, a zis el politicos.

Cu greu aş fi putut crede că i se părea drăguţ un apartament mic, înghesuit şi dezordonat.

– Mersi.

Pauză penibilă în conversaţie. La naiba. Zii ceva, Emily.

– Vrei ceva de băut ? am oferit eu.

Bună idee. Să ma prefac gazda perfectă.

– Da, sigur, se bucura el.

M-am dus în bucătărie dar am constatat cu groază că nu aveam nimic de băut. De ce aveam impresia că am, din moment ce niciodată nu mă aprovizionam pentru posibile vizite ? Încercând să nu mă panichez, am scotocit prin frigider după un rest de lămâie uscată şi făcut în grabă nişte limonadă cu apă de la robinet. Am adăugat gheaţă. Gazda perfectă pe naiba.

Când m-am întors, şocul de a-l vedea din nou pe Robert stând la mine în sufragerie, pe canapeaua mea rablagita, uitându-se cu interes la ciucurii covorului, aproape că m-a făcut să scap tava din mâini.

S-a ridicat imediat să mă ajute, dar îmi recăpătasem echilibrul între timp.

Am pus tava cu paharele pe masa din faţa noastră şi m-am aşezat în colţul opus al canapelei. Nu voiam să par la fel de disperată după apropiere precum mă simţeam. Îi lăsam un spaţiu personal destul de generos, cât să se poată retrage oricând dorea.Şi cu siguranţă urma s-o facă.

L-am privit cu teamă în timp ce încerca limonada. Am început să mă gândesc că trebuia s-o gust eu prima. Dacă lămâia aia era mai stricată decât părea ? Parea cam mucegaita. Dacă îl otrăvesc ?

– Mm, a zis el apreciativ. Mi-ai citit gândurile. Aveam chef de un gin tonic. Ai pus şi lămâie, nu ?

M-am înecat în propria limonada. Oare în mintea lui era de la sine înţeles că toate băuturile trebuiau să fie alcoolice ? Şi dacă nu erau, îşi imagina că sunt ?

– Da, reţeta proprie, am zis zâmbind misterios.

Lămâie în gin tonic… Un izvor de originalitate.

El a dat impresionat din cap şi a băut în continuare, în timp ce eu aşteptam momentul când o să observe lipsa ginului din ginul lui tonic cu lămâie. Dar nu s-a întâmplat.

Mă uitam la el cum ţinea gânditor paharul în mâini, şi mi-am adus aminte să întreb :

– Ce-ţi mai face mâna ?

El s-a uitat surprins la plasturele de pe mâna de parcă uitase că e acolo.

– Bine, datorită ţie, zâmbi el.

– Cariera ta de chitarist nu este compromisă, nu ?

– Nu, râse el. Din nefericire pentru tine şi restul celor care sunt obligaţi să mă asculte.

Mi-am dat ochii peste cap. Cât trebuia să mă mai tachineze cu faptul că i-am criticat talentul de muzician ?

S-a lăsat o tăcere stânjenitoare.Eu mă jucam cu gheaţă din pahar. După un moment, el şi-a dres vocea şi a zis întrebător:

– Sper că articolul ăla nu ţi-a provocat prea multe neplăceri…

Mi s-au derulat în minte apelurile ciudate şi mesajele primite pe care nici măcar nu le ascultasem încă. Dar nu puteau fi catalogate drept « neplăceri » până la urmă. Nu puteam să mă plâng. Nu erau un preţ exagerat de plătit, din moment ce premiul era timpul ăsta petrecut cu el.

– Sper că nici ţie, am răspuns.

– Mie? pufni el. Eu sunt obişnuit.

Mă refeream mai degrabă la faptul că zvonul că el ar ieşi cu una ca mine îi putea strica imaginea. Genul ăsta de neplăceri.

– S-au scris tot felul de chestii, dădu el din umeri. Nu-mi pasă. Dar când implica şi alte persoane apropiate mie, atunci mă deranjează.

« Persoane apropiate », am meditat eu. Flatant.

– Şi e pur şi simplu foarte complicat să am o relaţie cu cineva, se confesă el. Cine poate să suporte să fie în fiecare clipă urmărit, hărţuit şi jignit?

Eu ?

– E de-ajuns că mă chinuie pe mine. Nu vreau să sufere şi altcineva. Nu merită.

Cât de generos.

– De asta am plecat atunci, explică el. Mi-am dat seama că nu voiam să te implic în toată nebunia asta.

Asta era ? Mă proteja ? Şi n-aveam şi eu un cuvânt de spus ? Eu voiam să fiu implicată !

– Dar se pare că tot n-am reuşit să evit asta. Îmi pare rău.

– Nu mă deranjează, am zis eu clar.

Aveam de gând s-o repet până mă înţelegea.

– Nu cred că realizezi tot ce înseamnă asta, insistă el. Să renunţi la viaţa ta privată.

Avea de gând să-şi mai facă multă antireclama ?

– Nu contează, i-am răspuns. Nu-mi pasă.

– Nu ? intrebă el neincrezator dar luminându-se puţin la faţă. Chiar dacă o să fii atacată în presă în mod constant?

Cred că exagera puţin.Cât de rău putea să fie ? Nimic atât de rău încât să nu merite, dacă asta însemna că pot să fiu cu el.

– Eh, cine mai citeşte presa oricum ? Am dat eu din umeri.

Hm, bănuiesc că mulţi oameni, dar să lăsăm asta pe mai târziu.

– Şi s-ar putea ca acum, după articolul ăla, să fii contactată de diverse alte reviste. Nu vreau să te sperii, dar e o chestiune de timp până îţi afla numărul de telefon. Îţi spun, ca să fii pregătită, mi-a zis el serios.

Mda, un pic cam târziu cu avertizarea.

– Şi ce ar trebui să le spun ? am întrebat eu curioasă de varianta lui.

Acum că îl aveam pe Rob la mine în sufragerie, mă simţeam atât de îndrăzneaţă încât aş fi răspuns la orice telefon cu : « Da, suntem împreună, muriţi de ciudă !  ». Probabil că el o să-mi spună că trebuie să folosesc o replică profesionistă de genul « Nu comentez » dar unde mai era distracţia ?

– Ce ai vrea să le spui ? a întrebat el încurcat.

Schimbul ăsta de întrebări ar putea să dureze ceva timp.

– Pot să nu răspund la telefon, am propus eu varianta cea mai comodă şi mai lasă.

– Sigur, a aprobat el entuziast.

– Sau… aş putea să mint că e adevărat, am încercat eu.

Am luat repede o gură mare de limonada, ca să nu trebuiască să mă uit la el. A fost o idee proastă. Groaznică limonada.

– Nu, nu e bine să minţi…, l-am auzit spunând pe o voce fără intonaţie.

A spus-o de parcă recita dintr-un cod de bună purtare.

 – Poate.. hm… Vrei să fie adevărat ? a continuat.

Întrebarea de 100 de puncte. Încercam totuşi să găsesc un alt răspuns înafară de un « Oo, da!  » disperat. Zdrăngăneam distrasă gheaţă din pahar. Cum să îmi dau seama dacă mă vrea înainte să recunosc că îl vreau eu ? Nu puteam să mă arunc iar cu capul înainte şi să fiu refuzată. Cine îmi garantează că n-o să plece iar din senin ?

 L-am simţit pe Rob venind mai aproape de mine pe canapea. Şi asta însemna o mişcare destul de amplă având în vedere cât de departe mă aşezasem de el. Pielea de pe canapea a scârţâit zgomotos.

Când m-am întors spre Rob, ca să văd ce intenţii are, mă privea cu un real interes. Ca şi cum aştepta ceva. Ah, da, încă aştepta să-i răspund. Dar nu ştiam ce.

Ezitarea mea l-a deranjat.

– Uită că am întrebat asta, a zis el dintr-o dată. Scuze. Nu trebuia să… Cred că de la gin mi se trage.

Gin ? Nu, nu e o din cauza asta. Chiar deloc.

Trebuia să reacţionez, înainte să se răzgândească. Dă-o încolo de demnitate ! Mă arunc.

– Vreau, am zis eu brusc.

Atât de brusc încât l-am speriat. A tresărit violent şi s-a uitat la mine de parcă eram nebună.

– Ce vrei ?

– Evident că aş vrea să fie adevărat. Tot ce s-a scris.Mă rog, tot, dar fără părţile negative. Deci nu tot. Doar părţile bune, m-am bâlbâit eu incoerentă.

A început să râdă. Nu era tocmai reacţia pe care o aşteptam. Aş fi preferat să zică ceva în genul « şi eu vreau să fim împreună pentru totdeauna, dragostea mea !». Ok, poate că nu atât de dramatic.

– Nu a fost evident pentru mine, a zis el. Eşti foarte greu de citit.

Sună vag cunoscut.

– Asta e o replică din Twilight , mi-am dat eu seama.

– Da ? A, da, s-ar putea, se gândi el. Dar asta n-o face să fie mai puţin adevărată. Chiar eşti greu de citit pentru mine.

Devia de la subiect, iar eu trebuia să aflu răspunsul la propriile mele incertitudini. Nici eu nu-l puteam citi pe el.

– Dar tu ? Ce vrei ? l-am întrebat eu cu teama..

El a zâmbit în colţul gurii şi s-a apropiat de mine până a ajuns să îmi şoptească în păr :

– Pe tine.

84 răspunsuri to “Capitolul 5 – Lemon”

  1. adriana said

    super, am ajuns sa comentez la cel mai tare fanfic, mai aveam umpic si uitam ca nu e adevarat :)) app, ce i-ai pus in ginul tonic pe langa lamaie? pupici:* continua, merita cu adevarat emily

  2. Lili said

    Ca de obicei stii cand sa te opresti Felicitari M-ai dat pe spate la faza cu ginul. Spor la treaba in continuare

  3. GrG. said

    devine din ce in ce mai interesant:x
    cred ca urmatorul cap o sa fie si mai si:D

  4. Angi said

    Bravoooooo!Superrrrr!Esti foarte talentate.Ar trebui tradus in engleza si postat undeva sa-l citeasca si strainii ca sa vada ce fete talentate avem.Felicitari.Tradu-l si trimite-l la blogul ala robsessedpattinson e al 6lea.Iti spun sigur ca il lasi pe american cu gura cascata.

  5. Maria said

    mereu ne ti in suspans:X
    astept continuarea:*

  6. orty said

    omg…am uitat ca nu este adevarat…:|:|te rog continua esti …esti chiar prea talentata foarte…ai o imaginatie super te pup:*:*ji sper sa continui fanfic-ul :*

  7. Nadia said

    Imi place la nebunie.E tare de tot.Si ai fler.

  8. oana said

    vai….iarasi ai oprit:(( de ce esti rea cu noi? acu tre sa astept iar pana maine continuarea:(( ai talent fato…ar trebui sa faci carte cu ceai scris pana acumm…..

  9. oana said

    fata hai sati dau o idee la asta.,…cand vine bella(asai zic lui emilyy k o sami fie mai usor sami imaginez)cu limonada si il vede pe rob scapa tava si se sparg paharele apoi vine rob….si o ajuta sa stranga…..se uita apoi fata in fata….stau amandoi intepeniti apoi rob face miscarea si se indeparteaza sa arunce cioburile apoi incep sa vorbeasca….ar fi fost si asta mijto:D

    • Emily said

      Sigur, era o varianta.Exista atatea alte posibilitati in fiecare situatie. Nu le aleg mereu pe cele mai bune, ci doar pe cele care-mi plac pe moment si care mi se par mai verosimile.

  10. Anny said

    doamne….nu pot sa cred unde te-ai orpit:((
    ma omori:))…..imi place tare mult faza cu „el a zambit in coltu gurii”
    o ador:X:X:X
    te rog cat mai repede uramt cap
    esti geniala:X:X

    • Emily said

      Zambetul in coltul gurii pare foarte tipic Rob:))

  11. cati said

    esti geniala:x,nu-mi vine sa cred ca iar ai de gand sa ne lasi in suspans.pe mine curiozitatea ma omoara si ard de nerabdare sa aflu ce se intampla mai departe8->

  12. gabriela said

    interesant…si? restul cand?

    • Emily said

      Cam la fiecare 2-3 zile mai termin cate un capitol:)

  13. irinaa said

    e super fan ficul tau :((( ne tii in suspans as vrea scri cat mai repede. sunt nerabadatoare, te felicit, este fffff reusuit . :*

  14. dlcss said

    :x:x:xgrozav(pacat ca sunt ataaaat de scurte capitolele)…il asteptam pe urmatorul!!!!spor la scris:*:*:*

  15. gabriela said

    mi-am pus la status linkul tau 🙂 te deranjeaza ? :-p

    • Emily said

      Nu, chiar deloc:)) Multumesc pentru reclama.

  16. Annie said

    Superb:x abia astept continuarea

  17. MaryLu said

    O doamne! E de la departare, cel mai tare fan-fic! Ca de obicei, ai stiut cand sa te opresti. Ne tii in suspans!!!
    :*

    • Emily said

      Multumesc. Asta era si scopul:))

  18. annya said

    sa nu ne lasi ;;)

    super tare :X ce n-as da sa fiu in locu ei :X:X

    heh:)):P
    mersi:*>:D<

  19. butterfly said

    te-ai mai ales cu inca un fan(eu -daca nu era evident-bineinteles)…E foarte tare ca pot sa rad copios intr-o zi asa de aiurea Mersi:D.Stii ce ar fi tare sa ne poti raspunde la commuri..sa stim si noi ce gandesti !! ar fi iteresant ….pt mine cel putin:)) dar presupun ca nu ai timp si pt asta …Go Rob !Go Rob!

    • Emily said

      Ma bucur ca te-am facut sa razi:) O sa incerc pe cat posibil sa raspund.

  20. chiritele said

    super tare faza cu ginul tonic. super tare fanficul.

  21. oana said

    am o intrebare ce e acela ginul tonic?

    • Emily said

      Este o bautura alcoolica, care se combina in general cu lamaie.

  22. Iulia said

    Em draga, nu imi place fanfic`ul si nu e suspans asta. Il ador:D si e pur si simplu TOR-TU-RA. Keep dreamin`. Love you

    • Iulia said

      Sper ca nu ai inteles gresit:P

      • Emily said

        Ma speriasem:)) Dar m-am prins ce vrei sa spui.Mersi!

  23. madalina said

    super ….nu am cuvinte …next cat mai curand poop

  24. Bernadette said

    pffffffff nota 10000000000000000000000000000000000000000 ai de la mn… esti superba si ai un talent de nedescris…sunt fanul tau nr 1 😀 da da da :D:D:D iti ador fanficul…ar trebui sal publici ca si carte:D tineo tot asa… deja ai cativa fani fideli ;;) :D… uite si ID-ul meu berna_rebelde4ever@yahoo.com daca vrei sa mai vorbim :)… succes si spor la treaba :*

    • Emily said

      Buna Bernadette
      Ma bucur ca ti-a placut!
      Adresa: emily_fanfic@yahoo.com

  25. ella said

    „Cine eram eu sa-l tin la usa pe Robert Pattinson?” =))
    Am ras super bine.Citeam unele replici de 3-4 ori si de fiecare data radeam.
    Astept urmatorul capitol.Nu te grabi.Mai bine sa dureze mai mult si sa fie un capitol reusit decat sa le scrii in graba si aiurea.

    • Emily said

      Chiar daca le scriu incet nu inseamna neaparat ca nu-s aiurea:))

  26. Cris said

    super! ai o imaginatie debordanta! incearca sa faci ceva cu toate scrierile astea.. vei avea succes 😉 astept cu nerabdare urmatorul capitol! Bravo!

  27. CrIss said

    em ejti tare!…dc treb mereu sa te opresti exact la „momentul culminant”…felicitarile mele:* nu te opri!!!! este atat de tare fan ficul tau…incat mereu urmaresc cand apare un nou cap!!felicitari!

  28. Speedy said

    hy!stiu k stii deja dar chiar ai talent!shi ador fiecare cuvintsel din capitolele astea.Sunt bestiale!shi ma numar shi eu printre fanii tai ^^.Combinatsia de suspans shi amuzament e perfecta!!!Emm rullzz :X!pwp

  29. oana said

    am mai citit si eu din comentarii emily deja ai niste fany:D ai foarte mult talent dar si imaginatie ….sper sa reusesc sa fac si eu unul deja iam pus un titlu si iam dat si niste idei….dar talentul tau e wow abia astep urmatorul capitoll mai ai mult din el? k nu mai am rabdare app sunt un fan deal tau si cred k o sa te faci scriitoare dak iti place sa scrii in plus ai talent si imaginatie:d io am putin talent dar am imaginatie:D

    • Emily said

      Talentul e atat de subiectiv…Imaginatia e importanta, asa ca bazeaza-te pe ea:)Sa-mi dai si mie sa citesc cand e gata.
      Mai am de scris la capitolul 6, nu e gata inca.

  30. luiza said

    nu pot sa mai suport mult asteptarea…cititul fanfic`ului tau a devenit la fel de interesant ca citirea cartzilor lui stephnie…oare se poate publica ce ai scris..sau in fine ..cand o sa fie gata?…:D…ar trebui sa incerci..eu sigur o cumpar si totzi ceilaltzi prieteni ai mei:*…

  31. luiza said

    ai putea posta id`ul tau…sau macar unul ” de servici”…ar fi foarte interesant sa vorbesc cu o foarte posibila vedeta….:D…si as avea sa te intreb atatea…:*

    • Emily said

      Mi-am facut o adresa „de servici”:)) emily_fanfic@yahoo.com

  32. Stefy said

    Em chiar esti geniala.Mai ai un fan :*:*:*:)),adica pe mine.Doar azi ti-am citit fanficul dar pur si siplu IL ADOR!! Abia astept urmatoarele capitole.Si chiar a fost amuzant.Stiu ca stii dar esti foarte talentata 😀

  33. deuttza said

    e super capitolul 5 defapt toate sunt abia astept continuarea :*:*:*

  34. deuttza said

    esti foarte talentata :P:P:P
    te rog nu ne mai tine in suspans :):):)

  35. alec said

    superb:X nici nu am cuvinte sa descriu:)
    cand o sa ma intrebe profa de rom ce’am citit vacanta asta cu siguranta o sa’i zic de cartea ta(numai ca o sa’i zic ca e scrisa de o mare scriitoare;)) sper sa fie asa intr’o zi:D)
    felicitari:*

    • Emily said

      Ce dragut sa spui asta, multumesc!

  36. saghin ionela simona said

    este cel mai tare fanfic pe care l-am citit ( de fapt dupa ce am citit primul capitol m-am lasat de toate celelalte fanficuri 😀 )
    continua sa scrii, o faci foarte bine si ca deobicei iar ne tii in suspans dar asta imi place cel mai mult 😀

  37. oana said

    emily am facut si eu un fanfic….si vreau sati stiu parerea plz baga id meu onutza_frumusik07

    • Emily said

      Buna.Sunt nerabdatoare sa-l citesc. Mi-l poti trimite la : emily_fanfic@yahoo.com

  38. Vampirika said

    Wow, e super! Nu am cuvinte, te opresti exact cand e mai interesant….
    Felicitari si la cat mai multe capitole!

  39. alex said

    dear emily,este singurul fanfic care mi`a placut de la inceput si am continuat sa il citesc(nici unul nu m`a captivat asa mult).ai foarte multa imaginatie si chiar imi place cum scrii.sper candva sa scoti si o carte(orice e posibil).si mai sper ca acest fanfic sa continue o perioada lunga de timp.nu ma prea pricep la cuvinte si nu`ti pot spune prea multe complimente,dar aceasta poveste chiar m`a fascinat.este minunat ceea ce scrii….cu drag,alexandra.

    • alex said

      am uitat sa mai spun ca mi`a placut foarte mult acest capitol,dar…..a fost prea….scurt.
      astept cu nerabdare capitolul 6!

  40. Anytha said

    Wow nu am cuvinte esti chiar foarte buna mia placut replica din twilight:))
    chiar stii cand sa te opresti abea astept urmatorul capitol

  41. Anny said

    doamne em…iti ador asa de mult fan ficu:X:X:X
    pe cuvantu meu ca nu stiu de unde scoti unele fraze:))=))is geniale:X:X
    nici nu vreau sa ma gandesc de cate ori am intrat azi aici:))
    abea asteptam cap 6:x…sigur o sa fie superb:)
    sa scri in continuare:*:*:*
    …..
    cineva a spus ca ar cumpara cartea daca r fi publicata:))
    eu as cumpara 2 exemplare:)):X
    pupici:*:*:*

  42. Madalina said

    Emiliy..Em..ai putea face o cariera din asta sa shtii..shtii sa te opresti atunci knd trebuie si o faci atat de bine inkt toata lumea mai vrea continuarea.

    Bafta in continuare!

    P.S.: Mi.ar placea sa imi dai adresa ta de e-mail..sau id.ul,as vrea sa vorbim :), mi se pare k esti o persoana super si sper ca putem fi prietene .

    • Emily said

      Buna Madalina. Adresa: emily_fanfic@yahoo.com

  43. raluca said

    e super astept urmatorul capitol care sper sa fie cat mai curand (acum de preferat)
    cel mai tare fanfic

  44. Lady B. said

    Bestial:)

    Biata de tine…
    Ai scris adresa aia de e-mail de vreo 10 ori :))

    Ai talent..
    Chiar mi.ar placea sa te cunosc:)

    Love,
    Lady B.

  45. Cristina said

    Prea fain….deci…..imi place mult ce ai scris…:X
    Astept mult continuarea:D:D:D
    Pup:*

  46. Criza said

    „Dacă lămâia aia era mai stricată decât părea ? Parea cam mucegaita. Dacă îl otrăvesc ?”
    Era sa ma hiperventilez cand am citit replica asta. =))
    De la un timp mi-a venit o noua idee. Nu o sa mai citesc povestea pe net, o sa astept sa apara in librarii (pentru ca, in momentul de fata, imi este aproape imposibil sa cred ca nu va fi publicata intr-o buna zi). Desi nu cred ca o sa-mi duc la bun sfarsit ideea. Nu ma pot tine departe de povestea ta mai mult de 2 zile (adica exact intervalul de timp la care publici un nou cap.).
    Umorul, originalitatea si talentul fac ca aceasta poveste relativ comuna sa se evidentieze(si inca cum)si sa acumuleze mai multi fani pe zi ce trece.
    Emily, sper ca realizezi ca ai creat un nou drog :))
    Felicitari pentru inca un capitol bestial!

    P.S: Cred ca din cauza ta o sa-mi cumpar un covor cu ciucuri.
    „Robert stând la mine în sufragerie, pe canapeaua mea rablagita, uitându-se cu interes la ciucurii covorului”
    😉 :*

  47. Loom said

    genial…esti foarte talentata…am ras mereu si m-am distrat pe tot parcursul…mi-a placut tare mult finalul:))

  48. Loom said

    em…acum am vazut ca mi-ai raspuns…fanfic-ul meu este o parte zori de zii dar am scris asta inainte sa apara in romania asa ca totul este mai original..oricumm esti tare…vroavo tie…app..potzi sa imi dai ID-ul tau?
    Pop dulci de la Rob:)):x

  49. ella said

    apropo,ai putea sa scrii si despre tine pe site.Ca un fel de prezentare.Cam toti scriitorii isi fac asa ceva pe site.E doar o idee 😀

    • Emily said

      Imi mai pastrez putin anonimatul:))

  50. Anny said

    hei em:)
    mai ai mult din cap 6?:)
    nu vreau sa te stresez sau ceva..:)
    dar macar o aproximare ca sa nu mai intru ca nebuna aici:))
    :*:*:*:*

  51. oana said

    emily ti lam trimis dar nu miai raspuns….vreau opinia ta…ceilalti au zis k e mijto si scriu la fel ca tn….dar vreau parerea ta lai citit?maine fac capitolul 3…..si app cati ani ai? e greu sa dau de tn….deci l-ai citit?ast raspuns:D al meu se cheama zvon devenit realitate si are doua capitole setea arzatoare si nopti albe ms

  52. tHeo said

    Nu mai am cuvinte !

  53. florykriss said

    wow…cam tarz cu commul em dar capitolul asta///uffff…mi-a taiat respiratia…a fost…mmm superb!!!

  54. Phoenix said

    cred ca am inteles de ce se purta Rob atat de ciudat cand s-a taiat. pentru ca a declarat intr-un interviu ca il cam „sperie” sangele? hmm, nu stiu sigur daca la asta te-ai gandit si tu. Anyway, e bestial!

    „- Dar tu ? Ce vrei ? l-am întrebat eu cu teama..

    El a zâmbit în colţul gurii şi s-a apropiat de mine până a ajuns să îmi şoptească în păr :

    – Pe tine.”

    God, dammit! :))

  55. stefania said

    „Întrebarea de 100 de puncte.” imi si imaginam DING DING DING DING =)))

    HE HE
    am terminat si acest cap
    imi plac gandurile ei
    imi place ca in mintea ei e o adevarata zarva si nebunie
    vreau sa vad ce se mai intampla si poate data viitoare ma srigi Em :”> macar asa…..din greseala [ca de Bella m-am saturat :)))))) ]

  56. Nadea said

    mda..e chiar un vis!!!no more coment!!of ,,din cauza la fanficul tau nu reusesc sa cac lectiile:D:P

  57. Nikki said

    Mey imi place ce scrii,ma faceai sa rad,doamne ce calumea,adevarul e ca eu scriam si eu o carte,da asta nu conteaza,ma refer ca esti tare la imgaintie,foarte tare cartea,imi place personajele,faptul ca sunt ironice ,ca se lasa in voia sortii,ahh,da imi aminteste de mine,ohhh,da…Iti recomand sa publici cartea si ca sa spui ca e cu rob,o sa fi mai sus decat meyer.Mult success…sa mai scrii…da?

  58. Alien said

    Am ras copios la capitolul asta. :”>
    Au fost chiar funny adjectivele pe care i le atribuia Em lui Rob in minte. =))
    Si cat de romantic este Rob. :X
    Cred ca m-am indragostit de fan-ficul tau. 8->
    Bravo! >:D<

  59. danutza said

    doamne am ras cu lacrim la nfaza cu lamaia,mai aveam putin si o trezeam pe mama app e 1 fara 20 si numai eu bezmetica citesc cel mai tare fic…deci nam mai ras asa de ceva timp..doamneeeeee

  60. elena said

    ar iesi un film interesant…foarte interesant

  61. Deny said

    ” Pe tine. ” Vaiii, cat de profund a sunat. 😡 Supeeeerb. 😡 A zis tot ce se putea spune, in doar 2 cuvinte. 😡
    Superb capitol. 😡
    Prea funny balbaiala ei. :))

  62. Simo said

    e cam tarziu si nu vreau sa trezesc pe nimeni asa ca saraca mea buza de jos a fost muscata in mod constant de incercarile-nereusite- de a ma opri din ras.
    e genial! absolut superb

  63. Just_mee said

    frumos rau de tot….ginul tonic a lui emiy face tot capitolul…iar ultima replica e tare:>

  64. raluca said

    bestial! abia acum am gasit site ul tau….si nu ma mai opresc din citit

    esti talentata! putzin spus…

    BESTIAL

  65. Simo said

    E a mie suta oara cand citesc capitolul asta si tot nu ma pot opri din ras…imi trezeste amitiri

  66. Gin?!Oh Doamne!Un capitol formidabil!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: